1,852 matches
-
mai departe. “Prin <legea comunală> din anul 1864 se luară actele stării civile din măna clerului, cum fusese până atunci, și încredințară purtarea lor primarilor care purtară de acum și titlul de <ofițeri ai stării civile>... Tot acum se permise călugărițelor romano-catolice de a înființa la Iași un pensionat de fete, în care erau primite și copile ortodoxe, fiice de români, care apoi ieșeau de acolo cu sufletul catolicizat și înstrăinat... ― Nu cumva o fi vorba de “Institutul Notre Dame de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
fost singurul gest de compasiune ce i s-a arătat. Dimineața, un chirurg chemat să vadă maxilarul zdrobit al lui Robespierre i-a extras doi sau trei dinți și i-a înfășurat capul cu un bandaj. "E îmbrobodit ca o călugăriță", glumi cineva. Cu un ultim rest de demnitate, Robespierre și-a ridicat atunci ciorapii, a coborât de pe masă și s-a așezat într-un fotoliu, cerând prin gesturi apă și pânză. Saint-Just stătea în picioare în cadrul ferestrei. Spre ora nouă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să înfășoare vietatea, iar în final a reușit. În altă zi, un copil dorise să-i strice pânza și așa a și făcut; seara, păianjenul s-a ambiționat și a început să își repare pânza. Pe parcursul anului, l-au atacat călugărițe, viespi, albine, alți păianjeni, dar el le-a ținut piept, ba chiar pe unii i-a și mâncat! La începutul iernii, el era mai mare decât un capac de sticlă; scăpase din multe primejdii și se dovedise a fi puternic
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
simplu. Am observat că, seara și dimineața, când ne făceam „raportul de gardă“, nu pritoceam întâi de toate evoluția lui Van Gogh de la realismul plebeiano-rural către Montmartre, floralitatea niponă și exploziile de la Arles, ori formidabilii ochi roșii de plâns ai călugăriței lui Simon Marmion, Mielul mistic al lui Van Eyck și altele ase menea. Nu. Ce ne obseda era (ca și la Praga) normalitatea. Cuvântul ce revine înnebunitor, ca dureroasă utopie, în toate relatările de călătorie ale românilor. Confortul urban, pragmatismul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
dar voalul de zeiță fecioară. Nu întîmplător în războiul troian ea a sprijinit dorința de răzbunare a soțului încornorat, în vreme ce Afrodita s-a purtat ca o femeie fără prejudecăți. Răceala distantă care-i dă Athenei, în statui, un aer de călugăriță în armură ne lămurește că, îndrăgostiților, zeița nu le poate oferi decât o disprețuitoare și augustă dezaprobare. Grecii o numeau "zeița fără mamă". Deoarece i se prezisese că va fi detronat de copilul pe care-l va naște ea, Zeus
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
adevărată e lucru cu totul excepțional, ea nu se întâlnește decât cam de două ori la o sută de ani. În restul timpului, iubim din vanitate sau din plictiseală. Eu unul, pot s-o spun, nu eram în nici un caz Călugărița portugheză. N-am inimă de piatră, ci, dimpotrivă, mă înduioșez lesne și plâng ușor. Numai că toate aceste porniri sunt întotdeauna întoarse către mine însumi, toate înduioșările mele nu mă privesc decât pe mine. La urma urmei, mint când spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
mănăstire... Galata...să aibă a lua tot acelui om, ce ar găsi la dânsul.” Așez cu grijă pergamentul la locul lui și îmi trag sufletul. Nu știu cum, dar simt în jurul meu o adunare de femei, boieri și oșteni, care freamătă...Sunt călugărițele de la mănăstirea Socolei: „Ilisafta stareța, Avramia, și Marina, și Anisia, și Magdalina, și Aftanasia preoteasa, și Varvara și Cobuleanca.” Ele au venit la Petru Șchiopu voievod cu mare jeluire și mare mărturie - oșteni și curteni - spunând așa „că privilegiul de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
zic să fie zis Ioan vodă: „Caută că eu multe feliuri de morți groaznice am făcut, iar această moarte n-am știut să o fiu făcut.”) Am fost foarte atent la felul cum domnitorul a luat hotărârea de a reda călugărițelor de la Socola cele înscrise în hrisovul ce îl aveau de la Alexandru Lăpușneanu și pe care l-au pierdut. Pentru a nu greși, a trimis oameni cu poruncă să afle pe unde au fost vechile hotare. Iaca ce spune Petru Șchiopu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
le citesc, unul mă pune pe gânduri. Atunci, vocea bătrânului mă trezește din nou din visare: „ După felul cum privești, îmi dau seama că te frământă ceva. Care-i baiul?” Tocmai am citit aici ceva ce seamănă leit cu necazul călugărițelor de la mănăstirea Socola. „Să auzim!” Uite ce spune vodă: „Io Radul voievod,...Iată au venit înaintea noastră...rugătorii noștri, călugări de la...Balica...și ni s-au jeluit cu mare plângere și au spus că privilegiul de danie și miluire ce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
dar bătrânul mă întoarce din drum: Ia mai citește odată cum vine treaba cu judecata, pentru că îi un lucru nou.” Iaca ce hotărăște vodă: „...Cu episcopii să aibă treabă mitropolitul cu toți episcopii a-l giudeca, iar cu călugării, și călugărițele, și preuții, și cu diaconii mirenești și cu țârcovnicii ca să aibă treabă a-i giudeca, și a-i certa, și a-i globi, cine și după dela sa; pre cei din eparhia mitropolitului să aibă treabă mitropolitul; pre cei din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Mă chemau parcă. Am continuat să le răscolesc. După un timp, bag de seamă că numele lui Gheorghe Duca începe să apară din ce în ce mai des, în calitate de cumpărător de vii. În zapisul de la 13 octombrie 1662 (7171) se spune: „Adică eu, Ilisafta călugărița, scriem și mărturisescu...cu cestu zapis al mieu cum...am vândut trei fălci de vie, carele sântu la Valea Irimii, dumisale Ducăi vistiernicul cel mare...” În zapisele ce urmează, Gheorghe Duca apare în calitate de cumpărător de vii - toate la Cetățuia - dar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
iar care s-ar afla om hiclean și făcător de rău, pre unii ca aceia la domnia mea să-i aducă și s-or judeca pre faptele lor cu ocna. Așijderea, înțeles-am,... precum o samă de călugări și de călugărițe... și-au părăsit mănăstirile și au înstreinat pre la țări și șăd pre la neamurile lor și pre la curți boierești și la preseci...și la odăi și mănăstirile rămâind făr-de călugări...Pre unii ca acia, ori unde s-ar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
că în acel război, legionarii au dat doi eroi, doi martiri ai creștinătății: Ion I. Moța și Vasile Marin?. Gheorghiță Savel și-a notat și câteva statistici ale genocidului bolșevic din Spania: 12 episcopi, 4.000 de preoți, cca. 300 călugărițe, peste 2.000 de monahi, multe biserici dărâmate, batjocorite, moaște și icoane profanate, nelegiuiri în lanț, care îngrozesc și despre care s-au scris, în numeroase limbi, rafturi de biblioteci, jertfe pe care, înregistratorul cu sufletul le notase, cu chenar
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
cu ea și atunci s-au făcut presiuni, ce știu eu? așa spune mămica, s-au făcut presiuni și pe ea au trimis-o la o mănăstire; așa făceau pe vremea aceea cu fetele care nu erau cuminți: toate ajungeau călugărițe. Dar asta nu, Julius, pe asta a trebuit s-o scoată din mănăstire fiindcă era tare bolnavă, totuși continua să cînte foarte frumos la pian. Și fratele bunicului cel romantic de aia apare În tablou cu barba crescută și părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
plajă și tot orașul se umplea de mașini galbene Îngrozitoare și de femei ușoare cu părul despletit care plecau seara lăsînd Chosica plină de hîrtii și coji de fructe. Trebuiau să iasă totuși din casă, pentru a face o vizită călugărițelor franceze de la mănăstirea Belén din Chosica; n-ar fi putut să nu se ducă, fiindcă o mătușă a domnului Juan Lucas, care era călugăriță, le lăsase o carte de vizită de curtoazie. De trei ori pe săptămînă, lunea, miercurea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
hîrtii și coji de fructe. Trebuiau să iasă totuși din casă, pentru a face o vizită călugărițelor franceze de la mănăstirea Belén din Chosica; n-ar fi putut să nu se ducă, fiindcă o mătușă a domnului Juan Lucas, care era călugăriță, le lăsase o carte de vizită de curtoazie. De trei ori pe săptămînă, lunea, miercurea și vinerea, apărea domnișoara Julia, monstrul ăsta cu brațele acoperite de păr negru, ca să-l Învețe o groază de lucruri. Cum a venit la Chosica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
prinseră să-i zîmbească, inofensivi, dar zdrențăroși. Erau foarte mulți, țărani de la munte, bărbați și femei, bătrîni și invalizii În cea mal mare parte. În clipa aceea se deschise poarta laterală a colegiului și apăru o femeie Îmbrăcată ca o călugăriță, dar purtînd coc; Împreună cu ea Își făcu apariția și un bărbat care striga: ciorba, ciorba și aducea o oală uriașă pe o masă cu rotile. În spatele lor, o măicuță, fără Îndoială foarte bună la suflet, zîmbea cu brațele desfăcute larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-l caute. Julius porni Înapoi șovăitor spre partea de sus a orașului: Vilma era probabil foarte speriată, dar ea era de vină; acum trebuia să profite de escapada asta, Încă un minut, la ora asta cerșetorii așteptau desigur ciorba de la călugărițe, Vilma nu voia să-l ducă niciodată pe acolo, desigur că acum Îl căutau, era vina lor. Așa că pînă la urmă se Îndreptă spre Colegiul Belén. Ajunse tocmai cînd se ivea femeia Îmbrăcată ca o călugăriță, dar cu coc. Apăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
așteptau desigur ciorba de la călugărițe, Vilma nu voia să-l ducă niciodată pe acolo, desigur că acum Îl căutau, era vina lor. Așa că pînă la urmă se Îndreptă spre Colegiul Belén. Ajunse tocmai cînd se ivea femeia Îmbrăcată ca o călugăriță, dar cu coc. Apăru Îndată și bărbatul care aducea masa pe rotile cu oala uriașă și călugărița cea bună care binecuvînta bucatele cu zîmbetul pe buze. Bietul Julius fu cam dezamăgit: cerșetorii nici nu-l băgau În seamă, Îl lăsară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îl căutau, era vina lor. Așa că pînă la urmă se Îndreptă spre Colegiul Belén. Ajunse tocmai cînd se ivea femeia Îmbrăcată ca o călugăriță, dar cu coc. Apăru Îndată și bărbatul care aducea masa pe rotile cu oala uriașă și călugărița cea bună care binecuvînta bucatele cu zîmbetul pe buze. Bietul Julius fu cam dezamăgit: cerșetorii nici nu-l băgau În seamă, Îl lăsară În părăsire repezindu-se spre oală și el care venise cu gîndul să le arate tabloul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-i spună că nu se Întîmplase nimic, numai că măicuța nu voise să-l lase singur, că-i era frică să nu-i facă ceva cerșetorii, atunci de ce le dădea de mîncare dacă erau atît de răi? Chiar atunci apăru călugărița și Începu să-l ocărască pe Carlos, cu deliciosul ei accent franțuzesc. Carlos Își plecă respectuos capul descoperit, pentru a asculta predica; dar de cum văzu că măicuța se mai liniștește, chiar schițează un zîmbet și se grăbește să-și ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se apucă să-i povestească ce făcuse În timpul escapadei. Îi povesti cum stătuse aproape tot timpul cu prietenul lui, cu Peter cel din piață, cum pe urmă se dusese puțin să-i vadă pe cerșetori și că dacă nu intervenea călugărița aia s-ar fi Întors mult mai devreme acasă, dar ea nu voise să-l lase să vină singur. Și În timp ce povestea, Vilma băgă de seamă că devine tot mai tulburat, tot mai neliniștit pe măsură ce vorbea. Și vorbea necontenit, repeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
părăsească pe toți fără nici un regret. Alături de ea, pe canapeaua din spate, stătea Julius, Îmbrăcat cu o uniformă albastră, impecabilă dimineața și murdară după-amiaza, cu gulerașul alb scrobit și strălucitor, la fel ca toți ceilalți copii de la colegiul Inmaculado Corazón. Călugărițele veniseră toate din America de Nord și erau cu adevărat bune, cu excepția uneia poreclită Roșcova, care se Înfuria ușor și se Înroșea toată. Visau să aibă un colegiu nou, mare, modern, cu capelă și sală de festivități Într-un alt corp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se antreneze serios, pentru ca elevii mai măricei de la Inmaculado Corazón să-i bată pe cei mai mici de la Santa María, un colegiu Înființat de călugării veniți tot din America de Nord, unde era normal să treacă toți elevii după ce terminau Inmaculado Corazón. Călugărițele au cumpărat un teren imens În capătul bulevardului Angames, erau fericite și pline de datorii. Julius spuse Încă o dată rugăciunea Ave Maria, după ce o mai spusese de douăsprezece ori, cum făcea În fiecare seară Înainte de culcare, pentru ca visul cu noul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
te punem la. frigare, o să te punem la frigare!“ și bietul Taboada țipînd ca din gură de șarpe: „Mamă, mamă!“, sub privirile zîmbitoare ale lui Morales, care considera că În felul ăsta scoate din ei niște peruvieni adevărați. CÎnd apărea călugărița cu clopoțelul, Îi certa pentru dansul acela primitiv și apoi se uita la metis: „Go ahead, Mourales“. „Yas, măicuță“, răspundea el, cu gura lui de căpcăun și Începea să-i ia pe rînd, unul cîte unul și să-i curețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]