1,177 matches
-
Papagalii seamănă cu niște bufnițe vesele. Fuga hienelor e subtilă, aproape că nu mișcă șoldurile. Elefantul african e discret, dar nu înțeleg de ce are colții atât de mari. Toate astea m-au tulburat. De atunci, maestrul s-a închis în cămăruța lui și n-a mai ieșit. Gongku a plecat, iar învățăceii, rămași fără nici un pic de autoritate, au pervertit exercițiile, transformându-le în cafturi grosolane. Apoi, toți cei care aveau pe undeva familii au părăsit mănăstirea. Au rămas cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
uită îngrozit la gurile negre și mici ale armelor. - Să mergem pe terasă, să fumăm o țigară. Acum că se agățase de Frank, Fitz știa că soldații nu vor deschide focul. Ieșiră din birou și trecură într-o anexă, o cămăruță gălbuie care dădea spre un balcon. Soldații se ținură după ei și intrară pe rând, până când încăperea deveni la fel de neîncăpătoare ca și biroul. Cineva sparse o vază cu flori de plastic. - Fiți mai atenți, se burzului Sun, invitându-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
urmat o tăcere îndelungată, apoi Hazel s-a lăsat convinsă, cu un oftat, și s-a dat la o parte, făcându-mi semn să intru. Era un apartament tipic pentru locuințele sociale, prost proiectat și împărțit în cât mai multe cămăruțe posibil. Ușa de la intrare dădea într-un hol central scurt și îngust, de-a lungul căruia se vedea un șir de uși așezate suficient de aproape una de alta ca să anunțe dimensiunea meschină a camerelor din spatele lor. Prima ușă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
alții, o potrivire atât de minunată, încât să nu poată fi decât Cerească...! ... Dar mai cu seamă, Doamne, cu ce aș putea asemui clipa aceea a mea, când mă rugam lângă Vasilica, care se stingea ca o lumănare, în acea cămăruță cu nr. 4 de la Butea... Cu martori doar lumânările tremurânde, și o rugam să mă ierte, și am plâns... Și ai venit Tu, Doamne, o clipă de miai poruncit, o clipă, doar o clipă fără seamăn, o clipă atât de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
blajină, păstrând o mărturie, parcă, dintr-o poveste de la începutul lumii. Iorgu împinse ușor ușa de stejar, mâncată de vreme, și păși în tindă, cu simțământul că pășește în altă lume. În partea dreapta, o ușă deschisă dădea într-o cămăruță răcoroasă și întunecată, cu grindă joasă. Din prag îl întâmpină un miros de busuioc și mentă... dar, mai cu seamă, răcorea și întunecimea de criptă a iatacului. Doar o dungă de soare... ca o dâră galbenă, care abia se strecura
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
auzit, nu exisă pe lume un sunet mai înfricoșător!”. Gândurile lui erau un amestec ciudat de superstiție și bun simț. -Să mă rog să doarmă în pace... să mă rog să mă ierte!.. Cu trei zile înainte, la Butea în cămăruța cu nr. 4, Vasilica se stingea din viață... Moartea se simțea ca o umbră, ca o suflare rece, ca un duh, ca un fior negru... Venise s-o ia... Vasilica a auzit-o... Ori, poate, chiar a văzut-o, și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
când intram Într-un sediu al poliției pentru alt motiv decât să-mi iau buletinul. Am traversat câteva coridoare Înguste, aproape pustii, dar Îmbâcsite cu fum de țigară și cu miros de mobilier de școală, apoi am pătruns Într-o cămĂruță cu un geam mare de sticlă specială, care, mi-a explicat roibu, nu permitea să se vadă Înăuntrul camerei noastre, ci doar din camera noastră Într-o cameră adiacentă, largă, cu pereții albi. roibu m-a invitat să mă așez
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
fi, să nu plâng. Chiar dacă mi-ar fi trebuit, nu l-aș fi Șaman 119 folosit oricum, pentru că asta ar fi Însemnat să-mi recunosc implicit slăbiciunea, ceea ce m-ar fi readus În postura de victimă. la scurt timp, În cămĂruță au pătruns vreo zece indivizi În haine cu dungi, dispuși În șir indian, care s-au aliniat cuminți cu spatele la perete și cu fața spre noi. Primul meu impuls a fost să o iau din loc. Noroc că roibu, care nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
care avea un aer vesel, poate pentru că era ticsit cu poze, vederi și desene primite de la studenți sau poate datorită felului În care cădea lumina. — Doriți un ceai ? m-a Întrebat el. În timp ce Père Joseph Îmi pregătea ceaiul, Într-o cămĂruță adiacentă, mi-am recapitulat visul. Totul fusese atât de real, atât de viu, Încât mi se părea greu de crezut să fi visat. mi-am amintit fața angalok-ului și faptul că zâmbea. Am zâmbit la rândul meu - pentru prima dată
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
când intram într-un sediu al poliției pentru alt motiv decât să-mi iau buletinul. Am traversat câteva coridoare înguste, aproape pustii, dar îmbâcsite cu fum de țigară și cu miros de mobilier de școală, apoi am pătruns într-o cămăruță cu un geam mare de sticlă specială, care, mi-a explicat roibu, nu permitea să se vadă înăuntrul camerei noastre, ci doar din camera noastră într-o cameră adiacentă, largă, cu pereții albi. Roibu m-a invitat să mă așez
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ce-o fi, să nu plâng. Chiar dacă mi-ar fi trebuit, nu l-aș fi folosit oricum, pentru că asta ar fi însemnat să-mi recunosc implicit slăbiciunea, ceea ce m-ar fi readus în postura de victimă. La scurt timp, în cămăruță au pătruns vreo zece indivizi în haine cu dungi, dispuși în șir indian, care s-au aliniat cuminți cu spatele la perete și cu fața spre noi. Primul meu impuls a fost să o iau din loc. Noroc că roibu, care nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
africancei din Coasta de Fildeș miroase a vanilie și a bețișoare parfumate. De la chinezoaica de alături răzbate un abur de ceai cu aromă de iasomie. În dreptul camerei lui Sophie, franțuzoaica, miroase a coji de portocale și a șampon Garnier. Fiecare cămăruță este o pată de culoare care își înșurubează propriul tunel de mister în întinsul strălucitor, imaculat al Canadei. Mă trezesc bătând la ușa Danei. Dana e studentă la fizică și a sosit odată cu mine. Nu zâmbește niciodată, are mereu o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
care avea un aer vesel, poate pentru că era ticsit cu poze, vederi și desene primite de la studenți sau poate datorită felului în care cădea lumina. — Doriți un ceai ? m-a întrebat el. În timp ce Père Joseph îmi pregătea ceaiul, într-o cămăruță adiacentă, mi-am recapitulat visul. Totul fusese atât de real, atât de viu, încât mi se părea greu de crezut să fi visat. mi-am amintit fața angalok-ului și faptul că zâmbea. Am zâmbit la rândul meu - pentru prima dată
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
tartaje albăstrii, nota de Început. Nota zece! Emoția din acea clipă Îi strecurase, prin trup, o căldură, o fierbințeală, un tremur, nemaicunoscute, ei, până atunci. La câteva minute după asta, festivitatea luase sfârșit. Ea, Nana, a fugit, de Îndată, În cămăruța ei, de peste drum de școală, și, după ce a Încuiat cu grijă ușa, a trecut În fața oglinzii, și și-a tras chiloții, În jos, Întorcându-și-i, pe dos, și studiindu-și-i cu atenție. Apoi, rosti, Înroșindu-se, toată, ca
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Într-un monument! Un permanent venerat monument! Fotografie floarea. Se duse repede afară. Copilul, premiantul clasei, Încă nu părăsise curtea școlii mici, de pe mâna dreaptă, a străduței, de la imediata intrare În localitate. Îl fotografie. De mai multe ori. Reintră, În cămăruța ei, de domnișoară dăscăliță. Mai fotografie, floarea, de câteva ori, din mai multe părți și poziții. Lasă, Își zise, când va fi să fie, o voi alege, pe cea mai potrivită dintre fotografii, pe cea mai inspiratoare de idei și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mișcări au desfundat străduțele, au fleorțăit ogrăzile, au șubrezit fundațiile și i-au înconjurat vrăjitoarei gospodăria cu trei seturi de tranșee... Cataroiul deșirat nu mai rezistă. 57 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Pe întortocheatul canal format din holuri și cămăruțe al etajului întîi, se strecura, nepierzîndu-ne o secundă, parcă teleghidată, șoapta lipicioasă a negriciosului. După ce el și deșiratul cotrobăiră după noi în boxa generatorului electric, mai cumsecade izolată fonic și, într-adevăr, vreme de două, trei minute, nu-i mai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu ghicirea, să fie pedepsiți cu moartea; să-i ucideți cu pietre: sângele lor să cadă asupra lor.") pentru a-i releva vizitatorului în ce păcate de moarte tocmai o târâse, Maria C. Nicolici îl conduse pe has-Satan într-o cămăruță, răzlețită de restul dependințelor, terasate pe o fâșie îngustă și 130 DANIEL BĂNULESCU Mai bine îți înghițeai limba. Te sinucideai, cum îți dădea cu picioarele-n ușă ultima modă, într-un chip neasemuit de frumos. După două-trei încercări dintr-astea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ocări împotriva Numelui Preasfânt. Observând, mai apoi, că aleasa mânecii sale era Gabriela P. Mocanu. Învăluind-o pe Gabriela într-un tambur gros de noroi, și pornind, astfel, cu ea, scăldat în strigătele ei de durere, către capătul labirintului de cămăruțe și coridoare. Acolo unde Genel, după ce încălcase o oră și jumătate o hotărâre de guvern, ținând, mult peste ora 22, braseria restaurantului Mărul de Aur deschisă, sosise înapoi în strada Perone, înfășurat într-un roi de taximetre. În primul dintre
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a-l ajuta și cum să și-l și desponosească, aducîndu-i-l adică, prin vrăji standardizate, la materialitatea și dimensiunile normale. Săltîndu-se cu măiestrie într-un braț, peste buza copăii de faianță, Ho diábolos, părăsind pe taximetrul, se repezi glonț în cămăruța lui, acolo unde, după ce îl convocă șuierând pe Dulcele Doru, îi imobiliză întîi piciorușele agile, de crocodil. Îi descusu acestuia gulerul de marchiz. Îi slăbi din strânsoare nervurile gâtului și, scotocindu-i prin măruntaie, îi extrase, dintre zăcămintele fișelor statistice
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
își luă tălpășița. Ca o cârpă se comporta rahatul de Spiridon înaintea clasicului marxism-leninismului. Has-Satan ateriză, cu îndemînare de balerin, pe tălpica ferestrei, conștient că întreaga Sală de Spectacole a Universului se benoclează la el. Bătu talpa papucului de dușumeaua cămăruței sale din casa Nicoloaicei, despicând în două miresmele nocturne de cimbrișor, ciuboțica cucului și izmă creață ale cartierului. Cercetă cronometrul și, când se lămuri că să se făcuse deja 4,30 dimineața, părul de pe piept și de pe șira spinării i
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cele două răzlețe din fund, îi conduse norocul și prezența dubiței miliției, parcată la intrarea în pavilion, pe-un semicerc de alee. Era 11 noaptea și în pavilion ardeau patru lumini. Le numărară. Câte una de fiecare salon. Două în cămăruțele de gardă. Îmbrăcat într-un halat alb de soră medicală, procurat de IF, și, în mâini, cu un recipient cu seringi, Fisente repetă pe gazon cei câțiva pași ca și cum ar fi umblat încălțat în sandale cu tocuri și-și înfoie
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
curând în București, că ești ca și fratele de cruce, mai tânăr, al lui Sucu Marcel și că n-ai unde sta, că dânsa se și scotocea prin poșetuță și-ți înmîna fuguța, dintre odăile celei de-a doua gospodări, cămăruța din mijloc. Dar, pentru a străbate pentru primași dată calea până acolo, trebuia întîi să intri în hol, să te descalți, apoi să te întorci până la poartă și să-ți arunci șosetele respingător de înnegrite în pubelă. Urmau desigur
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și te lăsa fără grai. Doamna Nichita Stănescu, pe numele său Dora, era într-atît de frumoasă, încît, observînd-o la cumpărături prin Piața Amzei și cîntărind-o cât era de chipoasă, din invidie, madam Nicolici nici nu i-o mai cără în cămăruță și, pentru multă vreme, Sinistratului poezia lui Nichita Stănescu nu-i mai spuse nimic, astfel că el rămase cu un gol de neiertat în literatura română. Soțiile simboliștilor erau cam blegoase, se retrăgeau într-un colț, își răsfirau degetele lor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
coroană împletită din gheare de pasăre, m-a fulgerat din scurt: "Prea vrednicule Alcibiade! Ești la curent că nevastă-ta dezvăluiește din formulele sacre și din incantațiile secrete, derbe- 367 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Când îl primeam prin cămăruța din spate și îl serveam cu rahat... Puneam alături de farfurioară și un pahar cu apă rece, de puț. De-ți îngheța dinții... Și făcea mărgele-mărgele într-însa. Iar Răposatul, după ce îi înghețau suficient dinții, îmi spunea "Mărgiculițo". Iar dovadă că
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
atunci Domnul și Stăpânul meu! 360 DANIEL BĂNULESCU A apărut, după o vreme, și copilul ăsta, Doru, parcă așa îl cheamă. Doru, te cheamă? Milogindu-se să-i întindem o unghie de ajutor, miorlăindu-se să-i dăm și lui cămăruță, zice, eu de ce să n-am cămăruță?! Mă știți, făcând bine în dreapta și-n stânga. I-am dat cămăruță. N-am zis nu. Dar băiețașul acesta parcă primise educație în pădure, nu știa nici să caligrafieze ca lumea, o zbârcea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]