2,654 matches
-
uitând parcă de durere, se smulse dintre dinții mei. Sângele prinse a-i curge din beregată, Împroșcându-mi fața, dar blestematul reușise să-mi treacă un braț pe după gât, În timp ce cu celălalt mă apăsa pe bărbie, gata-gata să-mi dezghioace căpățâna. Știam eu o dibăcie care mă scosese de multe ori din Încurcătură, Încă din copilărie, când trebuise să mă bat cu băieții mai mari care se luau de mine pentru că eram mut. Mi-am repezit degetele groase În subsuorile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
într-un angrenaj mult mai mai complex, în care intrau fel de fel de inși, de la țăranii care semnau că au predat chintale și tone de sfeclă pe care niciodată nu le cultivaseră, cu achizitori care nu preluau nici măcar o căpățână din valoroasa materie primă și până la la șefii de gară care făceau acte pentru garnituri de tren care niciodată nu plecaseră din gările lor. Căzuse pe Timotei nenorocul să descopere toată tăreșenia. Cum nu se puteau găsi alți vinovați, indicațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în timp ce accesează programul, fața îi e luminată de un zâmbet. Prin gura întredeschisă se insinuează vârful limbii. Când termină, se întinde cu o evidentă grimasă după un dispozitiv aflat în capătul pupitrului, pe care îl apucă și îl fixează pe căpățâna rasă. Imediat, un beculeț începe să clipească. * Ultima oară văruiseră și acum trebuiau să vopsească. Mobilele fuseseră împinse în mijlocul camerelor și acoperite cu bucăți de hârtie. Încă nu măturaseră fragmentele sfărâmicioase, căzute din tavan odată cu răzuirea, și Margareta, râzând, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
poate unde te gândești că s-or fi topit damigenele alea, boangă Bruță? - ...Între tranșee au deschis niște podețe. Înăuntrul tranșeelor i-a pus fermecătoarea de au îngropat, tot din doi în doi metri, camioane cu turtoaie de farmece, cât căpățânile de verze. Vineții, drămuite cu otravă de viperă, slănină de înecat, scârboșenii murate, tăvălite prin făină să nu se deschege... Călca inamicul de care se ferește Nicoloaica și pentru care și-a scobit șanțurile pe vreun turtoi. O dată îi despica
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
O deschise. Manevră, c-o atingere răcoroasă, butonul radioului, scăzând drastic intensitatea glasului plin de supurații noroioase al Victoriei Andrei. Pescui un timp sub banchetă și, când își reînălță brațul, printre degete i se zăriră, încurcate, șuvițele de păr ale căpățânii taximetristului. Cu trăsăturile lui slăninoase reflectate strâmb sub secrețiile care-i inundaseră fața. Cu mustața pleoștită, mâncată de molii și parcă alunecată spre stânga. Cu ochii dați peste cap. Iar, când se frânse de șale pentru a-l săruta lung
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și că girafa pare înfășurată numai în harte despre comori, până a doua seară, toată suflarea, cu cățel, cu purcel, a pus, cu escavatoarele și hârlețele, Ulița Mare la pământ. Iar la primii săpători care și-a vârât umerii și căpățânile prin crăpăturile alea, către adânc, le-a sărit băștile de pe țeste de uimire, când și-a dat seama că, în prostia lor și cu ajutorul girafei, dezgropase, sub Ulița Mare, un ditamai oraș elvețian!... - Elvețian, pe dracu, rânji subțirel Ducă-se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tăioasă, ce ar fi putut trece cu greu drept una de muiere, joasă, ușor răgușită și melodioasă, o bună voce de jazz. - Gabi Gabrielito, sifilitico și deshumato! Ai stors, dezarticulato, vălmășagul de ceapă?... N-am auzit nici până acum, peste căpățâna de ceapă, trântitură de ușă... Fătoaca țâșni, cu carnea dosului făcând o dulce plescăitură în aer, precipitîndu-se către tocăria ușii prin care se ivise și unde, înconjurînd bulbul unei sonerii încastrate în acel toc, îi apăsă, drept răspuns, butonul de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
motiv că și-ar fi ciopârțit singur vaca, fără aprobarea Sfatului Popular... Și așa, să se înstăpînească și peste casa și peste ibovnica cooperatorului... ...Țârâiala de acuși - explică, de bună credință, fătoaca - îmi poruncește să zdrobesc, în tocul ușii, o căpățână de ceapă. Ca ceapa să plângă și inimioara ibovnicei după cooperator... Cât despre alintătura ce mi-ai început-o - turui gudanca, mai mult răsfățîndu-se decât nesinchisindu-se că, tot jumulind-o și răsucind-o, șoferul îi sumesese complet poalele la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o dată pe plăvan. - Saltă-te, Geneluțule!... Că taximetrul nu mișcă fără degetuțul tău dolofan pus pe volan... Pune-mă, în treij de minute, spre Foișorul de Foc. Și căldărușa cu arginți, să-ți moară rudele. Îngropată, la doi metri, sub căpățâna ta, a ta e! Bălăbănea has-Satan, la bărbat, ca la un trup de cal mort. Dar, din somn, în loc de balinul Țaca, tot cucoana tresări din picioare și, c-o voce ieșită parcă din intestinul gros, horcăi: - Ce-aveți, băi?... Ce-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
subtile. Că ordinarul știa. Spre noapte, pofticios ca un motan și gelos ca un maur, apare Genel. Genel îl trăzni, la-nceput, cu genunchiul în pântec și pumnul în bot, pe Papașa. Papașa îl ciocăni de vreo douăsprezece ori cu căpățâna de colțul noptierei, pe Genel. Împăcați apoi de abila fermecătoare, c-un rachiu din care n-apucaseră să guste, în viață, pielițele gurilor lor cum era de așteptat, se uniră împotriva ei. O bătură, o ocărâră și-o iubiră pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
da. Chiar de nu va cânta cine știe ce muzică faină, alcoolistul mulțumitor o să se descurce. O să capete pe ele bani buni. Spre continua lui surprindere, neînfigîndu-se la bani sau la scule, bețivanul se rezumă însă doar să-l trăznească năucitor cu căpățâna în gură. Și-n deruta totală produsă de plesnitură, mai simți, totuși, cum imbecilul îi decupează, dintr-o singură mișcare, cu tăișul, sfârcul urechii, stângi. Cum îi fură, ca pe cine știe ce comoară, cercelușul de carne al urechii în palmă. Și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
capteze privirea și obligîndu-l și pe el să salte a neputință din umeri, fluturîndu-le pe sub nasuri extremitatea respectivă, înmîloșită și împuțicită de muci, da' ce era nebun să scrie cu degetul ăla?!... Pe cinstea noastră! Are dreptate Doru! scuturau din căpățâni oamenii aceia, înfometați și cumsecade. Nu se cuvine să înșiri lucruri atât de însemnate, cu un deget arătător așa de plin de funingine. Și chiar din acea dis-dimineață de joi, 21 aprilie, se trezi cu patul plin de grămăjoare de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
între doi gogoșari roșii și frunzele salatei. Mesenii se rugau, zăngăneau banii. Jocul ținu și a doua oară. Privirile erau pe naș. Brutarul se scotoci, puse un pumn de băncuțe pe masă și două sute albastre. Muierea spre el bătea cu căpățâna. Pe frunte i se ivise sudoarea. Chicotea: - Hai, că-l dau! Cine pune mai mult? Nu puse nimeni mai mult. Nașul apucă un cuțit și o furculiță. Lui îi era dat să guste primul din pulpa friptă ce mirosea bine
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se vede de-o cugetare complicată. - O! e frumos! zise ea repede... ș-apoi își mușcă zâmbind buzele. Se mai ivi încă un om pleșuv și cu ochelari, cu care bătrânul vorbi repede și încet, arătîndu-i scrisoarea. Pleșuvul clătină din căpățână. Ei coborâră iute scările și într-o clipă fură la casa de peste drum. Deși erau amândoi bătrâni, ei se grăbise astfel încît aceasta trăda viul interes ce trebuia să-l poarte pentru Dionis. Ei deschiseră ușa. Dionis era lungit la
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Ioan Lipovanu, foști consilieri marcanți ai primului Consiliu Legislativ (1926-1948), care și-au continuat activitatea în Institutul de cercetări juridice. Apoi, în calitate de consilieri, de asemenea marcanți, ai celui de-al doilea Consiliu Legislativ (1971-1989) și al treilea Consiliu Legislativ, Octavian Căpățână, Alexandru Bolintineanu, Ion Nestor, Lucian Stângu, Victor Dan Zlătescu, foști cercetători in Institutul de cercetări juridice. Pentru aportul lor deosebit la elaborarea și avizarea a numeroase și importante acte normative se cere a fi de asemena menționați : Eugen A. Barasch
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
împreună cu prietenii un loc pentru vânătoare, el vede ieșind dintr-o vizuină, un fost furnicar, trei lupi adulți, doi pui și, „imediat după cei tineri, venea creatura: o ființă hidoasă, cu corp, mâini și picioare aparent omenești, dar cu o căpățână uriașă și cu o claie de păr ce-i acoperea umerii și bustul... O vietate înspăimântătoare i se încurca printre picioare, identică cu ea, dar mai mică”. Recunoscând două ființe umane, Singh nu-i lasă pe tovarășii săi să tragă
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
lui, a zis numai că Herrmann nu prea arată ca cineva care să ajungă să aibă parte de pacea veșnică a sufletului. Ar fi meritat să vedeți atunci fața lui Herrmann, ca și cum nu ar fi fost destul de vânoasă, și ca și cum căpățâna nu i-ar fi fost făcută ca să treacă lumina veșnică prin ea. GRETE: Hei, Erna, acu' nu trebuie să crezi și tu tot ce spune Wottila ăsta. ERNA: Da' Wottila are o experiență de ani de zile. E un hobby
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
se așterne tăcerea pentru că pot să vadă cum pielea lui Mariedl se decojește pentru că praful de aur o apasă așa de tare. Plutește peste Erna și Wottila, care acum vor fi îngropați împreună, și presară un pic de aur peste căpățânile făcute praf. Apoi frumoasa Mariedl plutește și peste sărmanul Herrmann care n-o să mai fie niciodată eliberat din închisoare și îl dăruie și pe el cu un pic din praful de aur. Și nici Grete nu-i uitată, acum că
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
iute. Îi dă lui Fotzi o monedă, după care urmează ritualul cu tonomatul, de data asta Fotzi e nemulțumită și vrea s-o apuce pe Cârciumăreasă de șorțul unde a băgat bancnota) CÂRCIUMAREASA: Doar nu ți-o fi trecut prin căpățâna ta că gaura ta valorează o mie. Asta e numai din cauza mea și a vinului meu spumos. HASI: Ce fel de oameni sunt ăștia care unui animal ca Fotzi îi pun în mână o asemenea sumă de bani? Oare oamenii
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
eu nu mă supun mie însumi, Botului de jigodie îi vine ceva la acoperiș, Că tre' să bage de seamă Când o fi să fie ca scândura să simtă datoria (Aduce din gunoi o scândură, și își prelucrează cu ea căpățâna. În timpul ăsta râde, până când în cele din urmă scândura se rupe; apoi începe să se jeluiască, să mârâie și să se zvârcolească) Iată că iar se tânguie vocea botului de câine Înăuntru Fără să gâlgâie, Și trebuie să mă gândesc
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
să lase înăuntru Timpul ăla pe bune și lung Pentru groapă și să te spetești Pentru fructul scroafei și carnea vitei. FEMEIA (deschide fereastra cocioabei din nou): Iar te-ai pocnit, iar ai păcătuit, îți pocnești tot timpul lumea din căpățâna ta, îți pocnești mereu căpățâna cu pocnelile tale. Porcii sunt neliniștiți, du-te în cocină și uită-te la porci, dă-le porcilor să mănânce și să bea. (închide fereastra) SEPP BOTDEJIGODIE: Ahdaahda, munții de carne urcă la cer, porcii
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pe bune și lung Pentru groapă și să te spetești Pentru fructul scroafei și carnea vitei. FEMEIA (deschide fereastra cocioabei din nou): Iar te-ai pocnit, iar ai păcătuit, îți pocnești tot timpul lumea din căpățâna ta, îți pocnești mereu căpățâna cu pocnelile tale. Porcii sunt neliniștiți, du-te în cocină și uită-te la porci, dă-le porcilor să mănânce și să bea. (închide fereastra) SEPP BOTDEJIGODIE: Ahdaahda, munții de carne urcă la cer, porcii îngroapă foamea, și foamea îi
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
n-are nici un fel de număr la seria de la bicicletă Nici măcar o putoare cât de cât mai serioasă Și atunci când își face cârnații nu dospește nici un sens al vieții la iveală... (brusc, foarte vesel) Zilnic și brav Mă ocup de căpățână și intestinul cel gros Îndop scroafa cu lumea Și hrănesc lumea de la Vinovăție ... Ha, asta a fost din nou o poezie O poezie zburătoare peste întreaga lume Ieri o poezie, mâine o poezie În și de o mie de ani
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
BOTDEJIGODIE (se uită după ei): Niciodată nu va mai putea exista o casă nouă Casele cresc din pământ Și aici nu mai există pământ (se întoarce de jur împrejurul lui) Un om mare nu trebuie niciodată să născocească o poezie Că propria căpățână conducătoare o ține la liniște Și propriul bojoc împuroiat se înneacă între lucruri Până când lucrurile poeziei au loc se vâră în sacul de puroi Ca să poată fi odată un ghid interior unui unic Care nu se uită decât în jos
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
rea, Ha Rolfi Rahat de câine uitat, (câinele mârâie furios și se smucește în lanț) Că fiecare câine trebe că se numește Rolfi Chiar și când poate să scuipe din el pui. (mai cosește un pic) Am să-i înghit căpățâna din țâțâni mușcătorului ăstuia Un câine primește de toate Și eu Botdejigodie Sunt un nimic în război Un de Unulsingur agățat de un guler (mai cosește un pic) Formula unică e peste tot Ea este mereu totul într-o unică
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]