1,672 matches
-
intrați și să așteptați? Mă aflam din nou În camera lămîiatică. M-am așezat pe același scaun pe care stătusem cu o seară În urmă. Mi-am frecat vioi palmele. Se pare că tocmai stinsese focul, așa că soba mai era călduță. Un miros de gaz persista În Încăpere. Și fără nici un motiv, puse stăpînire pe mine o ciudată senzație de indiferență și eram nepăsător chiar și față de mine Însumi. CÎnd am Încercat s-o analizez, mi-am dat seama că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mai bun caz la sfîrșitul săptămînii, cortina se va lăsa peste toată afacerea... Dar oare de ce trăiam cu impresia că am fost dezamăgit În așteptări? M-am Întors la locul meu și-am Început să amestec cu lingurița În cafeaua călduță. M-am simțit invadat de o senzație apăsătoare, dar oarecum sentimentală, că numai mie trebuia să-mi mulțumesc pentru tot. Poate o senzație de adîncă tristețe În amintirea celui mort. Nu, nu putea fi așa ceva... Dincolo de perdeaua neagră cu găurele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
sorbonezi, la lausanezi, la merçi infiniment madame pe care mi-l spuneau chelnerii când ceream simplement de l’eau și mai ales la occidentalul acela gol, cu telecomanda în mână. Cu spatele la viața lor de laborator artificial și la istoria lor călduță. Și spuneam tribului meu (în cazul de față, albanezului), asemenea lui Vineri din acel fascinant film, Omul Vineri, cu Peter O’Toole: „Nu Petrit, de fapt n-au înțeles nimic!”. Mircea: Vestu’ și restu’ Geografia este o disciplină profund ideologică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
etape în secolul XX, care, iată, se încheie. Cred că a fost una din cele mai plăcute scalde de apartament. Apa avea miresme de esențe naturale, m-am uns cu balsam, cada era plină cu o spumă albă, moale și călduță. Suferințele trupești le-am eliminat chirurgical după principiul lui Liviu: „Mihaela, intră în anul 2000 cu reparațiile capitale făcute”. O chirurgie mai lentă și mai dramatică mi-o aplic și suferințelor sufletești. Mircea, tare aș vrea să intru în secolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
multe, fără ca generațiile care vin, senine sau turbulente, să știe vreodată că se pot revendica din personajele acelei cărți ori să descifreze simbolul și ființarea pe care le închide în ea.” Doamna Pavel deschise ferestrele camerelor ei să intre aerul călduț al dimineții de aprilie. „Ce-o fi cu domnul judecător, își spuse, că doarme până la ora asta - s-auzeau clopotele bisericii din apropiere pentru slujba de duminică - niciodată n-a dormit până acum, e ora zece. Rex era foarte vioi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
curtea lungă, dreptunghiulară, poarta era de lemn, vopsită cărămiziu, hârșită de timp. Clădirea, puțin joasă, cu multele-i ferestre, părea un șir de case lipite una de alta, cum se puteau vedea în alte cartiere, de obicei mărginașe. Soarele bătea călduț în dimineața de primăvară. Avusesem impresia că răsărise special pentru mine, pentru revigorarea trupului acesta ieșit cu abia o lună în urmă din iarnă. Avocatul bătu la ușă, o femeie de statură mijlocie, puțin grasă, ne deschise, intrarăm în antreul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
împlinea o jumătate de an de la plecarea domnului Pavel. Zăpada trecuse, zilele se topiseră, vântul noii primăveri bătea ușor în rufele doamnei Pavel, întinse la uscat pe frânghia din curte, de la poartă până la cârligul din zidul magaziei. Era un vânt călduț, înnoitor peste copacii înverziți ai străzii. Doamna Pavel era plecată la una din vecinele ei care locuia peste drum de poartă; împlinea acolo, ea și încă trei din doamnele știute ce-o vizitau, un anume ritual de măcinare a timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fată. Se opri și ea. Erau singuri, într-un colț depărtat de toloacă, în capul mahalalei, împresurați de împletituri fantastice de spini și buruiene, sub pulberea nelămurită, fugară, schimbătoare, a lunii. Vântul fugea slobod împrejurul lor, îi împresura în vârtejuri călduțe. Ea îl privea deodată în față cu ochii arzători, țintuiți parcă cu două ace de argint. Și deodată prin pieptul lui Bucșan trecu o adiere, prin mintea lui o lumină de înțelegere și începu să râdă încet, arătându-și dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și să nu-i lipsească nimic. Și musai să găsesc țâță pentru acest prunc care țipă așa de cumplit. Văd că are putere. Până devale am luat eu sugăricea cu mine și o port în sân, ca să fie băutura lui călduță. El nu știe, sărăcuțul, de durerile noastre. Poate s-a ridica din el un bărbat, de ne-om mira. Nu știu dacă am grăit bine; dumneavoastră judecați. D-apoi ce să mai stăm și să mai judecăm? grăi cu voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în el oarecare neliniști - mai mult amintiri, cătră care zâmbea cu mâhnire. S-a coborât în două ori devale, până la Sebeș. Când se întorcea a doua oară la deal, la începutul lunii lui noemvrie, se întâmplase a fi o zi călduță, cu soare de aur. Munții cei mai depărtați visau în pâcle, iar pădurile de la malul Frumoasei aveau în ele ca o dulceață a unor păreri de rău. Când a ajuns la o cotitură și la un pod, a văzut aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
întâlnesc la baia turcească pentru a prânzi. Unii vin cu merindele după ei, alții îi cer băiatului de la etuvă să meargă să le cumpere câte ceva la târgul din apropiere. Dar nu-și iau gustarea imediat. Trec mai întâi în sala călduță, unde băieții îi spală și-i fricționează cu uleiuri și unguente. Se odihnesc un pic, culcați pe un covor din pâslă, cu capul pe un soi de drug din lemn îmbrăcat tot în pâslă, înainte de a intra în sala caldă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și unguente. Se odihnesc un pic, culcați pe un covor din pâslă, cu capul pe un soi de drug din lemn îmbrăcat tot în pâslă, înainte de a intra în sala caldă unde transpiră. Se întorc apoi din nou la sala călduță, se spală iarăși și se odihnesc. Abia după aceea se îndreaptă spre sala rece, se așază în jurul fântânii ca să mănânce, să bea și să râdă, uneori chiar să și cânte. Majoritatea rămân în pielea goală până la sfârșitul mesei, cu excepția personajelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lumină orbitoare, pe care ochii n-o puteau îndura. Lumina o învălui pe vrăjitoare; pădurea păru că ia foc. Iarba deasă luă locul zăpezii, acoperind totul cu o mantie verde; era o primăvară magică: florile răsăriră din iarbă, o adiere călduță mângâie chipul lui Vitellius, aducând parfum de verbină. În conul ei de lumină, Velunda își schimba forma, devenind, pe rând, căprioară, iepure, rândunică, mistreț, balaur și pește. Avea darul metamorfozei, pe lângă acela al clarviziunii, puterea de a se face nevăzută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
trei copii ai săi? — Vrei să zici că mi-am uitat îndatoririle față de soție și de copii? — Odată, unchiul meu avea un cocoș și o insectă și-a depus ouăle aproape de fundul lui. Știa că micuții vor avea un locșor călduț în care să trăiască și suficientă mâncare până să se facă destul de mari ca să plece. Care e cea mai bună metodă să fii conștient de Dumnezeu? Calea devoțiunii sau cea a cunoașterii? Întrebările curgeau repede și cu furie. — Unii digeră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
țigară - și o cărțulie, una ieftină. Părea ceva serios. Și el la fel, într-un fel. Mic, îndesat cu părul lung... Ambele uși ale localului erau deschise în noaptea fierbinte. Cam așa par să stea lucrurile la începutul verii, zile călduțe și nopți fierbinți. E o nebunie. Merge orice. Cum ți-am spus, eram într-o dispoziție deosebită, așa că am căscat, am sorbit un strop din pahar și am șoptit: — Ai vândut deja un milion? M-a privit cu un impuls
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Cei puternici nu îi iartă pe cei slabi. A lor. Puținătate. Am ars strălucitori ca orice stea, mai strălucitori decât orice altă strălucire, molia mea la flacăra ei, m-am ars și m-am prăbușit. Arșița este crudă cu cel călduț. Cald. Broască, a spus și eu am orăcăit. Du-te, a spus, și eu m-am dus. De groaza țâțelor. Atunci. însă. înainte. Fiică a Fiului Răsare, iar eu credeam că mă iubea. în casa plăcerii eu am plătit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și să-i rupă picioarele și să-i boțească fața cînd o să descopere cine-i. Am pălit. Fermín Îmi servi o ceașcă din poșirca lui fără să mă mai Întrebe. Am golit-o dintr-o Înghițitură. Avea gust de benzină călduță. Tomás mă observa În tăcere, cu privirea impenetrabilă și Întunecată. — Ați auzit domniile voastre? zise Fermín dintr-o dată. Ca un răpăit de tobe la un salt mortal. Nu. — Mațele slugii dumneavoastră. Uitați-vă, deodată mi s-a făcut o foame... Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
care o să fie noul tău coleg de clasă. Julián Fortu... — Julián Carax, preciză el. — Julián Carax, repetă Aldaya, satisfăcut. Îmi place cum sună. Acesta este fiul meu Jorge. Julián Îi Întinse mîna, iar Jorge i-o strînse. Avea o atingere călduță, fără nici un chef. Chipul său avea dăltuirea pură și palidă conferită de faptul că crescuse În acea lume de marionete. Purta haine și Încălțări care lui Julián i se păreau romanești. Privirea lui trăda un aer de suficiență și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dovleac copt În apropierea unui bufet din Las Planas și nu simțise nimic, poate doar ceva din plistiseala mortăciunilor. Garda Civilă, anunțată de angajatul localului, care auzise Împușcătura, Îl găsise pe băiat așezat pe un pietroi, ținînd pușca În poală, călduță Încă. Contempla imperturbabil trupul decapitat al Maríei Craponcia, alias Yvonne, acoperit de insecte. CÎnd văzu gardienii cum se apropiau, se mărgini să ridice din umeri, cu fața stropită de picături de sînge, parcă ciupită de vărsat. Luîndu-se după sughițurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Am șovăit, Însă m-am supus condițiilor lui. — Îmi puteți spune unde o găsesc pe doamna Jacinta Coronado? am Întrebat eu pentru ultima oară. Mi-am apropiat urechea de buzele internatului, pînă cînd i-am putut simți răsuflarea fetidă și călduță pe piele. M-am temut să nu mă muște, Însă, pe neașteptate, el Începu să emită o vîntozitate de o contundență formidabilă. Tovarășii săi Începură să rîdă și să bată din palme. M-am retras cîțiva pași, Însă efluviile flatulente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
penetră cu furie, țintuind-o de lemnul pardoselei. Penélope Îl primea cu ochii deschiși, cu picioarele Înlănțuite În jurul torsului lui și cu buzele Întredeschise de dorință. Nu exista nici un licăr de fragilitate sau de copilărie În privirea ei, În trupul călduț care cerea mai mult. Mai apoi, cu fața Încă lipită de pîntecele ei și cu mîinile pe pieptul alb ce Încă tremura, Julián Își dădu seama că trebuiau să-și ia rămas-bun. Abia avu timp să se ridice, cînd ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
l dădusem ca să anunțe că soseam. Cursa taxiului mi se păru că nu se mai termină. Fermín Își pierduse cunoștința Înainte de a demara. Eu Îl țineam În brațe, strîngîndu-l la piept și Încercînd să-l Încălzesc. Îi puteam simți sîngele călduț Îmbibîndu-mi hainele. Îi șopteam la ureche, spunîndu-i că ajungem Îndată, că n-are să se Întîmple nimic. Glasul Îmi tremura. Șoferul Îmi arunca priviri furișate din oglindă. — Auziți, eu nu vreau necazuri, eh? Dacă moare, coborîți. Dumneata accelerează și taci. CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Fumero, nici fața acelui polițist care mă prinsese, probabil ca să mă protejeze. Imediat am băgat de seamă că apa Începea să se răcească și am prepupus că epuizam rezerva de apă a amfitrionului meu. Am stors ultima picătură de apă călduță și am Închis. Aburul se ridica din pielea mea ca niște fire de mătase. Prin perdeaua dușului, am Întrezărit o siluetă nemișcată, În dreptul ușii. Privirea Îi strălucea ca a unei pisici. Poți ieși fără grijă, Daniel. În ciuda tuturor răutăților mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ai crescut tare mult și că o să-ți vină bine. Te las să te Îmbraci. N-ar fi trebuit să intru fără să bat la ușă. Am luat schimburile pe mi le oferea și am Început să-mi pun lenjeria călduță și parfumată, cămașa trandafirie din bumbac, șosetele, jiletca, pantalonii și haina. Oglinda arăta un vînzător la domiciliu, dezarmat de zîmbet. CÎnd m-am Întors În bucătărie, doctorul Soldevila ieșise pentru o clipă din camera unde Îl Îngrijea pe Fermín pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
unul. Într-o cămăruță de nu mai mult de patru-cinci metri pătrați, o baie, care am bănuit că se afla chiar deasupra boilerului, se percepea o anumită Încălzire. Am Îngenuncheat și am constatat cu bucurie că plăcile din pardoseală erau călduțe. Așa mă găsi Bea, pe vine, pipăind plăcuțele dintr-o baie, ca un imbecil, cu zîmbetul nătăfleț al măgarului flautist Întipărit pe chip. Acum, cînd mă Întorc Înapoi cu privirea, Încercînd să reconstitui Întîmplările din acea noapte petrecută În vila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]