735 matches
-
un adevărat evreu”, adică, dimpotrivă, a avea toate defectele atribuite „evreului imaginar” (cf. Emile Littré, Dictionnaire de la langue française, 1863-1873, s.v. Juif). Și În limba engleză, a fi receptat ca „evreu veritabil” Înseamnă mai degrabă să ți se pună În cârcă un set de vicii stereotipe. „E evreu, mon ami - spune un personaj dintr-un text de George Orwell -, un evreu veritabil ! Și nici măcar nu are bunul-simț să-i fie rușine de asta” <endnote id="(697, p. 159)"/>. Este distanța care
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
jidanul de mustață,/ Iese dracul din curechi/ Cu jidanul de urechi,/ Iese dracul dintr-o bortă/ Cu jidanul de-o ciobotă,/ Iese dracul de sub pod/ Cu jidanul dus de bot,/ Iese dracul dintr-o luncă/ Pe-un târtan ducând În cârcă,/ Iese dracul de sub horn/ Cu jidanul prins de corn” <endnote id="(3, p. 12 ; 339, pp. 205-210 ; 500, p. 194)"/> ; sau superstiția, aparent paradoxală, care spune că un evreu Întâlnit În cale de un creștin Îi aduce acestuia din urmă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Ovreii când intră la cușcă se roagă să nu ploaie, căci când plouă din fiecare sinagogă trebuie să moară un individ (credință din Moldova ; <endnote id="cf. 64, p. 274"/>). Iese dracul dintr-o stâncă P-un jidan ducând În cârcă. - Spune-mi drace ce-ai furat, Că te-oi bate spânzurat. - Un târtan Împelițat. - Spune-mi drace unde-l duci Unde-l duci făr’ de papuci Unde-l duci și unde-l muți ? - În iadu unde-s jidovi mulți De-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
-nțeles că tot polițaiului Îi revenise nobila dar greaua sarcină de mamă a răniților În a „rechiziționa” zeama de struguri fermentată a hușenilor și nu oricare ci din cea veche, plină de buchet și sublim gust. Cum pasarea obligațiilor În cârca subordonaților era valabilă și atunci, ca și acum, prefectul se spălase pe mâini ca Pilat din Pont, semnând adresa-ordin nr.6048/21 iulie 1877 ce a trimis-o apoi poliției: „Vă comunicăm asociat cu o copie depe Officiu că am
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
putea să treacă sau ar putea să nu treacă. Nu trece. Dar dacă oprirea mingii în fileu înseamnă un punct pierdut, oprirea obiectului în parapet se dovedește a fi un punct cîștigat : un vagabond îl găsește și crima cade în cîrca lui. Ce ordine misterioasă e servită atunci cînd lucrurile se întîmplă așa ? Nici una. Puteau să se întîmple așa sau puteau să se întîmple altfel. Nu există nici o ordine. Totul e haos. Am făcut această recapitulare pentru că noul film al lui
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
nu-l dau înapoi nici în ruptul capului, tata cică a jurat strâmb pentru el, e păcatul lui, asta este”. „Ești sămânță afurisită, pe care am purtat-o eu în pântece. Nu pot să mor neîmpăcată cu păcatul aista în cârcă” a spus Marița. „Lasă, mamă, eu Gheorghe am să-ți împlinesc voia, am să-i dau mătușii Maria și pământul din luncă și cel de la Poarta Lipovei, cele 28 de prăjini, că așa a hotărât tatăl matale și bunicul nostru
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
popas cu această temă, o lectură a cărții lui Gelu Negrea, Anti‑Caragiale generează o reflecție similară prin rezonanță cu mesajul cărții asupra exagerării, excesului de interpretare a cate- goriilor negative cu privire la universul caragialian. „Tocmai excesul de toxicitate pus în cârca lor a făcut ca interpretarea operei lui Caragiale (de către critici sau de către regizori) să alunece încet-încet de la viziunea unui scriitor plin de haz și cu un simț acut de observație, dar îngăduitor, înclinat mai degrabă spre umor decât spre sarcasm
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Fiecare repetiție e consumată la maxim. Când nu înțelegi: faci. Nu aștepta. Chiar dacă te faci de râs. Avem în față un Necunoscut pe care noi îl explorăm. Să lucrăm cu bucurie. Să venim deschiși. Nu așteptăm trenul. Ne suim în cârca lui Alexander. 28 februarie 2002 - Sala Pruteanu Cele cinci piese au fiecare o rezonanță separată și în timp au alăturare. Fiecare piesă dura o seară. Dacă ar fi făcute împreună, ar dura 12 ore. Trebuie înțeleasă economia în poveste. 1
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
se pune scara, covorul roșu, comitetul se deplasează la scara avionului pentru salut și din ditamai Boeingul coboară o echipă a televiziunii CBS, formată din 5 persoane, bărboși, îmbrăcați în blugi și canadiene, cu tot felul de echipamente tehnice în cârcă. Și ăștia erau toți pasagerii! CBS-ul închiriase un avion special pentru ei! Am însoțit grupuri de ziariști la cutremur! Primisem legitimații speciale, cu care aveam acces pretutindeni: la demolări, la spitale, la cimitire, atât în București, cât și în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
spune Ștefan pășind încolo-încoace între cruce și vatră, pe gânduri. Ne mângâiem cu gândul că " Așa mi-a fost scris!", că "Așa mi-a fost ursita!"... Oare nu ne ascundem după prun? Oare "Destinul Soarta" nu-i țapul ispășitor în cârca căruia aruncăm toate neputințele, greșelile, înfrângerile noastre? Ne spălăm pe mâini ca Pilat din Pont și o arătăm cu degetul: "Nu eu! Ea! Ea e de vină! Soarta!"... Ba, încă, îl amestecăm și pe Dumnezeu cu "Voia Sa" în ciorba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de întrebare ce mă preocupă intens, căci, nici eu nu știu cum, m-am implicat pătimaș în politică, într-o asemenea dimineață deci observ jos, în „curte”, o scenă simplă care mă emoționează profund: o fetiță de vreo șapte-opt ani duce în cârcă un băiețel, frățiorul ei probabil, care a obosit, pe care nu îl mai țin piciorușele, fragile, neînvățate cu distanțele. Merge pe lângă zid, pe banda îngustă de asfalt, trece chiar pe sub fereastra mea și se îndepărtează încet. Ținându-l mereu, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cânta muzica, în parcul central din fața bisericii numită Sobor iar noaptea făceam noi serenade de lunateci. Noroc că aveam paltoanele și căciulile. Dormeam iepurește de teamă să nu vină cineva să ne fure lădițele cu lucrușoare. Dimineața le luam în cârcă ca pe sfintele moaște și iar ieșeam la plimbare, la îndoit de oase după atâta directă îndreptare pe scândurile podinei muzicale. Masa era conform vecinătății, ecumenică: apă, pâine, mere sau prune uscate. Ei, și ce-i cu asta? Nu eram
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
se pune scara, covorul roșu, comitetul se deplasează la scara avionului pentru salut și din ditamai Boeingul coboară o echipă a televiziunii CBS, formată din 5 persoane, bărboși, îmbrăcați în blugi și canadiene, cu tot felul de echipamente tehnice în cârcă. Și ăștia erau toți pasagerii! CBS-ul închiriase un avion special pentru ei! Am însoțit grupuri de ziariști la cutremur! Primisem legitimații speciale, cu care aveam acces pretutindeni: la demolări, la spitale, la cimitire, atât în București, cât și în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
doresc uitate! "Libertatea este dreptul de a le spune oamenilor ceea ce nu vor să audă!" George Orwell CICLOP! Un ochi albastru pândește peste noi, iscoditor și rece, de năpârcă, țintind grumazul gârbov de nevoi gata oricând ca să ne sară-n cârcă! Nu râde și nu plânge niciodată! Nu doarme, nu se-nchide, nu clipește, dă zi și noapte necurmata roată, nu știi pe cine, unde, când, lovește! Alin Săvescu EPILOG II ȘAH ȘI MAT! Excelență, Domnule Ambasador, amice. Uite, ți-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
apare în documente și formele Hlipceanii, Hlibceanii, Clipicenii) este un sat vechi, prima atestare documentară fiind din 1546, mai 17. În adevăr, la acea dată, Petru Rareș voievod sloboade, la Huși, un ipisoc sîrbesc pîrcălabului Petru Cîrc (în alte acte, Cîrcă, Cîrcovici), prin care îi întărește cumpărătura satului Hlipicenii, „pe Zvîjia, mai sus de Răuseni și în același hotar și cu loc de moară pe Zvîjia”, de la „Oniul vistiernicul, fiul Anușcăi”. Acesta din urmă, după primirea sumei de 840 zloți tătărăști
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
apare în documente și formele Hlipceanii, Hlibceanii, Clipicenii) este un sat vechi, prima atestare documentară fiind din 1546, mai 17. În adevăr, la acea dată, Petru Rareș voievod sloboade, la Huși, un ipisoc sîrbesc pîrcălabului Petru Cîrc (în alte acte, Cîrcă, Cîrcovici), prin care îi întărește cumpărătura satului Hlipicenii, „pe Zvîjia, mai sus de Răuseni și în același hotar și cu loc de moară pe Zvîjia”, de la „Oniul vistiernicul, fiul Anușcăi”. Acesta din urmă, după primirea sumei de 840 zloți tătărăști
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
punctul de observație să fie în strada Toma Cozma, colț cu bulevardul Carol, lângă actuala Casă a universitarilor. Văzându-mă părăsit de fata care dorea cu orice preț s-o vadă pe regină, cineva din mulțime m-a ridicat în cârcă, așa că am fost unul dintre privilegiații care au văzut parada mai bine decât toți. Între universitate și bibliotecă, bulevardul se transformase într-un râu verde de mărșăluitori care treceau în capul gol, purtând diagonale negre peste cămăși, cu pistoale la
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Europei. Distinsă și plină de prestanță, regina se ridicase în picioare, zâmbitoare, îmbrăcată toată în alb. Răspundea aclamațiilor. După ce a trecut convoiul, amețită încă, Soltana s-a dezmeticit abia când m-a descoperit plutind în chip neașteptat deasupra tuturor, în cârca unui bărbat. IAȘII ÎN 1940 II În spatele așezământului spitalicesc al Spiridoniei, strada Sfântul Atanasie era liniștită. rareori se vedea peacolo vreun trecător. Împărțită cu proprietarul care avea ieșire către Sărărie, casa noastră se afla într-o răscruce. Despre stăpânul ei
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
vecini? — Bulgarii, ardelenii, moldovenii... Și de fapt suntem proști făcuți grămadă. — Toți? — Nu știu. Mai ales mânuitorii condeiului. — De ce? Pentru că n-am priceput destul de repede că sunt unii pe lumea asta mare care au o nevoie vitală să pună în cârca altora toate relele pământului. Am făcut totul ca să merităm rolul de țap ispășitor. Ne-am zburlit, ne-am țânțoșit, ne-am dat cu părerea. I-am luat apărarea lui Garaudy ori altora ca el... Ne-am ponegrit unii pe alții
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
mai sublimă formă de teurgie pe care ar fi trebuit să o cunoască toată lumea. Chiar și cei mai luminați învățați iudeo-creștini au citit și folosit din plin aceste scrieri pentru a dovedi că mozaismul se poate urca fără scară în cîrca creștinismului arimin fiind una și aceeași credință. Se lipesc cele două concepte teologice ca nuca de perete și nimic mai mult! Numele de ,,caldeene” dat acestor scrieri, la început a arătat limba în care erau ele scrise, dar în timp
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
gîndul, hai să admitem că soliștii vocali au... (H.-R. Patapievici, Zbor în bătaia săgeții). Hai(de) poate marca o obiecție prin intermediul formulei colocviale hai să fim serioși sau a formulei familiare haida-de: Eronat, presa mi-a pus mie în cârcă problema stadioanelor, dar hai să fim serioși: nu o să poată nici o federație din lume să facă stadioane... ("Libertatea", 20.II.2006) Fragmentul e onestitatea supremă a discursului.... Haida-de! Ce-are a face onestitatea... Haida- de, vorba franțuzului ăla, mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
ale Istoriei au lăsat urme abisale și durabile, premisele par pe veci schimonosite, ruinate, promițând doar noi dezastre. Dramatica Gomoră a neantului și-a Întunecat peisajul și pedepsele. „Aici binele și răul se suspendă sunt identice/ Aici fiecare poartă În cârcă Întreaga umanitate/ iar efortul său/ stă nerăsplătit./ Aici moartea Își dă poalele peste cap/ aici bolile ca niște cățelandri vesel zburdă În haită/ aici durerea/ singurătatea/ deznădejdea cea mai adâncă/ rod temeliile dorinței de a fi” (Locul). Localizarea nu limitează
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mai multe încercări să luăm legătura, dar nu m-a lăsat Paznicul. Din motive de securitate. — Era de așteptat să fie dur, spuse Colonelul dând din cap. Pe de altă parte, îl înțeleg, pentru că el răspunde de umbre. Duce în cârcă toată răspunderea. Nici cu mine nu se poartă prea blând. E un individ dificil și nu prea pleacă urechea la doleanțele altora. Cel mai bine e să aștepți să-i treacă hachițele când ai de rezolvat o problemă. Am înțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
decât am crezut. Ironia sorții! M-am tot prefăcut că sunt slăbită, dar nu mi-am dat seama că nu mai am vlagă în mine. Mi-au înghețat toate oasele azi noapte, a fost cumplit de frig. — Te iau în cârcă. Umbra a clătinat din cap. Nu accept așa ceva. Eu nu mai pot fugi și ar însemna doar să te încurc. S-a zis cu mine. — Ideea de evadare a fost a ta. Nu mai poți da îndărăt acum! Te scot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în spate tot drumul. Umbra m-a privit cu ochii duși în orbite. Dacă tu crezi că mă poți ajuta, îmi dau toată silința, dar să știi că nu-ți va fi ușor să te miști repede, cu mine în cârcă, prin zăpada asta mare. — Am știut de la bun început că n-o să-mi fie ușor, dar nu contează. Mi-am târât Umbra epuizată pe scară-n sus, apoi am ajutat-o să iasă din țarc, sprijinită de umărul meu. Zidul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]