2,157 matches
-
din nou pe Zet, îl ajunse și, călcând prin apă, îl prinse. Făptura udă îi atârna moale în mâini, dar ochișorii negri-albăstrui se uitau cu inteligență conștientă drept în ochii lui George. Acesta din urmă își spuse: „Nu mă pot cățăra îndărăt pe stâncă ținându-l pe Zet într-o mână. Și-apoi ei trebuie să fie înnebuniți. Cum o fi ajuns drăcușorul ăsta până aici? Trebuie să fac ocolul stâncii și să înot până la plajă. Dacă mă țin pe lângă mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la ce s-o fi gândind, așa cum stătea acolo, singură și neclintită, în grădină? Mai devreme, în cursul aceleiași zile, Alex văzuse vulpea femelă zăcând lasciv, elegant, pe pajiște, în timp ce patru pui mici se zbenguiau în jurul ei și i se cățărau pe spate. Tabloul îi plăcuse, dar îi pricinuise în același timp o durere ascunsă, de parcă s-ar fi identificat cu vulpea și ar fi fost năpădită de acea teamă, mereu prezentă în inima animalului. Nu pot să mă rog, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe Zet lătrând în grădină. Uitându-se printre ghivecele cu plante de pe pervaz, avusese uluitoarea priveliște a unui bărbat gol care alerga de-a curmezișul peluzei. Nu-și putea da seama dincotro venise. Părea foarte preocupat să iasă din grădină, cățărându-se pe unul din garduri, fie pe cel din dreapta, fie pe cel din capătul grădinii. Alerga de la unul la celălalt și încerca, foarte neîndemânatic, să le sară. Ambele garduri erau construite din șipci drepte de lemn, înalte de vreun metru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
puteau oferi un punct de sprijin pentru picioare. Gabriel văzu că omul purta niște pantofi maro cu șireturi, clar fără ciorapi. Avea un păr lung, cărunt, soios, și o față preocupată, îngrijorată. Îi văzu clar fața când încercă să se cațăre pe un tufiș de rozmarin, frângând cu trosnete puternice ramurile fragile și călcându-le în picioare. După primele momente de șoc, lui Gabriel îi trecu spaima și se lasă cotropită de milă și teamă pentru bietul nenorocii; milă față de vulnerabilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
văzu peruca blondă a lui Emma (sau mai curând a lui Judy), atârnând ciudat printre ramuri. — Nu arată a plantă. E mai curând o cutie de carton sau un sac vechi. Hei, băieți, nu vrea unul dintre voi să se cațăre în copac și să vadă? — Eu n-am de gând. Sunt prea bătrân. Să se cațere Tom. — Am s-o iau eu jos, se oferi Tom. Dar dacă e o plantă, las-o baltă. Tom pierduse complet noțiunea timpului. I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Nu arată a plantă. E mai curând o cutie de carton sau un sac vechi. Hei, băieți, nu vrea unul dintre voi să se cațăre în copac și să vadă? — Eu n-am de gând. Sunt prea bătrân. Să se cațere Tom. — Am s-o iau eu jos, se oferi Tom. Dar dacă e o plantă, las-o baltă. Tom pierduse complet noțiunea timpului. I se părea că se scursese o săptămână de la încăierarea cu Emma și de când Pearl îi dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe care stătea acum nu aveau nici un fel de legătură cu cele de deasupra lui, pe care coborâse. Executase saltul exact la marginea unde cele două sisteme păreau a fi mai apropiate. Să sară se dovedise foarte ușor. Să se cațere înapoi, însă, făcând echilibristică pe o balustradă cilindrică, alunecoasă și încercând să se agațe cu brațele întinse de niște bare subțiri, verticale și fierbinți, și de treptele de oțel de deasupra lui, pentru ca apoi să se opintească în sus, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și având picioarele elefantiazice înfășurate în fâșii așijderi de atlaz, de aceeași nuanță. Părul, vopsit tot mov, îl poartă strâns într-un coc monden, probabil pentru a contra-balansa ochelarii uriași, cu lentilele precum fundul buteliilor uzate de sifon și care, cățărați cu parapon pe șaua îngustă a nasului ei, coroiat ca un plisc, o fac să semene la perfecție cu o bufniță. O bufniță negriciosă, grasă, de hambar, un ciuf, fumând în draci, cu scrumiera în poală, niște țigări subțiri și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
că se urcă și colcăie puhoaie de omizi și de gângănii negre, cu multe picioare și cu puzderii de ochișori arzoi, de te iau boalele! Și mai e și-un gândac urât-urât, dublu sau triplu, în fruntea lor, care se cațără într-o clipeală, cât grosul, în zece! Ăsta iese din râpă într-un minut-două, cel târziu, să mor eu! Stăpânul Cernit! Prin hornul surpat! gândește Avocatul. Acela e Thamiel! Este Adversarul Suprem, Revoltatul! Răzvrătitul! Belial! Cel fără de Maestru! Spiritul lui
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o să ai parte de atenție. Ai niște țâțe și un cur bestiale. Doar că nu poți să vorbești cu nimeni. Oamenii pur și simplu nu suportă să nu știe ceva, îmi zice. Mai ales bărbații nu suportă să nu se cațere pe orice munte, să nu traseze hărți pentru tot. Să nu eticheteze totul. Să nu se pișe pe orice copac și-apoi să nu te mai sune niciodată. — În spatele unui văl ești marele necunoscut, zice. Majoritatea bărbaților se vor bate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sau Evie, nu știu pe cine să cred, știu doar că penele-mi sunt în flăcări. Capitolul 16 Sari înapoi la o ședință foto într-un cimitir de mașini plin de epave infecte unde eu și Evie trebuie să ne cățărăm pe carcasele alea îmbrăcate în costume de baie tanga Hermaun Mancing atât de înguste că pe dedesubt trebuie să poți o fâșie de hârtie cerată care să-ți acopere păsărica, și Evie începe cu: — Apropo de fratele tău mutilat...? Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de securitate privată dă peste tine și vrea să știe cine ești și să-ți vadă actul de identitate, vă rog. Totuși, Brandy are din nou spasme, și prințesa isterică și-a scos deja un picior pe ușă, s-a cățărat deja pe jumătate din Spider înainte ca Denver Omelet să apuce măcar să oprească. Ce vrea Brandy sunt capsulele de Taylox lăsate în apartamentul 15-G de la hotelul Congress. Nu poți fi frumoasă, zice Brandy cam de-o mie de ori, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
în locuri ce par greșite și stupide și prostești. Cu vocea ei imperială răsunând în toată casa, țipă: — Tu nu te întorci și pleci atunci când eu îmi găsesc timp să mă explic! Imaginea ei e a unei femei care se cațără pe-un munte, nu există nici un motiv rațional pentru a se cățăra așa sus, și pentru unii oameni e-o nebunie prostească, o aventură prost înțeleasă, o greșeală. O cățărătoare - poate c-o să moară de foame și de frig, epuizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
imperială răsunând în toată casa, țipă: — Tu nu te întorci și pleci atunci când eu îmi găsesc timp să mă explic! Imaginea ei e a unei femei care se cațără pe-un munte, nu există nici un motiv rațional pentru a se cățăra așa sus, și pentru unii oameni e-o nebunie prostească, o aventură prost înțeleasă, o greșeală. O cățărătoare - poate c-o să moară de foame și de frig, epuizată și chinuindu-se zile în șir, și se cațără până în vârf. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pentru a se cățăra așa sus, și pentru unii oameni e-o nebunie prostească, o aventură prost înțeleasă, o greșeală. O cățărătoare - poate c-o să moară de foame și de frig, epuizată și chinuindu-se zile în șir, și se cațără până în vârf. Și poate că asta o schimbă, dar tot ce are ca s-o arate e povestea ei. Dar eu, zice Brandy, încă în ușa băii, încă uitându-se la oja ciobită, eu fac aceeași greșeală, numai că mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
nu, protestă Maja coborând vocea. Voiam doar niște informații, o prietenă trebuie să se mute la Roma și m-a rugat să o ajut să-și caute ceva la Aventino. Împleticindu-se spre ușă, cu părul ud, trecu de damele cățărate pe scaune ce răsfoiau Amica, Glamour sau AD, În timp ce asistentele lui Michael le uscau părul, Îl Întindeau, Îl Îmbălsămau sau Îl Încrețeau, În timp ce alta le pilea unghiile de la picioare. Deschise ușa reflectorizantă cu umărul și se refugie În stradă. — Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
putu s-o facă. Dar când Își revenise, În pridvor, capul lui Kevin se ițea printre tunicile surorilor și o privea ca pe o moartă Înviată, cu nespusă admirație. Camilla nu spusese nimănui că leșinase de emoție: Kevin Buonocore se cățărase pe capul lui San Pietro pentru ea. Era o taină. Trecuseră de-atunci atâtea luni, Însă nu progresaseră nicicum În prietenia lor, ci dimpotrivă. Și-atunci, la ce sunt bune secretele dacă nimeni nu le descoperă? Camilla se strecură Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
M-am Înscris la Righi. Antonio Întoarse spatele elefantului și ei. Nici măcar nu știu la ce școală merge fiica mea. Intrară pe străzile semănate cu cioburi de sticle, din care se ridica un miros de urină stătută. Umbrele lor se cățărau pe ziduri. La un moment dat, Antonio avu impresia că doar umbrele acelea mai rămăseseră din ei, și din el. Apoi ieșiră În față la Montecitorio. De mii de ori În piața aceea Îl lăsase pe onorabilul Fioravanti. De mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
scria banca, cei de la impozite, cei de la gaz - din câte se pare, nu și-a plătit facturile. Îi scriau chiar și cei de al Asistența Socială - un psiholog, al cărui nume de familie era D’Urso. Cine știe de ce? Se cățărară În sus pe scări. Poate că această clădire fusese cândva o mănăstire, dar Valentinei Îi părea că seamănă cu un spital - toți pereții erau albi și avea geamuri către scările interioare, ca În sălile de operație. Oricum, cu mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Al treilea cartuș e Încă În ea: ultima lovitură În inimă, de la distanță mică. Zece centimetri, poate mai puțin. Poate că a fugărit-o - glasvandul verandei e deschis, pe balcon suportul pentru rufe e răsturnat -, poate a Încercat să se cațere pe terasa blocului, s-a urcat pe suportul de rufe, barele acelea de fier ruginite nu au putut susține greutatea, a căzut. Dar apoi ce-ar fi putut face? să strige, de fapt a și strigat. Au auzit-o. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Mi s-a părut că a făcut-o cu destulă forță. Când palma ei a atins obrazul lui Polly, s-a auzit o plesnitură neplăcută, iar țipetele lui Polly s-au ridicat cel puțin cu o octavă. Doamna Taylor se cățăra pe scară și ajunsese de-acum în vârf. — Sheba! a țipat ea. Sheba! Ce-ai făcut? Sheba s-a uitat la mama ei fără nici o expresie și apoi a izbucnit în plâns. — O, niște ticăloase, toate! a țipat ea. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ca și cum ar vrea să se convingă că nu e singurul care crede că, ce se aude din televizor nu e muzică. În cele din urmă, toată povestea se termină cu o bătălie generalizată cu perne. Din cînd În cînd, se cațără pe ramele metalice și se vîră Între mine, care stau cocoțat Într-unul din paturile de sus și nu pot să mă mișc de emoție, și ecranul televizorului. Chipul Întunecat de urmaș al veneratorilor lui Kali se suprapune rînjind vesel
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se Împlinesc, altele nu. SÎnt făcut deci din umilințe caraghioase care pînă la urmă devin o rutină. Toate astea În timp ce discutăm anumite lucruri despre blugi sau mărci de haine al căror nume e capătul Îndepărtat al funiei pe care ne cățărăm În fiecare zi, sau despre INXS și despre Duran Duran, sau despre o casetă video cu un film cu Mickey Rourke, sau despre o mulțime de alte chestii. Nu-mi e ușor să mă abțin să povestesc ce am văzut
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a mai completat el și a Început iar să rîdă, i-auzi, teroriștii drogați care țin o țară În spaime, nu se mai oprea din rîs, și acum ce-o să facem? O să ne uităm la ăștia care vor să se cațere pe tronul lui Ceaușescu și o să-i rugăm să ne apere de teroriști? Pe creștinii ăștia care s-au grăbit să-i omoare În ziua de Crăciun, să scape mai repede de ei... Păi n-o să se cațere, o să vedem
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să se cațere pe tronul lui Ceaușescu și o să-i rugăm să ne apere de teroriști? Pe creștinii ăștia care s-au grăbit să-i omoare În ziua de Crăciun, să scape mai repede de ei... Păi n-o să se cațere, o să vedem, vor fi alegeri. S-a Întors și m-a privit cu chipul schimonosit de rîs, dar tu de unde știi? Și atunci de ce s-au grăbit să le facă de petrecanie În ziua de Crăciun? nu Înțelegi, nu-i
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]