1,435 matches
-
din minți, îmbrăcați în piei de vită, trențuite; unul gonea pe un cal fără frâu, un altul se bălăbănea pe o vacă, altul pe un măgar; alții mișunau pe jos iuți și neastâmpărați, agățându-se de cozile și coarnele animalelor călărite de către semenii lor. Unii suflau în cornuri, alții ciocăneau în niște cupe, unii erau înarmați cu țăpoaie, alții cu furci. Unul dintre ei , care părea să fie căpetenia avea un pântec enorm și un cap mare și rotund, el călărea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
călărite de către semenii lor. Unii suflau în cornuri, alții ciocăneau în niște cupe, unii erau înarmați cu țăpoaie, alții cu furci. Unul dintre ei , care părea să fie căpetenia avea un pântec enorm și un cap mare și rotund, el călărea o broască șestoasă care o apuca când într-o parte când într-alta. Unul dintre acești monștri care, ca înfățișare se apropia întrucâtva de om, dar avea gât,urechi și bot de câine, a început să latre cu furie la
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cu sabia sa. Chiar în clipa aceea , când începuse a nu mai ști ce să facă, el a văzut ieșind pe porțile cetății două femei tinere și frumoase, care după chip și îmbrăcăminte se vedea că erau de neam. Amândouă călăreau câte un unicorn, mai alb decât hermina. Ele înaintau spre pajiștea unde Rogero lupta cu atâta vitejie împotriva spiridușilor, la vederea femeilor spiridușii s-au retras cu toții. Ele s-au apropiat și au întins mâinile tânărului cavaler care avea fața
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a făcut nevăzută. În același timp, hipogriful își rupse frâul și zburase la fostul său stăpân așezându-se, foarte natural, în grajdul său. Aici l-a găsit Astolfo, spre marea lui bucurie. Cunoștea puterile animalului căci îl văzuse pe Rogero călărindu-l și era dornic să zboare cu el prin lume. O auzise pe Longestilia învățându-l pe Rogero cum să conducă armăsarul și o văzuse potrivindu-i un căpăstru. El a reușit să aleagă dintre toate căpestrele pe care le-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a făcut nevăzută. În același timp, hipogriful își rupse frâul și zburase la fostul său stăpân așezându-se, foarte natural, în grajdul său. Aici l-a găsit Astolfo, spre marea lui bucurie. Cunoștea puterile animalului căci îl văzuse pe Rogero călărindu-l și era dornic să zboare cu el prin lume. O auzise pe Longestilia învățându-l pe Rogero cum să conducă armăsarul și o văzuse potrivindu-i un căpăstru. El a reușit să aleagă dintre toate căpestrele pe care le-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
În ritmul acela. Exista o sugestie de idilă - și Încă una recentă. Fotografii pozau de zor, dar Nedim și ai săi Îi Îndopau atâta cu băutură, fete și Dumnezeu știe ce altceva Încât au ratat un cadru cu Marlena care călărea un jucător de fotbal turc celebru, care avea și el acces la sala VIP. Am reușit să-i despart Înainte să observe cineva și să-i conving că vor fi mult mai fericiți În camera ei de la Four Seasons și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
halatul În fața noastră ca să intre la duș și lăsând ușa de la baie deschisă. Leo, spune-i colegei tale că tu și cu mine suntem doar amici. Leo reuși să se extragă din Încâlceala de cearșafuri, care păreau să fi fost călărite de câteva ore bune și-și trase jeanșii, fără chiloți. — Sigur, Philip. Bette, scumpo, suntem doar prieteni. Vrei ceva de mâncare? —Ăă... nu, mulțumesc. Ăă.. cred că o să-mi iau micul dejun jos, bine? Ne vedem cu toții mai Încolo. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
acopere goliciunea... ― Unde sunt copii, nenorocit-o? - a reușit să articuleze Todiriță. ― Laaa... - a prins să scâncească femeia. ― Unde? ― Petruță îi la mamaia, iar Tudora îi la vară-mea Ileana... ― Care va-să-zică, copchiii stau prin sat, iar tuuu... Tu te călărești!!! S-a întors către al lui Cocostârc și, lovindu-l de-a lungul spinării, a urlat la el: ― Taci, anafura mă-tii de netrebnic! Pentru concentrare nu ești bun, da’ pentru călărit muierile altora ești! Ai? Ia stai tu, că
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
copchiii stau prin sat, iar tuuu... Tu te călărești!!! S-a întors către al lui Cocostârc și, lovindu-l de-a lungul spinării, a urlat la el: ― Taci, anafura mă-tii de netrebnic! Pentru concentrare nu ești bun, da’ pentru călărit muierile altora ești! Ai? Ia stai tu, că te fac eu gospodar! N-ai să mai poți duce măcar o cană cu apă la gură, pocitură! Naaa!!! - striga Todiriță, icnind cu fiecare lovitură pe care i-o aplica lui Cocostârc
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ajuns la Los Angeles și și-a găsit de lucru în industria cinematografiei - Paramount astăzi, Columbia mâine, magazia de uniforme de pe Gower Gulch când treaba mergea mai greu. Orice individ alb ce arăta cât de cât prezentabil și știia să călărească și să mânuiască un lasou se chema că era lucrător calificat în Hollywoodul din timpul Marii Crize. Dar în 1934 a trecut moda westernurilor și a venit cea a musicalurilor. Era greu să mai găsești de lucru. Turner a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
două săptămâni Turner patrula pe o stradă din centrul L.A.-ului. O lună mai târziu era instructor de trageri la Academia de Poliție. A învățat-o pe fata comandantului Steckel să tragă cu o pușcă de calibrul 22 și să călărească un cal, iar asta l-a propulsat la gradul de sergent. Au urmat stagii la Fraude și Înșelătorii, Jafuri și marea pleașcă - Narcoticele. Munca la Narco avea un etos nescris: arestai cele mai josnice forme de umanitate, te băgai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
tăticu’ suge pula în veceul bărbaților din Westlake Park și o ia la buci pe Selma, colț cu Las Palmas. Iar dacă sufli vreun cuvânt cuiva că m-am aruncat la tine, te torn în Confidential Magazine că te lași călărit de cioroi travestiți. Ai înțeles? Hartshorn era roșu ca racul și-i curgeau lacrimile. Buzz îi dădu drumul și văzu urma lăsată de mâna lui mare, pe care o strânse pumn. Hartshorn se îndreptă tremurând spre bar și ridică un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
bigudiuri, să arate și mai gro zav când începea întrecerea. Stăteam cu mama în loja proprietarilor, urmărind cu emoție cum alergau caii noș tri. Ce mândră eram când câștigau cursa și cât mă necă jeam când o pierdeau! — Știai să călărești? — Ba bine că nu! gesticulă Ioana, în vreme ce mota nul, indispus de turnura pe care o luase conversația, sări pe podea, îndepărtându-se demn. Mai târziu, con tinuă ea, pe când eram în Argentina, aveam o prietenă extra ordinară, Gloria Alcorta, scriitoare
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Era proprietara unei moșii de mii de hectare, aflată la trei ore de Buenos Aires unde locuiam eu. Când mă duceam s-o văd pentru câteva zile, seara, împreună cu fiica ei, care avea pe atunci vreo 16 ani, și cu gauchos, călăream pe cai ca să adunăm vitele la grajduri. Ce înseamnă gauchos? — Niște tipi superbi, îmbrăcați extraordinar de pito resc. Ei vin călare și strâng de pe pășuni vitele, mâ nân du-le spre adăposturi. Am căpătat cadou de la ei niște pin teni
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Am dat peste o poză adorabilă în care mătușa mea, pe la vreo cinci spre zece ani, făcea echilibristică pe bicicletă. — Văd că aveai o dexteritate de acrobat, am remarcat entuziasmată. — Da, nu mă plictiseam niciodată. Când eram la țară, îmi călăream iapa pe câmpiile domeniului, făceam sute de tururi cu bicicleta pretutindeni. Asta nu însemna că eram lipsită de preocupări intelectuale. Aveam șapte ani când deja înmuiam o pană răsucită într-un mic vas negru. Era începutul carierei mele de pictoriță
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Cel care Îl salvase pe vodă dincolo de Nistru și care Îl doborâse pe Eminek baatur dintr-o singură lovitură de spadă. Căpitanul Oană. Alexandru auzi numele tatălui său tot mai des pe măsură ce se apropiau. Dar nu spuse nimic. Continuă să călărească În tăcere, acumulând imagini, frânturi de discuții, scăldându-se parcă În mirosul de pădure umedă, care Îl Înlocuia pe cel sărat al lagunei, amintindu-și uneori plecarea lui spre Veneția după atacul de la Albești, fragmentele de codru văzute atunci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lancea scurtă scoasă rapid de la oblâncul șeii, dădu pinteni și Îi reteză brațul din umăr. La cincizeci de pași, Gâlcă părea rănit, căci lupta cu stânga și răsufla greu. Din valea Bârladului Începeau să se scurgă șiruri de turci fugari, călărind Înspăimântați spre sud. Mii de ieniceri În debandadă alergau prin noroaie, hăcuiți de răzeși. - Ajunge, măria ta! spuse Oană. Soliman pleacă de pe câmpul de luptă! Într-adevăr, dincolo de pod se petrecea un lucru pe care nimeni nu Îndrăznise să și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
găsit. Vreau să spun că nu l-am găsit decât târziu, și asta doar atunci când dorul de Ștefănel m-a aruncat Într-un fel de disperare. Tânărul se opri, căutându-și cuvintele. Nimeni nu-i Întrerupse gândurile. Căpitanul continua să călărească, privind fix În față cu un soi de Încrâncenare. Discuțiile despre fiul său cel mic Îi provocau Întotdeauna suferință. Se simțea neputincios fiindcă nu știa nimic și nu putea face nimic. Se Întreba mereu de ce nu-l luase În brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
făceai când erai mică și voiai să te pui pe gătit. Te spălam un ceas Întreg până Îți scoteam din păr toate mâncărurile. După aia fugeai la herghelie și Încălecai pe Murguleț, puiul de armăsar care Îți plăcea atâta. Și călăreai cu părul În vânt. - Da... Își aminti Erina, zâmbind. A crescut Murguleț, mai doi-trei ani și o să Înceapă să Îmbătrânească... - Dar Încă aleargă ca un diavol! - Da, asta așa e... Ca și cum cu totul altceva ar fi vrut să spună, tânăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Murgeștilor, călăreții o luară spre Apus, pe drumul ce ducea la Cetatea Neamțului. - Alți curieri... murmură Erina, Încercând să vadă ceva pe fereastră. E deja Întuneric... S-a Întâmplat ceva dacă măria sa trimite curieri la vreme de seară. Au de călărit toată noaptea. - Da, spuse bătrânul, așezându-se În scaunul său larg, cu mânere sculptate În forma unor zimbri. Și mai ciudat e că nu sunt curieri simpli, ci sunt curieri cu escortă. De parcă drumurile Moldovei ar fi cu primejdie. - Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
din gânduri vocea lui Angelo. Alexandru privi În jurul lui ca și cum s-ar fi trezit dintr-un somn lung și istovitor. Se simțea obosit. Apăsat de tristeți și de Întrebări. Era, Într-adevăr, În inima munților. Totul era alb și Încremenit. Călăriseră o zi Întreagă, iar acum se Însera. Ceața se ridicase și, de pe culmea unde ajunseseră, se zăreau corturi mari, Învelite În blănuri, grupate În jurul unor focuri de tabără. Tropote de cai se amestecau cu clinchete de săbii. Apărătorii se Întorceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Sunt doar neliniștiți. În curând ne vor sosi prieteni. - Mesajele spun că În curând ne vor sosi dușmani. Că toate văile Dravei și Moravei sunt Înțesate de turci. Nu e nici o cale de ieșire. - Alexandru! se auzi vocea Erinei, care călărea În mijlocul Apărătorilor, lângă căruța care Îl ducea pe Oană, Învelit În blănuri. A deschis ochii! Cred că vrea să vorbească! Alexandru Întoarse calul și dădu pinteni, grăbind spre căruță. Îl urmă Angelo, după ce dădu un ordin și un mic grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
călăreților din jurul lui, semnul scutului și spadei. Privise deasupra lui și văzuse crengile Încărcate de zăpadă ale brazilor. Simțise aerul tare al munților. Înțelesese că o operațiune de salvare se derula, sub semnul Apărătorilor. Apoi o văzuse pe Erina, care călărea În dreapta, fără să-și ia ochii de la el. Un zâmbet ușor Îi trecu peste chip. Era păzit de dragoste și de forță. Erina și Apărătorii. Făcu imediat legătura. Erina reușise să contacteze Ordinul scutului și spadei. Se aflau, probabil, undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
adversari erau acum călări, iar Amir dădu pinteni calului său murg care necheză Încet, ca și cum ar fi Înțeles o poruncă neauzită. Ogodai scoase arcul și puse prima săgeată. Cei doi cai alergau la trap ușor În cercul de lumini. Amir călărea privind Înainte, fără să ia În seamă pregătirile adversarului. Își lăsase arcul la spate, la fel ca și tolba În care se afla singura lui săgeată. Mâinile țineau frâul calului, lejer, fără nici o Încordare. Angelo, care privea atent fiecare detaliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și ochi un timp Îndelungat. Patru săgeți la una. Angelo simți tensiunea crescând. La fel o simți și căpitanul Oană, căruia Erina Îi ridicase ușor capul, ca să poată privi. Era o luptă a spiritului, mai mult decât a Îndemânării. Amir călărea calm, fără a-și privi adversarul. A doua săgeată porni și păru a-și atinge ținta, dar, fulgerător, Amir se lipi de coama calului, lăsând săgeata să treacă pe deasupra lui. Trei săgeți. Caii alergau deja nebunește, ridicând cu copitele bucăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]