927 matches
-
citească Vodă diata, măi Dămăcuș, în care zice așa, că Ilie Vodă rămâne moșnean, zice, și de Ștefan Vodă nici vorbă. DĂMĂCUȘ Vodă face, Vodă desface. Îmi îmblă mie vulturul de azi dimineață prin cap... CIURBĂ Nu te pune-n cârd, bre, cu câte se-ntîmplă. Doi ochi ai și două urechi și numai o gură. Ascultă multe, vezi multe, da' taci. Apoi câte le zice omul toate sânt vorbe. Las' să-și spargă dracul opincile... ce iese de-acolo. O să se
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
O, Satan! geniu mândru, etern, al desperării, Cu gemetul tău aspru ca murmurele mării... Pricep acum zâmbirea ta tristă, vorb-amară: Că tot ce e în lume e vrednic ca să piară... Tu ai smuncit infernul ca să-l arunci în stele, Cu cârduri uriașe te-ai înălțat, rebele, Ai scos din rădăcine marea s-o-mproști în soare, Ai vrut s-arunci în caos sistemele solare... Știai că răutatea eternă-n ceruri tronă, Că secole nătânge cu spaimă o-ncoronă! O, de-aș
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
valurilor larmă. " (CHIPUL dispare) (el se urcă [în] luntre și-și dă drumul pe mare) (se-nsenină, s-aude glas de corn ) REGELE SOMN Răsună corn de aur și împle noaptea clară Cu chipuri rătăcite din lumea solitară A codrilor... în cârduri veniți, genii șagalnici, Ce-acum împleți pământul cu sunetele jalnici, Acum ascunși în umbră sau tupilați sub foaie Pișcați picioarele-albe a fetelor bălaie. Și zimbrii zânei Dochii pe frunți cu stemă mare Și voi, cai albi ai mării cu coame
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aer și începea să devină plictisitor, cel puțin pentru unii. Dar scînteia se aprinde exact cînd trebuie, la balcon se furișează Piticul ca la teatrul de păpuși, cu o portavoce în mînă, încearcă să spună ceva, în jurul lui bîzîie un cîrd de figuranți și marionete, tovarăși, cineva încearcă să ne destabilizeze, să fi durat vreo douăzeci de secunde toată improvizația, pînă s a dezmeticit lumea și a început să arunce înspre ei cu tot ce le pica în mîini, și el
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ieșind la plimbare de unul singur prin București, cu gîndul acasă la Constanța, la nisipul de pe plaje plin de scoicile în care riscai să te tai în tălpi dacă nu călcai cu atenție, la pescărușii care își luau zborul în cîrduri de pe diguri urmărind peștișorii minusculi care înotau la suprafața apei, și la valurile înspumate care se loveau de mal aducînd cu ele tot felul de alge și ierburi de mare de culoare verde, o nuanță aidoma cu cea pe care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
încerci să le hrănești din palmă, apoi prinzînd încredere, cu tot mai mult curaj, aici se petrece ceva fantastic, îi mai auzeam spunînd pe unii dintre ei, iar eu îmbărbătat de atitudinea lor, haideți, ciuguliți, lingeți, bucurați-vă sufletele, veneau cîrduri, stoluri, turme. Pînă cînd ai apărut tu și totul s-a dus de rîpă, ușurel Părințele, despre ce vorbești? Cine scăpase frîiele din mînă? Posibil să mă fi luat puțin valul, evenimentele începeau să se precipite, tot tineretul ăla care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
zis băieților să se așeze pe borduri, să-și strîngă steagurile și să lase pancartele jos. N-a trecut mult și mi-am dat seama că forfota urma să crească în intensitate, lumea a început să curgă înspre piață în cîrduri fără capăt, veneau de pe platforme, se vedeau pancarte cu 23 August, Optica Română, IMGB, mi am zis asta e, să înceapă circul, cînd un omuleț a venit la mine și m-a întrebat ceva, dar din cauza zgomotului n-am auzit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Spunea tata că pe aici umblau toată vara și toamna căruțe învârfonate cu grâu, păpușoi, cartofi și câte altele... Iarna nu mai terminau de umblat - la deal și la vale - săniile. Mai erau pe urmă și giosănii, care dimineața treceau cârd spre pădure, iar seara se întorceau. Dobitoacele abia se opinteau la cotiugarele încărcate cu lemne. Stai și fă-ți o socoată... Unde să se oprească gospodarii - la dus, da’ mai ales la întoarcere - să golească o cinzeacă de rachiu sau
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
multă consistență decât norii. Loren Eiseley, The Immense Journey, „The Slit“ Cocorii aterizează întruna la căderea nopții. Se desfășoară ca niște panglici, curgând leneș pe cer. Vin plutind din toate punctele cardinale, în cercuri de câte doisprezece, coborând odată cu amurgul. Cârdurile de Grus canadensis se așază pe râul dezghețat. Se adună pe insulele de uscat, hrănindu-se cu iarbă, bătând din aripi, chemându-se unii pe alții - primul val al unei evacuări în masă. Din minut în minut aterizează și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Zbor, o clepsidră care acoperă continentul. Pornesc din New Mexico, Texas și Mexic, înaintând zilnic sute de kilometri, și cu alte mii de kilometri de străbătut până la cuiburile din amintirea lor. Timp de câteva săptămâni, această fâșie de râu adăpostește cârdul lung de câțiva kilometri. Apoi, la începutul primăverii, păsările se înalță și pornesc la drum, ghidându-se după simțurile lor până în Saskatchewan, Alaska sau și mai departe. Zborul de anul acesta a existat dintotdeauna. Cumva, păsările refac ruta trasată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
își găsesc liniștea într-un somn prudent, pe cataligele lor, cei mai mulți stând în picioare în apă, iar alți câțiva mai departe, pe miriște. Un scrâșnet de frâne, zgomotul metalului strivit de asfalt, un strigăt frânt și apoi un altul trezesc cârdul din amorțire. Camionul se arcuiește prin aer, prăbușindu-se în spirală pe câmp. Un fior săgetează păsările. Își iau zborul clătinându-se, bătând din aripi. Covorul cuprins de panică se înalță, se rotește, apoi se așază din nou. Strigătele ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mai mari decât ele străbat kilometri întregi înainte să se stingă. Dimineața, e ca și cum zgomotul nici n-ar fi fost. Din nou există doar aici și acum, panglica râului, un festin de grâne pustiite care le vor da putere acestor cârduri să zboare spre nord, până dincolo de Cercul Arctic. Când se ivește prima geană de lumină, fosilele revin la viață, încercându-și picioarele, gustând din aerul înghețat, săltând libere, cu ciocul spre cer și gâtlejul deschis. Apoi, de parcă noaptea nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dinafară. Scrisul era mărunt, eteric - o mâzgăleală sosită din urmă cu un secol. Sunt Nimeni, dar în Noaptea Asta, pe North Line Road, DUMNEZEU m-a îndrumat la tine ca să Trăiești și să aduci și tu înapoi pe altcineva. Un cârd de păsări, fiecare arzând. Stele se năpustesc în jos ca gloanțele. Picături roșii, fierbinți, pun stăpânire pe carne, își fac cuib în ea, o parte de trup, trup parțial. Durează o veșnicie - nici o schimbare sensibilă. Cârd de cenușă incandescentă. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
înapoi pe altcineva. Un cârd de păsări, fiecare arzând. Stele se năpustesc în jos ca gloanțele. Picături roșii, fierbinți, pun stăpânire pe carne, își fac cuib în ea, o parte de trup, trup parțial. Durează o veșnicie - nici o schimbare sensibilă. Cârd de cenușă incandescentă. Când durerea lor cenușie slăbește, de fiecare dată e apă. Cea mai netedă întindere de apă, atât de lentă, că nu se poate numi lichid. Nimic altceva decât curgere. Curgere fără devenire, cel mai de jos strat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mai fost la Platte de toamna trecută. I-a fost frică să nu descopere că a umblat cineva și la râu. Pleacă din casă fără șapcă, iar soarele îl frige. Păsările se iau după el, din copac în copac. Un cârd de granguri, animale-spion. Fac un vacarm total nelalocul lui, de parc-ar avea ceva cu el. Așa-zisele lor triluri îi răsună în cap, cra, cra, ca, cap de capră, cap de capră, cap de capră... Și atunci cuvintele sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
e teatru în toată regula. Dar cel de dimineață e religie. Se întorc pe câmpul lui Karin odată cu primele semne ale zorilor. Găsește drumul până acolo, întoarceri la stânga și la dreapta înmagazinate în corpul lui. Noaptea trecută se risipise. Dar cârdul e tot acolo, bălăcindu-se. El și femeia se instalează în șanț, la nici trei metri de cel mai apropiat pâlc de păsări. Se străduiesc să nu facă zgomot, dar mișcările lor îi alertează pe cocorii care fac de strajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ale lor. Am trimis-o cu ei și pe Lea, iar noi doi, eu și Dorin, am rămas singuri. Ne-am așezat așadar pe marginea drumului acela de țară și, în vreme ce unchiul sforăia ușurel în spatele nostru, noi căscam gura la cârdurile de gâște și rațe care lipăiau gureșe în praful uliței. „Până și ele își râd de noi”, a mormăit cu năduf Dorin, azvârlind la întâmplare o pietricică. „Gâștele nu pot să râdă.” „Ba uite că da.” „Hmm.” Așa a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
modificate în fel și chip, spoite cu bidineaua cu var, cu grund, cu vopsea de toate culorile: Jos Dictatoru’, Jos Iliescu, FSN = PCR, Jos Rațiu, Jos Câmpeanu, Noi nu ne vindem țara, și uite-i ajungându-i din urmă un cârd de femei, vreo zece, dintre care pe unele le știa, prietene de-ale Elenuței, vecine din blocurile din împrejurimi, mai dădeau cu nasul pe la bârfă și cafele, iar cele pe care le vedea pentru prima dată erau, desigur, prietene de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
înnebunit. Lui Rafael i se păru pe moment că i se atrage atenția c-a luat-o razna, intrând astfel în rândul lumii, păi, bineînțeles că-i o nebunie generală, atotstăpânitoare, un carnaval de balamuc, iar de-acum, contempla surprins cârdul de femei răsfirate pe mijlocul străzii, și Roșioara, împroșcând dezgustată, ce mare distracție și votu’ ăsta? Atâta lume strânsă grămadă, de parcă s-ar da cine știe ce bunătăți, toată lumea asta cu foamea-n gât, moartă să voteze, de parcă cine știe ce... De parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
covor, și doar să ai grijă să nu se înece, c-altminteri mestecă și clefăie non-stop, în timp ce-și exersează mersul prin casă, ușurându-se pe unde apucă... Amintește-ți că arăta cea mai pusă pe rele din tot cârdul ăla de femei. N-o știai nici măcar din vedere, dar îți era limpede ce hram poartă. O vedea pornită pe jaf și ravagii, capabilă să culce la pământ tot ce i-ar ieși în cale, o veritabilă forță a naturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ea, și iar își aminti și-i aminti și lui că e o femeie liberă și nu depinde de nimeni, și de astă dată gata, să nu-l mai prindă la ușa ei! 8. Rotea priviri mari, de uliu, peste cârdul de femei, schimbându-și dispoziția de la o secundă la alta, foamea se suprapune peste greață, oh, cum e să ți se aplece de-atâta, oh, lasă-mă să te-ating, să pun mâna, să intru, să-mi dau drumul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
aduce la gardurile din nuiele împletite ale caselor mici, din lut, pierdute printre pomi fructiferi cu rod parfumat și dulce, chipurile unor copii care-i privesc curioși. Hămăitul câinilor îi însoțește permanent, parcă și-ar transmite ceva unii altora. Un cârd de gâște cu burți grase și dungi maro pe gâturile lungi, pasc tacticos firele de iarbă de la marginea drumului îngust. Copitele calului le obligă să sară în lături cu aripile larg desfăcute și imediat încep să protesteze cu găgăiri stridente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Berlin, spânzurați cu corzi de pian ca să le fie mărite astfel chinurile. Cât ar fi putut rezista el torturii? Mult? Puțin? Habar nu are. Nimeni nu știe asta. Important este cu cât curaj înfrunți până la capăt asemenea încercare. Croncănind, un cârd de ciori punctează orizontul ca să dispară lent în colțurile întunecate ale pădurii. Înregistrează automat, pașii cadențați care scrâșnesc ritmic pe zăpada înghețată a aleilor. Schimbarea gărzilor. Este deja ora optsprezece. Trece repede de la un gând la altul, surprinzându-se că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Mai erau vreo două ore până să se însereze când l-am strigat pe Gică să fie atent la ceva. Acum priveam toți patru la un adevărat spectacol hazliu. Mai în dreapta noastră, cam la 50 de metri, se afla un cârd de rațe albe, care avea ca titular un rățoi, foarte mare și frumos, gri pe corp și cu aripile negre. Dumnealui ridicase privirea și se uita atent spre apă. Ce se întâmplase? Pe malul celălalt era alt cârd de rațe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
afla un cârd de rațe albe, care avea ca titular un rățoi, foarte mare și frumos, gri pe corp și cu aripile negre. Dumnealui ridicase privirea și se uita atent spre apă. Ce se întâmplase? Pe malul celălalt era alt cârd de rațe, pestrițe. Din cârd se desprinsese un rățoi, imaculat de alb și înota harnic spre malul nostru. Făcu un mic ocol și acostă la mal cam la 15 metri în dreapta. Apoi, tiptil, am putea spune hoțește, uitându-se în dreapta
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]