1,128 matches
-
înveliți cu aramă bătută în coastele pădurii. Vântul șuieră-n urechile căprioarelor cântecul tău, pe note înalte, și păsările ascultă. Rugă Doamne, limpezește-mi ochii, spală-mi privirea, așază-mă cu fața la chipul tău, picură-mi lacrima pe rugăciune! Ascultă-mi căința inimii, plânge-mi suferința curată și primește-mi păcatul în nepăcatul tău unic și necuprins! Iartă-mi neputința și ignoranța care s-au născut în mine, prinde-mi în mâinile tale sufletul și-l mângâie cu degetele! însoțește-mă pe
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de dezmăț, eu scriu nădejdea și învăț că dragostea le-a nvins pe toate. Eu scriu atâta usturime de ochi pierdut în lăcrimare, eu scriu o sete de iertare ce m-a topit în întregime. Eu scriu din suflul de căință, cu focul vinei strâns în oase, aștern cuvintele pioase cu remușcări și neputință. Eu scriu suspinele amare ce mi-au lăsat în suflet semne, eu pun pe focul jertfei lemne și dacă nu mai scriu mă doare. Eu și primăvara
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mai strâng dorințele în palmă Neînțelese blânde și străine Prin miez de soartă tulbure și calmă Eu te caut de-o viață și mai bine. Adun un zvon Pe fruntea mea o noapte se coboară Desprinsă parcă din limpede amurg Căințe gem în fiecare seară Sub punți de ape ecou de vise scurg Mă arde-un gând ca cel din urmă vaier A beznelor tăcere amăgitor zgârind Cununi de vise suspinând prin aer îmi poartă umbra de presimțiri fugind Adun un
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
soldații britanici Sikh) voi da o recompensă de 50 de tael-i, iar pentru fiecare cap de barbar alb voi da o recompensă de 100 de tael-i. Cetățenii altor state supuse nu trebuie agresați, iar atunci când britanicii și francezii vor arăta căință și vor renunța la relele lor obiceiuri, voi fi bucuros să le permit să făcă din nou comerț, ca pe vremuri. Fie ca ei să regrete, cât încă mai e vreme. În Sala Virtuții Luminoase era umezeală din cauza zilelor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nserarea, Mi‐ i gândul tămâie, senină ca zarea, iubirea, mi‐i Crist, trădat și hulit. Măicuță, măicuță, îți spun pe‐nserat, Că viața‐mi întreagă, a fost suferință, și gândul, sărmanul, prilej de păcat. Te rog, dar Măicuță, cuprins de căință, Aibi milă de mine, umilă ființă și‐ mi dă sărutarea, să mor împăcat! Văratic, 1955 BĂTRÂNEȚEA Sunt amănunte ce ne scapă, Însă un lucru‐ i lămurit, Că, bătrânețea, e‐o etapă, In drumul, către Infinit! SOȚIEI MELE Cu sinceritate zic
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Iurașco “să rămâie totu de drumu, că așe li s-au hotărât giudecata”. --Am întâlnit și un mahalagiu de la Podul de Piatră (de pe Cacaina n.n), care își toarnă cenușă în cap. --De unde până unde a ajuns omul la căință, părinte? --Acest om lămurește lucrurile la 18 octombrie 1794, când scrie: “Adecă eu, Sămion Mărgineanul ot (de la n.n) Podul de Piatră, dat-am adivărat... zapisul meu la mâna măhalaigeilor anume: Hriste armanul, i (și n.n) Alexandra olărița i
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
soarta cititorului ce-și caută numărul potrivit la tălpile cu care va lustrui veșnicia Era ora când punctele de suspensie suspinau în nesiguranța ezoterică a textului învăluit de mirosul aromat al iluziei și totul părea a răspuns Străpuns de dorință Căință și rugăciune către moaștele pașilor nefăcuți Liniștea holului de la etajul 7 Stelele străzilor nemișcate memorate-n ferestre Ochiuri pătrate împărțind nopțile în care indivizi tresar adunând drumurile petrecute sub tălpile visului Liniștea rolului neînscris în scenariul începuturilor Liniște ca-n
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1647]
-
era foarte rece. Josephine a anunțat sfârșitul ședinței. Brigit s-a întors și a plecat fără să se uite la mine. Dar Luke, înainte să plece, mi-a susținut privirea mult timp. Am încercat să citesc ceva în ochii lui. Căință? Rușine? Dar n-am văzut nimic. în timp ce ușa se închidea în urma lor, ceilalți pacienți s-au strâns în jurul meu ca să mă consoleze și să mă protejeze. Am recunoscut felul în care mă priveau - cu un amestec de milă și curiozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Eva se îmbătase. Reacția automată a părintelui St John Froude la teribila ei confesiune fusese să treacă de la whisky la niște alcool polonez de 150 de grade, pe care îl ținea pentru situații de urgență, iar Eva, prinsă între chinurile căinței și izbucnirile păcatelor ei cutremurătoare, își udase gâtlejul cu tăria. încurajată de efectul băuturii, de bunăvoința zâmbetului împietrit de pe fața parohului și de convingerea tot mai accentuată că dacă era cumva moartă, viața veșnică impunea un act de căință absolută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
chinurile căinței și izbucnirile păcatelor ei cutremurătoare, își udase gâtlejul cu tăria. încurajată de efectul băuturii, de bunăvoința zâmbetului împietrit de pe fața parohului și de convingerea tot mai accentuată că dacă era cumva moartă, viața veșnică impunea un act de căință absolută, iar dacă nu era moartă, și-ar fi putut permite să sară peste rușinea pe care n-o putea ocoli explicând ce căuta așa, în pielea goală, în casa altcuiva, Eva își mărturisi păcatele cu un entuziasm ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ar fi făcut din ex-arhidiaconul din Ongar un sfânt nepătat. Pe de altă parte, în toate păcatele pe care le mărturisise femeia erau atâtea nepotriviri, încât preotul ezită înainte de a o absolvi. O confesiune încărcată de prefăcătorie nu era semnul căinței veritabile. Din câte înțeleg, ești măritată, zise el șovăitor, iar Henry este soțul tău legiuit, nu? — Da, zise Eva. Dragul de Henry. „Amărâtul de el!” se gândi parohul, dar era mult prea plin de tact ca s-o spună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
credeam că animozitatea ei e suficient de puternică pentru a crea o breșă definitivă între noi. Dar nu-mi puteam permite să risc și de aceea, când am ajuns să compun ultima versiune a scrisorii, eram într-o stare de căință deplină și profundă. „Iartă-l pe tatăl tău cel prost, care-și dă drumul la gură când nu trebuie - era formula de început - și spune lucruri pe care acum le regretă amarnic. Dintre toți oamenii din lume, tu ești pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
alții, și dus a fost. Nu l-a mai văzut de atunci. A fost ca și cum presimțise sărmanul Vandam că trebuie să dispară definitiv din viața ei de artistă făcută varză de bărbați, că peste câteva zile pică Velicu răvășit de căință și îndurându-se să recunoască faptul că o făcuse cam de oaie, deh, o făcuse nefăcută... Păi, băutura, ce să-i faci, Mirelo, s-a îmbătat ca un porc și n-a mai știut de capul lui, că nici acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
seara, domnule Lesage”, „Plimbare plăcută, domnule Lesage”, „Bună seara, doamnă Baymaster, domnișoară Highchurch”, țâșneau saluturile. „Bună seara, domnule reverend.” Sprâncenele speriate ale pastorului au fost cele care m-au trezit. M-am oprit dintr-odată să mă contemplu, plin de căință, din piept până-n picioare, să-mi pipăi acoperământul de cap și să grăbesc pasul. Cred chiar că voi fi alergat, drapat În aba mea ca pentru a-mi ascunde goliciunea. Ajuns acasă, m-am descotorosit de catrafuse și le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
că, abia ce-a sărit pe fereastră, Între al șaptelea și al șaselea etaj, se răzgândește: „Ah, de-aș putea să mă Întorc Înapoi!” Nimic de făcut. Niciodată nu s-a Întâmplat. Buf. În schimb, Abu e indulgent, Îți permite căința, aș putea să am din nou textul meu dispărut dacă m-aș hotărî la timp și-aș apăsa pe tasta de recuperare. Ce ușurare. Numai că la gândul că, voind, aș putea să-mi amintesc, uit imediat. N-o să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
voi, muncitorul Încă mai exista, dar clasa nu. Pesemne că au omorât-o În Ungaria. Și ați sosit voi. Pentru dumneata a fost firesc, poate, și a fost o sărbătoare. Pentru cei de vârsta mea — nu, era Încheierea socotelilor, remușcarea, căința, regenerarea. Noi căzuserăm În greșeală, iar voi veneați să aduceți entuziasmul, curajul, autocritica. Pentru noi, care atunci aveam treizeci și cinci sau patruzeci de ani, a fost o speranță, umilitoare, dar o speranță. Trebuia să redevenim ca voi, cu prețul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de bunăstare, pace și armonie. Cauzele negative produc efecte dezavantajoase: necazuri, suferință, boală, sărăcie, etc. Anularea cauzelor negative, denumite păcate, este posibilă. Ștergerea (sau iertarea păcatelor) se poate face numai cu aceeași vibrație, de către omul care a produs cauza, prin căință profundă sau într-o altă viață, prin trăirea inversă a păcatului, ca victimă. Omule, cât de greu îți este să-ți asumi responsabilitatea acțiunilor tale, a căror consecințe le suporți ? Îți vine mai ușor, este mai comod, să te debarasezi
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
nimic nici această încercare de apropiere, era mai mult un automatism, și mi se părea că Maitreyi mi-ar surprinde îndată jena cu care l-aș face.) Nu știam ce să iac și o priveam numai, încercînd să pun toată căința și toată dragostea mea în priviri. Dar Maitreyi avea ochii în lacrimi și era prea rătăcită ca să vadă părerea mea de rău și atunci se prăvăli ea la picioarele mele, înlănțuindu-mi genunchii și întrebîndu-mă dacă dragostea ei măobosește, dacă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cea mai mândră persoană pe care am cunoscut-o vreodată. Aș dori ca dumneavoastră să stați de vorbă cu George. — Și ce să-i fac? Să-l faceți mai bun, să-l înfrângeți, să-l faceți să plângă. — Lacrimi de căință și de ușurare? — L-ați putea salva. George ar putea fi salvat prin iubire, dar nu prin cea a Stellei, un alt gen de iubire. Grozăviile lui nu sunt decât un apel la iubire. Preotul râse cu poftă, un râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Brian se dusese la slujbă, Adarn la școală, Gabriel după cumpărături. Tom se jucase puțin cu Zet, apoi lăsase rochia în bucătărie, împreună cu un bilet. Emma plecase la Londra cu o zi înainte, ros de păreri de rău și de căință. Tom, la fel de plin de păreri de rău și de căință, încercase să-l înveselească un pic. Emma îi adusese, fără să scoată un cuvânt, rochia distrusă a lui Judy, iar Tom îi spusese că, în primul rând, Judy Osmore nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cumpărături. Tom se jucase puțin cu Zet, apoi lăsase rochia în bucătărie, împreună cu un bilet. Emma plecase la Londra cu o zi înainte, ros de păreri de rău și de căință. Tom, la fel de plin de păreri de rău și de căință, încercase să-l înveselească un pic. Emma îi adusese, fără să scoată un cuvânt, rochia distrusă a lui Judy, iar Tom îi spusese că, în primul rând, Judy Osmore nu era genul de femeie care face caz pentru atâta lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
apoi o formă personală, auriculară, pentru ca în cele din urmă să se ajungă la modalitatea de celebrare din zilele noastre, care este reglementată de un ritual, ce propune trei forme de celebrare și păstrează o structură de referință alcătuită din căință, mărturisire, dezlegare și îndestulare. Este necesară recunoașterea situației în care se află astăzi celebrarea acestui sacrament, situație marcată de crize și provocări, fapt care cere o atenție deosebită din partea Bisericii și a credincioșilor, precum și căutarea de soluții. În al treilea
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
o are cu Dumnezeu. Doar în fața cuvântului lui Dumnezeu, privindu-se într-un raport dialogic cu divinitatea, el poate afirma că un lucru este păcat și altul nu. Când omul păcătos devine conștient de ce a săvârșit, trăiește o experiență de căință. El recunoaște starea sa de creatură în comparație cu bunătatea imensă a lui Dumnezeu. Înseamnă că păcatul nu îl corupe pe om în așa fel încât să nu mai poată auzi vocea lui Dumnezeu, căci „se reînnoiește prin experiența lui Adam, care
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
alianța sa cu Dumnezeu, primea darul reconcilierii. Acest dar îl „recrea” pe om și făcea din el o ființă nouă. Ideea recreării omului prin reconciliere cu Dumnezeu este sugerată atent de Psalmul 50, care se prezintă atât ca model de căință, cât și ca model de exprimare a dorinței ca omul să fie recreat: „creează în mine o inimă curată, Dumnezeule” (Ps 50,11). Această cerere se fundamentează pe convingerea că Dumnezeu este veșnic milostiv: „veșnică este milostivirea lui” (Ex 34
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
anumite chestiuni cu privire la materia și forma celebrării sacramentului reconcilierii. Treptat, se ajunge să se adopte categoriile metafizicii antice, în maniera în care „res” (materia) este „verbum” (cuvântul). Sf. Toma de Aquino va afirma că materia sacramentului este însăși acțiunea penitentului (căința, mărturisirea și îndestularea), iar forma este acțiunea preotului (dezlegarea). Prin aceasta, Sf. Toma vrea să spună că această căință pe care penitentul o trăiește în interiorul său este deja o mărturisire interioară pe care o face înaintea lui Dumnezeu. În schimb
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]