68,811 matches
-
nemișcat, părăsit. Cineva țopăie pe pieptul meu ca o pasăre înnebunită, în rit. Un magnet mă trage spre el cu forță enormă și cad spre inima mea întunecată, spre infime tunele ce tremură ca ierburile marine bătute de valuri eterice. Cad în explozii prin pădurea în flăcări. Trec podul invizibil. 21 de grame de suflet mă ridică mai sus decât norii, pe când sania îmi cară cadavrul și își adâncește urmele-n zăpadă, dar eu nu mai mă înșurubez în pământul cu
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/5635_a_6960]
-
ciudat în gură de parcă ar fi mestecat stofă. asfaltul se face dintr-o dată un covor pe sub care alunecă bile vălurindu-l. oameni de cârpă fără fețe coboară și ei strada în pantă până la podul de peste apa îndiguită din centrul orașului. „nu cad - nu cad - nu cad” repetă gâfâit uca și strânge cu degete amorțite plasa din ață gălbuie croșetată de olena în care duce pantalonii de sport prosopul și tenișii surprinsă (ca de fiecare dată) să vadă că trecătorii rămân în picioare
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
gură de parcă ar fi mestecat stofă. asfaltul se face dintr-o dată un covor pe sub care alunecă bile vălurindu-l. oameni de cârpă fără fețe coboară și ei strada în pantă până la podul de peste apa îndiguită din centrul orașului. „nu cad - nu cad - nu cad” repetă gâfâit uca și strânge cu degete amorțite plasa din ață gălbuie croșetată de olena în care duce pantalonii de sport prosopul și tenișii surprinsă (ca de fiecare dată) să vadă că trecătorii rămân în picioare în vreme ce covorul
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
ar fi mestecat stofă. asfaltul se face dintr-o dată un covor pe sub care alunecă bile vălurindu-l. oameni de cârpă fără fețe coboară și ei strada în pantă până la podul de peste apa îndiguită din centrul orașului. „nu cad - nu cad - nu cad” repetă gâfâit uca și strânge cu degete amorțite plasa din ață gălbuie croșetată de olena în care duce pantalonii de sport prosopul și tenișii surprinsă (ca de fiecare dată) să vadă că trecătorii rămân în picioare în vreme ce covorul străzii se
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
așa cum ai pune în spatele șaretei coșul cu vase și resturi de la picnic înainte de plecarea acasă. cu grijă amestecată cu dezgust * în pod miroase a rugină și a ploaie. un scul de ceață se deapănă pe șipcile peretelui din care a căzut mortarul. uca merge în vârful picioarelor până în colțul unde lumina prăfoasă pătrunde prin lucarnă și decupează din umbre grele albastre lucrurile lăsate de wasil și marie hella și johann în devălmășie în podul de deasupra atelierului. se ghemuiește lângă cufărul
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
e uscată nu te-ascunde-n fum de șagă. adolescent frumos am priceput iar primar se pune vreun nebun. peste lume-i primăvară ce-i dragostea, și-atunci am înțeles m-am gândit la prima mea iubită, și e musai să-mi cazi dragă. că toate-n lume au un început să-i dau trei dolari și elixir veșnici tineri ghioceii și din iubire multe versuri ies. și-am aflat c-au dus-o ca pe-o vită din vecii își cunosc rostu
Poeme din inimioară.... In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Filip () [Corola-journal/Imaginative/87_a_87]
-
de noapte o hoardă de șoareci insomniaci ronțăiesc parc-am murit demult și nu mai sînt decît un cadavru acoperit de cărți - ieși la aer! îmi zice rîzînd medicul dar aerul foșnește a carte iarba se usucă făcîndu-se litere frunzele cad ca filele îngălbenite - la trezire - cărțile stau cuminți în rafturi și încerc într-o carte nescrisă să mă reîntemeiez
Vis by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/5843_a_7168]
-
lașităților Pe care o marchez degeaba cu bold Din fantezia drăguță a femeii care crede Că totul stă în puterile mele Din lustrul mesei care e fericită cu el Cum aș fi și eu fericit Să mă înțepe o albină căzută din realitate Și să mă doară să plîng să rămîn O literă mai mult în bătaia vîntului Care devine simțul suprem al vînatului
Litera A by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/5764_a_7089]
-
vremea cînd te oglindești într-o mamă, nimicitorul nu mai tace din gură, drumul pînă la inima ta e lung, inima ta e foarte departe, o balerină nebună prin mari încăperi de odinioară *** Pentru Cis și pentru baciul Ioan Moldovan Cade adînc în noi grăuntele conștiinței morții, tu și eu suntem tare departe și privim lanurile întinse și secerătorii, în moartea mare, crește desfrînarea, floarea prăduitoare *** Lucrează liniști mari la alcătuirea chipurilor, liniști care vor reveni la dezintegrare, purtînd firișoare de
Fragmente cu nimicitorul by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/5753_a_7078]
-
în zăvoi câteva zile o tot lungeam și îi spuneam că mi-e foarte greu să aleg doar unul pentru că toți sunt la fel de frumoși și seamănă leit între ei o priveam în ochi și o mințeam cu seninătate așa cum se cade să privești moartea și să o minți Inima beznei uneori simți că cineva stinge lumina din tine și dispare o dată cu ea mult prea repede ca să-i prinzi mâna și să-l afli câteva clipe stai încremenit apoi brusc începi să
Poezii by Robert Șerban () [Corola-journal/Imaginative/6058_a_7383]
-
carte ca niște nervi sfâșiați sau râme sau vene tăiate... DE SPUS PRUNCULUI 1 Naște-te - e timpul să începi a muri... 2 E târziu să mai plângi: viața deja a început... COPACUL DINTRE GHILIMELE Nu este exclus să fi căzut pe gânduri sau pe sentimente - acțiune cvasiinertă ce m-ar fi dus spre scris despre copacul bonsai (un fel de „arbore" între ghilimele pentru a se înțelege oarecum altfel aproape invers decât ceea ce e în realitate un arbore fără ghilimele
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6165_a_7490]
-
cerul înstelat în seara aceea cât despre legea morală cine poate spune ce mai putea să însemne atunci acest periscop de demult nu mai există sau poate mai e un zig-zag cine mai vede prin el nu se știe a căzut în uitare și plaja nudiștilor de la 2 Mai
Poezii by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/6240_a_7565]
-
tot după tine pleca.... Am băut, am mâncat, am clevetit verzi și uscate cu niște doamne cărora le sclipeau ochii după o poveste de dragoste. Eu treceam pe o graniță de anotimp, care nu se hotăra în ce parte să cadă și mă clătinam pe picioare ca un bolnav și mă vedeam mereu, într-o vitrină spartă, desperecheat. Îți scriu toate astea ca să știi în ce stare de spirit eram când m-am așezat la masa de șah, pe un scaun
Poezie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Imaginative/6135_a_7460]
-
asta... Să dansăm mi-a zis strivind țigară Te rog am șoptit luându-i mâna rece precum seară în care îi scriam: ce-o să fac oare când o să ne întâlnim și bătăile inimii tale or să-mi spargă față? o sa cad? sau o să-ți spun bună cu gura plină de sânge? Ne-am întâlnit târziu și pește golul lăsat de atâtea absențe a început să-mi crească o crustă și lumea aceea cu seri mărunte tangouri uitate atingeri sfârșite în ... Atunci
Poem pentru pian și-o altă seară by Stoian G. Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/6336_a_7661]
-
și luna și anul, Cercuri pe ape, ce nu-și văd limanul, Hore pun și mișcătoarele inele Limpezi în jurul inimii mele. Umbra, ca limbă de ceas, îmi dă raotă, Roată cu spițe de noapte-ncheiată. Scrînciobul naltelor reci constelații Suie și cade-n rotundele-mi spații: Cîte vîrtelniți de timp sînt pe cer Inima, toate, drept axă mi-o cer. Ochii cerești dintr-al nouălea turn Cată cruciși către noul Saturn, Căruia nașterea-n noapte i-o-mbină Multă-a rotirilor muzică
Poezii by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Imaginative/6354_a_7679]
-
-o noimă -Dar povestea cu Maitreyi? Semănatul și culesul, Totul are un temei, Până și neînțelesul -Dar povestea cu Maitreyi? Peste-a lumii omenire Au trecut și ani mai grei Decât sfânta ei menire -Dar povestea cu Maitreyi? Pe hotare cade bură Vine iarna, vrei, nu vrei Si de nimeni nu se-ndură -Dar povestea cu Maitreyi? Profetul O dună-i gândul. De departe Nu bănuiești în care parte Se mută-ncet, încet,-și scriu În pustiu, în pustiu! O nălucire
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
mesei ea are două feluri de mers, niciunul pentru mine, rasă, tatuată și îngustă-n șolduri cum e literatura scrisă la parter și publicată un etaj mai sus luna mică își plimbă pe cer juponul cu spițe, cîteva stele zgîriate cad în cutia milei la ziuă, am noroc să descopăr un gram de cianură sub podea așa cum copiii se roagă unui tată plecat să le aducă o cîrtiță cu cheiță. Nu-mi mai doresc de mult să primesc vizite grave făcute
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6119_a_7444]
-
merge în centrul tău unde te naști, aprins și stins cu predicat și cu scuipat de rîndunea, un nene-Hamlet atît de galben că se împarte la doi cu o plăcere care-l decapitează ca pe un cocoș cu salbă trăsnetul căzut în silă în curtea unui abator și-i face să țîșnească sufletul direct prin sîni. Doi sîni și nici o viață, o femeie care nu va naște niciodată trupuri doar nebunia de a avea mereu dreptate. Ofelia - tristețea ei ne spală
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6119_a_7444]
-
și de jegul lumii dar rostul unei femei e să înnebunească pentru pierderea unor bărbați? Capcane-ale poeților cînd nu mai știu cum să-și seducă publicul prostit o vreme. Purtată de dorință, speranță, trape meșteșugite ale epocilor în care văluri cad, dar nu și fețe, inimi se prăbușesc nu și năravuri, vorbe se rostesc, dar nu și adevărul -există oare pe cer o stea Hamleta? Măcar un nor? Un curcubeu de care-și rîde prostul? E cineva să fi numit astfel
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6119_a_7444]
-
fi numit astfel pustiul de dincolo de granițe ceva ce crește înăuntrul unui substantiv pe care-l luminează Luna născută din ovare de pămînt - femeia despre care scriu. Hamleta - distrugătorul ei este chiar Hamlet, un prinț ce joacă rolul unui biciclist căzut în aceeași buclă în care locuiesc un rege și un biet om. Un cîine care latră toată noaptea fără dinți. Și stelele vor râde pîn' la ziuă. Dragostea e un copac de la sfîrșitul lumii Un stigmat din care mîncăm pe
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6119_a_7444]
-
nou în miezul crinilor enormi... Din nou în miezul crinilor enormi Tu m-ai lăsat să-ți umblu sub veșminte Atît de liniștită că de-abia Se auzea suflarea ta fierbinte Blînd înalțîndu-ți sînii ca pe-o nea Ce a căzut și-acum se urcă iară, Spre-a n-o topi cu îndrăzneala mea, În raiul parfumat de-odinioară, Unde ucigător de pur coboară Din nou în miezul crinilor enormi. Mi-e teamă c-o s'te spulberi cînd adormi! Cu
Poezii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6420_a_7745]
-
opintite-n așteptare prefăcîndu-se-n obscuritate spre-a te hrăni pe tine. E ceva ciudat aici E ceva ciudat aici un loc strîmt cum o cămară pustie (proviziile se află-n altă parte) și tu intri acolo zăbovești pîndind lumina să cadă sub un anume unghi ca să simți golul și stînjeneala lui de-a fi un gol atît de mic. Lingvistică E frig vorba o formă a frigului conotația sa căldura ușoară ce-i dă tîrcoale apoi se retrage lasă frigul în
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6290_a_7615]
-
nu se mișcă. Mă uit în oglindă: Nimic nu se schimbă. Visul opririi Din drumul spre moarte Seamănă morții. pe role Ei trec pe role Cu căștile bubuind la urechi, Cu ochii fixați pe monitoare, Fără să observe frunzele care cad, Păsările care pleacă, Ei trec pe role Si peste ei trec rulând anotimpurile Vieților lor Si anii, și veacurile, Fără ca ei să înțeleagă despre ce este vorba. Ei trec pe role Printre umbre ale realității Despre care cred că există
Poezii by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/6464_a_7789]
-
țărăncile prea bătrâne să mai nască țărani. Stăm aici Simțindu-ne bine și acasă În această lume De la care învățăm să murim. cap sau pajura Ca pe-o pajură abia descifrată Pe fața unei monede aruncate în sus, Urmând să cadă și să decidă Cap sau pajură - Fără să știe destinul cui îl hotărăște Si nici în ce fel, Așa te-am zărit În timp ce cădeai De-a curmezișul prin cer, Sfâșiind giulgiurile albe ale norilor Si lăsându-le să te înfășoare
Poezii by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/6464_a_7789]
-
pajura Ca pe-o pajură abia descifrată Pe fața unei monede aruncate în sus, Urmând să cadă și să decidă Cap sau pajură - Fără să știe destinul cui îl hotărăște Si nici în ce fel, Așa te-am zărit În timp ce cădeai De-a curmezișul prin cer, Sfâșiind giulgiurile albe ale norilor Si lăsându-le să te înfășoare, Ca și cum știai că La sfârșitul picajului Urma să te strivești De asfaltul pe care aștept Să-mi ghicesc destinul În măruntaiele îngerului. catedrale închise
Poezii by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/6464_a_7789]