1,366 matches
-
aruncă și-i ia în ghiare pe cel ce poate prinde și-n vânt îl sfâșie, fără nici o milă, unde mațele le vezi că-i atârnă după el. 325Umblă ca miresele. 326Umblă ca pe piuă. 327Umblă ca rațele. 328Ca în cârji umblă. 329Ca caprele pe munți în vârful picioarelor umblă. 330Ca cu ouă-n poale umblă. 377 {EminescuOpVI 378} 331Ca c-o bubă coaptă umblă. 332Ca cu picioroange umblă. 333Ca la Crăciun cu colindețul din casă-n casă umblă. 334Ca melcul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
se ung mâinile și primește patena cu ostiile și un potir cu vin și apă. La consacrarea episcopală ungerea capului este un semn de har, pe care noul episcop l-a primit. Încredințarea evangheliarului, a inelului episcopal și a pastoralei (cârja episcopală) sunt însemnele vizibile ale slujirii episcopale. Apoi se continuă celebrarea euharistică. Semnificația ministerului (slujirii) Dacă Isus și evanghelia sa sunt hotărâtoare pentru mântuirea mea, atunci interesul meu primordial este ca El și Cuvântul său să-mi fie transmise în
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
De când ai ratat întrevederea aceea pentru postul de profesor la Baton Rouge (tu dând vina pe autobuz și alte chestii: transfer de vinovăție) ai fost cuprins probabil de un sentiment de eșec. „Accidentul de automobil“ pare să fie o nouă cârjă care să te ajute să-ți găsești scuze pentru existența ta sterilă și fără sens. Ignatius, trebuie să te identifici cu ceva. Așa cum ți-am spus de atâtea ori, trebuie să te implici în problemele cruciale ale zilelor noastre. Ignatius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nisip În pantofi, care să-i amintească de faptul că nu era decât un personaj rătăcit Într-un alt film, jucând viața altcuiva. Până la această călătorie. Acum era mai fericită ca niciodată. De ce? Dintr-odată simțea că-și putea azvârli cârjele, că era În stare să meargă pe picioarele ei. Ca atunci când avea paisprezece ani și Îi era teamă de schi. De la patru ani părinții o duseseră la schi Într-o stațiune montană rece, acoperită mereu de nori negri și străbătută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ea Întâmplător pe-acolo, printre lume. În răstimp de jumătate de oră, piața era pestriță de partizani, iar mulțimea Îl striga cu voce tare pe Terzi și cerea un discurs. De la un balcon al palatului comunal apăruse Terzi, sprijinit În cârja lui, palid, și cu mâna Încercase să liniștească mulțimea. Jacopo aștepta discursul, pentru că toată copilăria lui, ca și a altora de aceeași vârstă fusese marcată de discursuri mari și istorice ale Ducelui, din care se Învățau pe dinafară, la școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Îl cunosc bine pe arianul care-și zice patriarh. Tocmai voiam să-i reproșez comportamentul ce-l avusese în vremea invaziei avare, când Fortunato a intrat amenințător, urmat de Grimoald și de Rodoald. - Iată-l pe eretic. Și-a transformat cârja de episcop într-un instrument aducător de moarte, a spus calm Cipriano. Patriarhul Fortunato a încercat să se calmeze, i-a încredințat spada Grimoald și a spus: - Am luat înapoi ceea ce era al meu. Lipsește doar scaunul evanghelistului Marcu. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Că va înflori de-ndată. Dar iarna i-a făcut-o lată... Un picior își mai întinse, Coastele își primenise, Broboada-și aranjă nițel De gândeai că-i...ghiocel. Și c-un pas grăbit de fată Ce se dorea măritată, Cârja și-o propti în horă Pe badea să-l ia la vorbă. Ar fi vrut baba o nuntă... Vorba lungă să ne-ajungă! Dar moș An urma i-a luat Și i-a dat nemăsurat Tot o nuntă...de-a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
s-a terminat, adio, după meci o să ne facă zob gleznele cu țeava de fier, lui oricum n-o să-i mai pese, antrenoratul este viața lui, iar dacă vom fi eliminați, s-a terminat, toată lumea va merge la școală în cârje, ne-a și arătat țeava de fier, lovind-o de ulucă, de se făcuse scândura așchie, tot așa se vor face și oasele noastre, așchii, ne-a spus, și nu s-a născut omu’ ăla care să ni le pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
strig și eu, dar n-am putut să scot nici un sunet, și atunci lângă mâna scheletului a apărut o altă mână, de data asta una vie, și atunci am văzut că mâna scheletului nu-i a unui schelet, capătul unei cârje, apoi cârja a zburat printre roți, urmată de încă una, și atunci s-au auzit înjurături și icnete și gâfâieli, iar de sub fundul barăcii a ieșit, târându-se, un om cu un singur picior, în partea dreaptă, de care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
eu, dar n-am putut să scot nici un sunet, și atunci lângă mâna scheletului a apărut o altă mână, de data asta una vie, și atunci am văzut că mâna scheletului nu-i a unui schelet, capătul unei cârje, apoi cârja a zburat printre roți, urmată de încă una, și atunci s-au auzit înjurături și icnete și gâfâieli, iar de sub fundul barăcii a ieșit, târându-se, un om cu un singur picior, în partea dreaptă, de care-i atârna doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
atârna doar un ciot în cracul gol și înnodat la capăt al pantalonilor de uniformă militară, părul îi era lung și încâlcit, barba stufoasă și neagră, iar când, în fine, a ieșit cu totul de sub baracă, a apucat una din cârje și, sprijinindu-se de ea, s-a ridicat în genunchi, apoi și-a întins mâna, a tras de sub baracă un mare rucsac verde, a scos din el o sticlă de un litru, după care și-a pus sub braț o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și, sprijinindu-se de ea, s-a ridicat în genunchi, apoi și-a întins mâna, a tras de sub baracă un mare rucsac verde, a scos din el o sticlă de un litru, după care și-a pus sub braț o cârjă și, icnind, s-a ridicat în picioare, atunci am văzut că era foarte slab și foarte înalt, chiar cu un cap mai înalt decât baraca, a scos cu dinții dopul de plută din sticlă, l-a scuipat pe acoperișul barăcii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
omul cu un picior într-adevăr avea pe un umăr trese de caporal, dar numai pe unul, pe celălalt i se vedea doar urma unei trese. La început n-a zis nimic, ne-a măsurat din priviri, și-a potrivit cârja sub braț, a mai tras o dușcă, apoi ne-a întrebat dacă într-adevăr am venit la nea Vasile, să fim sinceri, pentru că din câte știe el, bietul taică-su n-avea prieteni, din câte știe el, nimeni nu poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
tot am venit acolo ca să muncim, înseamnă că timp avem, să fim deci atât de amabili și să-l ajutăm să-și inventarieze moștenirea părintească, fiindcă se teme că singur n-o să reușească, nu-i e prea ușor, așa, cu cârjele, și spunând asta a întins spre noi una din ele, la care câinii au început să mârâie, iar Zsolt a spus că-i de la sine înțeles, măcar ăsta-i puținul pe care-l putem face. Atunci caporalul a dat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
putut s-o fixăm să stea deschisă, s-a tot strâns de vreo trei ori, la care unul dintre câini s-a ridicat pe labele dinapoi, începând să latre gros, dar caporalul n-a făcut decât să-și ridice puțin cârja zicând Kloska, gura, și câinele a tăcut numaidecât, și s-a pus cu botul pe labe. Și când am reușit, într-un târziu, să deschidem umbrela, am aranjat sub ea scaunul și masa de camping, iar omul cu un picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
botul pe labe. Și când am reușit, într-un târziu, să deschidem umbrela, am aranjat sub ea scaunul și masa de camping, iar omul cu un picior s-a dus șontâc-șontâc acolo, s-a așezat cu greu, și-a pus cârjele dinainte, pe masă, s-a lăsat pe spate în scaun, s-a șters pe față, spunând apoi că, după părerea lui, acum e pregătit, așa c-ar fi bine ca doi să intre în baracă și să-nceapă să scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cu atâta furie, încât era să și cadă de vreo două ori, când sticla s-a golit, i-a făcut și ăsteia vânt în puț, apoi s-a dus țopăind la mormanul de obiecte, l-a răscolit cu una dintre cârje, scoțând la iveală un borcan gol de murături, l-a ridicat și i l-a aruncat lui Jancsi, spunându-i să se ducă să-l spele, Jancsi abia apucase să facă doi pași, când caporalul a dat de-azvârlitelea după el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
melodiei, și atunci caporalul a început să danseze, acolo printre boarfe și pantofăraie, cântând în același timp, nu era un cântec propriu-zis, era mai curând un croncănit de corb, și într-adevăr, cum țopăia așa, într-un picior, fluturându-și cârja, caporalul părea un ditamai corbul sur, cu toate astea nu era caraghios, și-n vreme ce mă uitam la el, spirtul a început deodată să-și facă efectul, dar nu numai asupra mea, ci și asupra lui Zsolt și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cartea s-a deschis, zburând cât colo cu paginile fâlfâinde, n-am văzut unde a căzut, între timp muzica mă redirecționase, caporalul țopăia și el, se lăsa în jos pe picioru-i zdravăn, se ridica, sălta în aer, sprijinindu-se de cârje, obiectele zburau în jurul lui, cravatele, învelitorile de discuri, fotografiile, bucățile de hârtie, bancnotele, batistele și ciorapii se înălțau într-un vârtej, țopăiam și noi, gramofonul urla, scârțâitul acului îl simțeam parcă în piept, îmi vâjâia capul de sunetul acordeonului, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
învelitorile de discuri, fotografiile, bucățile de hârtie, bancnotele, batistele și ciorapii se înălțau într-un vârtej, țopăiam și noi, gramofonul urla, scârțâitul acului îl simțeam parcă în piept, îmi vâjâia capul de sunetul acordeonului, îl vedeam pe caporal aruncându-și cârjele, ridicând canistra de benzină pe care o îmbrățișa ca pe-o femeie, dansând într-un picior, învârtindu-se, era cât pe-aci să cadă, dar continua să păstreze ritmul muzicii, s-a dus la baracă, a deșurubat capacul canistrei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mâna, cu chiu cu vai a scos de sub roata barăcii icul care-o ținea în loc, și atunci baraca-n flăcări s-a zguduit și a luat-o domol la vale, spre puț, caporalul a dat să se ridice dar, fără cârje, n-avea de ce să se sprijine, așa că s-a întins la loc, pe pământ și, întors pe-o rână, privea cum se rostogolește baraca în apă și cum flăcările se sting, sfârâind, baraca însă nu s-a scufundat cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
în buzunare așa cum erau, cu tot cu pământ, și tocmai am vrut să spun să plecăm odată, c-o s-o încurcăm, și atunci l-am auzit pe caporal răstindu-se la noi că ce pizdamamiinoastre facem acolo, stătea în spatele nostru, sprijinit în cârje, ne-am întors cu toții și ne-am ridicat în picioare, iar caporalul ne-a mai întrebat o dată că ce facem acolo, când și-a deschis gura, m-a izbit o duhoare de spirt, de mi s-a întors stomacul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
caporalul iarăși a scuturat din cap, spunându-i că suntem niște cretini, cum am putut să ne gândim că într-o mină de argilă o să găsim aur, păi nu vedem că astea sunt numai gloanțe de mitralieră? Și-a ridicat cârja, l-a lovit pe Zsolt peste degete, de-a scăpat grunjii pe jos, și s-a răstit la noi să ne cărăm, să fugim de să mâncăm pământul, și să nu ne mai prindă vreodată pe-acolo, că dacă ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și după aia... Le-am spus cum se face cu oasele frânte și li l-am arătat pe Enkim care Începuse din nou să pășească de la o vreme Încoace. Le-am arătat pășitorii de lemn făcuți de Selat - Îi numisem cârje - și i-am Învățat ce era de făcut dacă doreai ca un om cu oasele frânte să meargă din nou. - Ar putea un astfel de om să mai fie bun de vânătoare? - se interesă Vindecătorul. I-am spus că da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Basarabia). De asemenea, se evidențiază vârful de săgeată foliform, cu peduncul, de la Gârbovăț-Ghidigeni, similar exemplarelor găsite la Mânzătești-Mălușteni, Comănești și Roșu. Celelalte săgeți au peduncul sau tub de înmănușare și se apropie ca tipologie de cele găsite la Epureni, Horga, Cârja (Vaslui), Grozești (Iași) și Fundu Herții (Botoșani) - pl. LXVII/1, 2, 4. O mare diversitate se întâlnește în categoria topoarelor: majoritatea lor aparține armelor, dar unele sunt unelte pentru tăiatul sau prelucratul lemnului. Exemplarele dotate cu „aripioare” laterale la gaura
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]