1,224 matches
-
totdeauna deasupra cărturarilor! În muncă găsește cu adevărat cele mai înalte satisfacții! Magazia sa era curată... pahar! Toate articolele sportive erau frumos rânduite pe rafturi. În toate pauzele (minus una, în care fugea după țigări) era de găsit numai în cămăruța de la subsolul școlii. Acolo oficia, ca un ciudat sacerdot, printre tricouri și ghete cu crampoane, chiloți și jambiere, rachete, mingi de tot felul. Oricine știa unde-l găsește. Chiar și absențele de la câte o oră și le motiva cu importantele
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
capre coșciugul. Trebuia să ne luăm singuri scrisorile. Deschideam, spuneam: "Bună ziua, doamnă", ascultam elogiul defunctului, spre care portăreasa arăta cu mâna, apoi ne luam scrisorile. Nimic vesel în toate astea, nu-i așa? Totuși, întreaga casă s-a perindat prin cămăruța care duhnea a fenol. Și locatarii nu-și trimiteau servitorii, o nu, ci se grăbeau să profite ei înșiși de asemenea chilipir. Servitorii, de altfel, făceau același lucru, dar pe ascuns. In ziua înmormântării s-a văzut că sicriul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
plece, l-a chemat și i-a mai dat o cutie învelită în staniol auriu, dar îngerașul nu a mai avut timp să mai întrebe sau să se mai uite să vadă ce este înăuntru. Zbură iute către pământ, spre cămăruța de spital unde dormea Fabian. Răsuflă ușurat că a reușit să ajungă înainte să răsară soarele. Puse toate darurile pe noptiera lui și îl privea cum dormea cufundat în lumea viselor. La un moment dat, băiețelul se văită. Zâmbetul dispăruse
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
Angelica află cu bucurie că se născuse Flavius, frățiorul ei, care semăna așa de bine cu ea. Când mama a revenit în familie, camera lui s-a umplut de lumină, de jucării, de zâmbete. Angelica radia! Știa că acum în cămăruța lor se află încă un înger. Vru să îl vadă și închise ochișorii. Atunci, în spatele pătuțului, zări un înger frumos așa cum sunt toți îngerii, plin de lumină, care îl ocrotea cu aripile lui pe micuțul ei frățior. Flavius creștea ca
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
din preajma drumului Hortaleza, făcu niște legături În minte și crezu că recunoaște zidurile și acoperișul unei clădiri mari pe care o mai văzuse cândva, În treacăt. Aveți amabilitatea de a aștepta aici până veți fi chemat. Tocmai intraseră Într-o cămăruță goală, fără mobile, În care lumânările unui candelabru pus direct pe jos luminau niște picturi vechi pe pereți. Într-un colț al Încăperii se afla un bărbat Înfășurat Într-o capă neagră și cu capul acoperit de o pălărie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
să aflu. Álvaro de la Marca se oprise În fața lui și Îl privea uimit și dezaprobator. Căpitanul se mulțumi să Încline scurt capul Într-un gest afirmativ și Îl auzi pe aristocrat murmurând „Doamne sfinte“ Înainte de a porni să bată iar cămăruța În sus și În jos. În momentul acela englezii erau Îngrijiți În cel mai frumos salon din palat de servitorii contelui, mobilizați În grabă mare. Alatriste, pe când aștepta, auzise mare forfotă prin uși, voci de slugi la intrare și nechezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de-o boală urâtă. Se temea pentru Miluță. Stricăciunea și răutatea pătrund mai iute ca binele și cumințenia. Aveau camera cea mai bună, chiar deasupra firmei restaurantului, cu baia alături și geamuri la stradă două geamuri: unul pe colț, sub cămăruța lor strâmtă din pod, și altul deasupra fostului garaj, cu pereții de scânduri văruiți până-n stradă, unde-și deschisese Invalidul cârciuma "La formarea ideilor". Ce-i venise să-i zică așa? Poate pentru că stătea toată ziua cu capu-n jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
bucătăriceli, grădinărie, giumbușlucuri fals-joviale și alte consumabile afanisite -, am recurs la varianta masculin-boierească, grea ca un ghiul, strălucitoare și arătoasă ca un câmp heraldic din meciul ghelfilor cu ghibelinii: o săptămână de Florența (pardon, Firenze), bașca Siena și Pisa, cu cămăruța la zece pași de Piazza della Signoria. Prea ne vorbise toată lumea de soarele dulce al Toscanei, de ținutul Chiantiului, al Medicilor, al lui Dante, Machiavelli și-al Sfântului Francisc, al lui Vasari, Bruneleschi, Donatello, de faptul că „abia ajuns acolo
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mij loc înflorește cu sau fară fițe, odată cu publicațiile glamour, filozofia vestimentară, financiară, eco gastronomică... Ba chiar tu, reacționarul Dan C., uite că ai trecut de la epistolă la e-mail, de la telefonul fix la mobil, de la buzunarul vanitos la carduri, de la cămăruța de bloc la dea lul cu mesteceni vâlceni, de la vacanța prahoveană la cea lisboetă, florentină ș.a.m.d. Booon - am încasat castana și am ricanat cu fiere, neputincios la replică! Pe urmă, a venit valul apusenilor, adică al prietenilor francezi
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
G. Călinescu și V. Voicu lescu la 20, Gavrilă Marinescu, Dan Botta, Madgearu la 30, Preda, Nichita, Paleologu, Gina Patrichi și Mircea Nedelciu mai târziu... Cutreier cu privirea albumul coordonat de Radu Călin Cristea și observ că Paul Georgescu (în cămăruța căruia m-am lăsat cu masochistă fervoare, seri de-a rândul, asfixiat de fumul de țigară, fascinat de cinismul și sarcasmele sale) stătea pe aceeași stradă, Sf. Constantin, cu Cella Serghi și Felix Aderca, după cum mă doare comparația pe care
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
sau la Mircea Nedelciu, în Piața Lahovary colț cu Dionisie Lupu, unde mi-am ipostaziat mental atmosfera de la party-urile criterioniștilor. Și încă mi se prefiră alene pe ecranul interior serile îndesat livrești cu Victoria Ana Tăușan și Marin Bucur, în cămăruța lor din blocul de pe Avrig, vodca Smirnoff, cu pai încorporat, de la George Muntean, vizavi de Liceul „Iulia Hasdeu“, coniacul franțuzesc sirotat la Emil Manu, într-un bloc vechi situat undeva între străzile Roma și Căderea Bastiliei, rafinamentul amețitor cu care
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
o formă reziduală și continuă a "civilizației" în care trăiesc. O trepidație nesfîrșită îmi bîțîie trupul și mintea, îndepărtîndu-mă de mine însămi, de ritmurile firești, modificîndu-mi accente, estompîndu-mi nuanțele și cheful de viață. În zilele și nopțile petrecute într-o cămăruță de cîțiva metri pătrați, ca într-o chilie, unele coșmaruri s-au transformat în vise. Mi-a revenit mereu în minte pictura lui Fra Angelico, din chilia lui de la Mînăstirea San Marco, din Florența, Annonciazzione. Bunavestire. Imagine repetitivă a liniștii
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11378_a_12703]
-
o avea compensa celelalte nevoi. Totul a fost bine până în ziua în care „sacul” plin cu bani s-a golit. Abia acum reproșurile foștilor săi vecini căpătau sens : „Totdeauna când îi ziceam să se angajeze și să își cumpere o cămăruță pe undeva spune că are el timp sau că își va lua. Și așa a trecut timpul,banii s-au dus și a rămas pe străzi” , își amintește Elena. Petrișor povestește că iernile sunt cele mai crâncene încercări prin care
Destinul tragic al unui om care a avut totul la picioare. Reportaj De Ce News () [Corola-journal/Journalistic/80524_a_81849]
-
-l uneori pieziș pe Ozenfant. Profesorul fixa călușul chitării cu atîta delicatețe și concentrare, că nu se cuvenea să-l deranjezi. Lanark se simți ușurat cînd ridică tapiseria, se aplecă și intră în tunelul cu boltă joasă. Se așeză în cămăruță, lipindu-și spatele de curba caldă a peretelui. Singurele mișcări erau ale creaturii argintii care-și încleșta și descleșta mîna, iar singurul sunet era un pufnet regulat și depărtat. Lanark își drese glasul și zise: — îmi cer scuze pentru întîrziere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu era deloc gospodină; cînd începea să locuiască împreună cu vreun bărbat, încerca să facă de mîncare și curățenie, dar efortul pălea curînd. Cred că prima casă pe care mi-o amintesc a fost cea mai plăcută, pentru că avea doar două cămăruțe, iar primul meu tată nu era o persoană dificilă. Cred că era mecanic la un garaj, pentru că lîngă patul meu era un motor de mașină și niște anvelope uriașe sub patul din alcovul din bucătărie. Pe măsură ce creșteam, mama era tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îmi cînta încet în ureche: Micuța păsăruică, tra-la-la A făcut un ou la fereastă în pervazu’ la. Pervazu’ la a-nceput a se crăpa, Micuța păsăruică țipa și rîcîia Curînd am început să mîncăm cu toții împreună, iar eu dormeam în cămăruță de unul singur. Mama își petrecea mai tot timpul într-o cameră de la etaj, în care nu puteam intra, iar o bătrînă venea să se ocupe de gospodărie în fiecare zi. Cred că la început femeia a fost angajată temporar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fii? — O vrăjitoare. Dar cred c-o să mă rezum la ținuta de universitar. își puse toca. Nu ajunge, spuse Drummond. Du-te acolo. Dădu la o parte un manechin de croitorie și deschise o altă ușă. Thaw intră într-o cămăruță curată și ordonată în care, evident, locuia o femeie. Avea draperii înflorate, tapet în dungi și o pătură roz din satin matlasat. Mai erau o colivie aurită și ornată, o scrumieră în formă de craniu și mazăre înflorită într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de vară, în fața unor zidiri care acum nu mai există, intram în debite de tutun și o priveam speriat pe vânzătoarea înzorzonată și grasă, cu părul roz, înconjurată de revistele și almanahurile ei. Se-ntuneca afară și doar aici, în cămăruța cu vitrină, lumina era intensă și încremenită. Priveam prin tejgheaua de sticlă diversele pachete de țigări, de tutun de pipă, brichetele de tinichea în formă de pistol, bricegele ca niște pești de plumb... Alături de ele, de chibrite, de alte mici
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
tot culoarul vopsit în verde lumina un singur bec galben, nu mai puternic ca o luminare. De-a lungul culoarului, care cotea imprevizibil, se întindea, lângă tavan, o țeava de fier bandajată din loc în loc cu chit roșu și cânepă. Cămăruțe cu uși părând subțiri ca de carton se-nșirau în stânga și-n dreapta. La zgomotul pașilor mei se deschidea câte o ușă, de după care se căscau spații strâmte și calde, cu câte un bărbat doar în chiloți și maieu, femei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ducea la coafor, de unde se-ntorcea cu niște sărmăluțe ridicole-n cap, care se destrămau în câteva zile. Când i se ducea un fir la ciorap, mergea la remaiat, la o cucoană care stătea de dimineață până seara într-o cămăruță cu vitrină, în care abia încăpea trupul plin de cute de grăsime, ca o omidă în rochii cu imprimeuri. Da, mama venise pe lume și trăia fără bucurii și fără nici o speranță. De aceea nu mă supăram când vedeam cât
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
scaune rupte, mârlani nerași, șobolani și damf de urină de la closetele de lângă ecran. Tocmai pleca în oraș. Duminica, urletul țesătoriei "Donca Simo", care o-nsoțea zi și noapte în zilele lucrătoare, se mai estompa. Maria se trezea ceva mai târziu, în cămăruța ei de la etaj, unde dormea, gătea, se spăla, toate în aceeași unică odaie, privea cerul prin perdeaua cu flori roșii brodate din loc în loc și, dacă soarele pătrundea cu putere în cameră, se ridica în capul oaselor, se-ntindea și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o uitau niciodată în pomelnicele lor. Coca nu purta niciodată batic sau basma pe cap, ci o beretă roz, exact de culoarea florilor leandrului, și asta le ațâța pe țigănci până la turbare. Dar măcar Coca nu aducea niciodată bărbați în cămăruța ei, la fel de curată și de modestă ca a Mariei, ci făcea trotuarul la șosea și se ducea ea acasă la ei. Venea în zori, când locatarii, cu lădițele cu salam și ouă fierte, plecau la serviciu. Scandaluri și păruieli se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vitrinele te priveau ochii oțeliți ai câte unui soldat sovietic, cu stea roșie-n frunte și cu automatul ațintit către nevinovatul trecător. În spatele său un tanc cu același pentagon stelat pe turelă și cu un tanchist ieșit pe jumătate din cămăruța sa de oțel. Are pe cap caschetă neagră, cu urechi ieșite-n relief și poartă în mâini un drapel roșu ce se desfășoară maiestuos în urmă. Oricât de mult ar flutura drapelul în vânt, tot se zăresc, în colțul din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
reușeam să opresc liftul exact în dreptul palierului, nici un milimetru mai sus sau mai jos... Serile, după ce societatea se închidea, mergeam și eu, cu spinarea înțepenită, prin cenușa străzilor, ca să ajung, la capătul unei ore de înaintare ca în vis, în cămăruța mea, unde mă ghemuiam în pat ca o cățelușă. Nu vedeam niciodată pe nimeni, nu ieșeam nicăieri. Duminicile ploua întotdeauna, și singura mea ocupație era să stau lângă geamul ud și să mă uit afară, în curtea din spate a
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pătuț, temător, privindu-le jocul cu un fel de-ncîntare prudentă. Mă uitam curios la piepturile lor subțiri și la linia fină a păsăricilor pe pubisurile lucioase. La vilă mă mai jucasem de-a doctorul cu Anișoara și, la subsol, în cămăruța vopsită-n vernil, ne dădusem de multe ori chiloții jos, dar acum mi se părea altceva, pentru că fetițele care dansau acum prin camera întunecată nu păreau să încurajeze acea complicitate în pericol și rușine a întîlnirilor mele cu Anișoara. Fata
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]