1,865 matches
-
jumătate de oameni, a fost deportată în gulagurile siberiene, familiile fiind ridicate în puterea nopții, despărțite și împrăștiate prin toată Siberia rusească. În marea aceasta de întuneric și suferință, românii din Basarabia și din Bucovina de Nord au avut două călăuze sigure, pe Măritul Ștefan Voievod cel Mare și Sfânt și pe Mihai Eminescu. Luceafărul românilor le dădea sfințenia și Marele Voievod înțelepciunea gospodarului de suflete. Imperiul roșu nu s-a putut atinge de Eminescu, chiar dacă l-au dactilografiat în chirilică
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
zece ani. Israelieni peste tot, am exclamat adineaori? Iată că și românii au început să fie prezenți peste tot... În orice caz, am lăsat în mâinile Janinei coordonatele mele din Ierusalim și i-am promis, când vine, să-i fiu călăuză în Orașul Sfânt. Universitățile mele36 La sfârșitul lunii august 1949 m-am prezentat la examenul de bacalaureat, programat ca sesiune specială pentru elevii particulari, la liceul "Emanoil Gojdu" din Oradea. Nu cunoșteam acest liceu de mare prestigiu și toți profesorii
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
spațiu și timp, urcă În noi precum sevele arborilor spre crengile din Înălțimi. Viața din străfunduri revine la suprafață, așa cum timpul părăsit În ceața amintirii se transformă, pentru cei care ȘTIU, Într-o fulgerare a prezentului. Șarpele este inspiratorul nostru, călăuza noastră spre adâncuri. Lumea noastră este lumea coborârii spre adevărurile uitate. Noaptea, și nu ziua, este elementul nostru. Credințele noastre sunt cele ale strămoșilor noștri. Suntem universul subteran, căci pământul se ridică pe axa lumii, iar acolo se află șarpele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
te afli cumva În pericol. Repet, fiindcă nu mai stăpânesc prea bine limba română și poate că sunt confuz. Dacă ești bine, și tatăl nostru la fel, Îl ai În față pe Amir Baian, omul care mi-a fost prieten, călăuză și frate de sânge prin munții Caucaz și prin deșerturile Asiei. Dacă ești În primejdie, Înseamnă că brațul tatălui nostru nu te poate apăra. Atunci nu te afli În fața lui Amir Baian, ci a unui mesager. Amir are ordine stricte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
din ei nu răspunse nimic. - Nu Înțeleg, Înălțimea ta, spuse șeful patrulei. Să-l chemâm pe muntean. Spahiul făcu un semn și, În câteva clipe, fu adus un oștean În uniforma Țării Românești. Armata lui Mahomed avea deci translatori și călăuze trimise de Laiotă Basarab. - Cine sunteți, oameni buni? Întrebă translatorul, un român mic de statură, slab, cu accent oltenesc. - Suntem țărani de lângă Murgeni, răspunse Oană. Venim de la câmp. - Și caii? Întrebă românul, căruia spahiul Îi spunea, cu un glas răstit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
unui geniu în criminalistică, a învățatului, a profundului și deșteptului d. Radu Mihai. Biblioteca acestui din urmă în ramura dreptului penal nu e tocmai bogată în volume. Cincizeci și două de cărți, împărțite în cupe, trefle, carale și pici, iată călăuza ordinei publice și a justiției în România. Revenind așadar la afacerea celor 83000 franci lipsă din vânzarea timbrelor, constatăm că prevenitul s-a constituit singur prizonier, prezentîndu-se la poliție și declarând că, de va fi condus la ministeriu, va proba
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
sugestivă datorită puterii sale simbolice și a impactului asupra sensibilității, imaginea atinge, prin spontaneitatea sa, mai ales inima, se insinuează În adâncurile ființei și Îl modeleaza progresiv pe cel care o contemplă, influențându-i În mod direct viața spirituală. Icoana, călăuza credinciosă și tăcută a creștinului Îl proiectează pe om din spațiul profan, În unul sacru al teofaniei, Întrucât frumusețea icoanei, ca asemănare divină, este mai ales spirituală și nu fizică, arta icoanei nu imită natura, ci crează o formă idealizată
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
pierd inteligența politică, nu mai văd câțiva pași mai departe etc. Lăsăm ca, înșii cititorii noștri să cugete, să compare și să-și reguleze calea pe care vor voi să meargă. Vom trage însă câteva linii cari pot servi de călăuză celor cari vor fi dispuși de-a studia și capabili de-a înțelege etc. Acele câteva linii, pentru cei dispuși de-a studia și capabili de-a înțelege, sânt o coloană și ceva de calomnii la adresa conservatorilor, numiți, precum nici
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
puteri, e redusă la tristul rol de-a se-ntemeia pe echilibrul în care se țin marii protectori unul pe altul. [ 12 octombrie 1880] TONUL PRESEI MAGHIARE Devizele austriace pe cari "Presa" d-lui baron le ridică la rangul de călăuze ale politicei noastre, Divide et impera și Viribus unitis, ne fac ca, în comparație cu tonul totdeuna respectuos pe care-l avem noi față cu monarhia vecină, să cităm și espresiile unui ziar unguresc la adresa noastră și a popoarelor balcanice în genere
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
dus la rezultate mai consistente. Bineînțeles, cititorul ar fi putut găsi un ghid mai iscusit decât mine, Însă calea aceasta este atât de puțin bătută, Încât, dacă ții neapărat s-o iei pe aici, trebuie să te mulțumești cu orice călăuză găsești. Aș vrea să spun cîteva cuvinte și despre direcția la care am renunțat. Inițial, Îmi propusesem să explic de ce statul a părut Întotdeauna să fie dușmanul „oamenilor care se mișcă”, pentru a spune lucrurilor pe nume. Pentru cazul Asiei
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
echivalentului lor rural: dealuri, mlaștini sau păduri) a oferit o marjă vitală de siguranță politică față de controlul unor elite din exterior. Existența acestei marje se poate determina ușor punându-ne Întrebarea dacă un străin avea sau nu nevoie de ghid (călăuză băștinașă) pentru a se descurca. Dacă răspunsul e da, atunci Înseamnă că respectiva comunitate sau zonă se bucura de cel puțin o vagă izolare față de intruziunile externe. Atunci când la această izolare se adăugau și forme de solidaritate locală, ea se
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
să identificăm cu precizie mulți indivizi pe care poate nici nu i-am Întâlnit vreodată. O lume fără astfel de nume ar fi haotică și detectivul din film găsește societatea Amish atât de opacă Încât va avea nevoie de o călăuză pentru a se putea orienta. În lume, există extrem de multe practici legate de acordarea numelor. La unele popoare, nu e nimic neobișnuit În a avea nume diferite În etape diferite ale vieții (pruncie, copilărie, vârstă adultă) și, În unele cazuri
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
cu buldozerul la care ar putea visa clăditorul unui stat. Rezultatul a fost un modernism ultra-extrem care, prin Îndrăzneală, amintea de diverse aspecte ale precursorului său, Revoluția Franceză. Nu este momentul - și nici nu sunt eu cea mai bine informată călăuză - să Începem aici o discuție exhaustivă cu privire la modernismul extrem sovietic. Scopul meu este, În schimb, acela de a pune În evidență elementele culturale și estetice ale acestuia, pentru a pregăti calea către analiza unui important punct de contact Între modernismul
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
Îi ascundeau pe evrei În oraș sau la țară și de aceea deportarea a eșuat ca practică sistematică. Comunitatea evreiască devenind tot mai opacă pentru autorități, acestea au fost nevoite să se folosească de ajutorul colaboratorilor olandezi, care au devenit călăuzele lor locale. Chiar și când par dinamice, aceste fapte sunt de obicei rezultatul unor observații statice multiple făcute În timp și care, În urma unui proces de „unire a punctelor”, dau impresia de mișcare continuă. Însă, ceea ce se Întâmplă Între momentul
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
încredere în gândirea milenară, ca orice autentic umanist. De regulă, superioara încifrare și încordare a minții se leagă de motivul cărții (creația) și de cel al femeii, pentru că: Spiritul este senzualitatea rațiunii". Marea lecție a înaintașilor meditației românești îi stă călăuză, având afinități mai mult cu poetizarea filosofică blagiană din Pietre pentru templul meu (1919) decât, să zicem, cu perspectiva asupra vieții, propusă de Garabet Ibrăileanu. Dăm spre exemplificare: "Geniul adult cu somn de copil" și "Privit pe întuneric, licuriciul pare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
oglinzi", "cel mai complicat labirint construit de Dumnezeu" (8090-8091), pâlpâie credința ("4050. Numai credința te face invulnerabil.") și dansează femeia ("3990. Labirintul este femeia însăși. Din care nu pot ieși decât adevărații îndrăgostiți"). Aici înfloresc iubirea, incertitudinile ("2442. În labirint, călăuza e totdeauna firul tors de o femeie?") și, uneori, dorul de libertate. Labirintică e societatea în care scriitorul trăiește "după alte legi decât majoritatea concetățenilor mei prizonieri în labirint. Diferența e că eu sunt liber, pe când ei au doar surogatul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Codreanu de la carte la carte, nu este alta decât viziunea treimică a ortodoxiei (creștinismul organic în viziunea eliadescă), miturile naționale fondatoare (Miorița, întâi de toate) și, ca un corolar al deschiderilor abisale, opera integrală a lui Eminescu. Nu sunt doar călăuze epistemologice, sunt cetăți ale ființei românești pe care cercetătorul onest are a le apăra de zurba continuă a imposturii ideologice de tot soiul și pe care își întemeiază sistemul de argumentare. Ele sunt și mobilul credinței de nezdruncinat în rostul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
culturii și civilizației românești relevate de Eminescu și tipul de societate colectivistă propus prin rusificare. În gândirea politică eminesciană eseistul aprofundează perspectiva istorică, crezul primatului național, critica liberalismului și a formelor goale, „pătura suprapusă” și „clasele pozitive”, sensul etic și călăuza spirituală a neamului, „misiunea noastră ca stat”. Echilibrul judecății de valoare, aprecierea istorică exactă, raportarea juridică a demonstrației critice la aspectele ce țin de legitatea și legitimitatea aspirațiilor românești spre deplina independență națională fac din acest studiu un moment esențial
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286372_a_287701]
-
austeră și Întunecată, cu capul bărbos afundat În glugă. Înainta sprijinindu-se Într-un baston lung, terminat În partea de sus printr-o cruce Înscrisă Într-un cerc. Înapoia lui, o mică oaste de bărbați și femei, Îmbrăcați cu toții ca și când călăuza lor i-ar fi adunat nemijlocit de la activitățile lor cotidiene. Țărani și negustori, nobili și pescari, războinici și târfe, medici și cămătari, un soi de reprezentare confuză și Îndurerată a omenirii. În mijlocul mulțimii de drumeți prăfuiți atrăgeau atenția câțiva catâri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îmbâcsit de miasmele de excremente, Îi tăie răsuflarea. Învingându-și amețeala, urcă până la celulele unde erau ținuți deținuții cei mai periculoși, până când ajunse Într-o Încăpere mai largă. De-a lungul Întregului traseu, un țipăt sfâșietor, repetat, Îi slujise drept călăuză. Dinaintea ochilor săi, pe jumătate despuiat, Fabio dal Pozzo se clătina Îndoit de durere, cu Încheieturile de la mâini legate la spate, cu o funie care urca până la un inel Înfipt În tavan și cobora apoi până În mâinile unuia dintre cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
șovăire. Acum, din expresia ei dispăruse frica inițială, căreia agitația unui animal prins În capcană Îi luase locul. Cu mâinile tremurătoare, Își Înfășură pe cap vălul ce Îl purta peste umeri, iar apoi Îi Întinse pe neașteptate mâna, căutându-și călăuza. Dante ieși În stradă cu precauție, pentru a se asigura că nu era nimeni În stare să Îi recunoască. Afară, orașul era cufundat În Întuneric. Dar luna, Înălțată bine pe cer, răspândea suficientă lumină pentru a le Îndruma pașii, În pofida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ale tale o să se lipsească, dacă Îmi dai mână liberă. Ca atunci, la Campaldino... Încheie, bătându-l puternic pe umăr. Dante Îi Îndepărtă mâna agasat. - Cine este acum șeful Credincioșilor? El este Întâiul de care vorbești? Sienezul scutură din cap. - Călăuza Credincioșilor a fost multă vreme prietenul nostru, Guido Cavalcanti. Și poate că ar mai fi și acum, dacă n-ar fi fost lovit de surghiunul pe care ți-ai pus și tu sigiliul, replică pe un ton arțăgos. Dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Credincioșilor a fost multă vreme prietenul nostru, Guido Cavalcanti. Și poate că ar mai fi și acum, dacă n-ar fi fost lovit de surghiunul pe care ți-ai pus și tu sigiliul, replică pe un ton arțăgos. Dar acum, călăuza e cu mult mai sus. Asta măcar o știu cu siguranță. Dante Își luă capul În mâini. Toate elementele acelei enigme se Învârteau În mintea lui ca niște fluturi de noapte Înnebuniți În jurul unei făclii. - Știu că vor să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
că există și un șef al grupului, prietenul dumitale Guido Cavalcanti. Sau poate fostul prieten? Știu că l-ați trimis În surghiun și mă Întreb de ce. Și apoi alții, numai figuri originale. Precum Francesco d’Ascoli, astrologul. Un eretic, o călăuză oarbă pentru alții asemenea lui. Sau acel Cecco Angiolieri, care acum a ajuns În orașul vostru, după ce a fost oaspete prin temnițele din orașul lui. - Ai zis de două persoane care ar conviețui În mine... - Oh, ai dreptate. Pentru că, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pentru a se orienta. Tavanul galeriei era atât de jos, Încât Îi silea să Își plece fruntea și chiar să se târască. Înaintau prin bezna cea mai deplină, lăsându-se În seama instinctului. Cecco Îl urma așa cum orbul Își urmează călăuza, În timp ce deasupra capetelor lor răsunau, ca un tremur Îndepărtat, pașii grăbiți ai soldaților. Aerul era din ce În ce mai cald, impregnat cu o duhoare puternică de ars, semn că fumul de la incendiu pătruns și acolo. Dante Înaintă stăpânit de greață și de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]