3,031 matches
-
multe regiuni de la răsărit de Carpați, printre care și în "țara valahilor", fără a oferi și alte amănunte. Declinul temporar al Hoardei de Aur, la sfârșitul secolului al XIII-lea, odată cu moartea lui Nogai, în 1299, a fost exploatat de căpeteniile formațiunilor politice de pe teritoriul Moldovei, pentru închegarea unui singur voievodat (stat). Din cronica lui Ottokar de Styria aflăm o știre importantă, potrivit căreia Otto de Bavaria, venind în Transilvania, în 1307-1308, a fost reținut de voievodul Ladislau Kan și apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
puternice. Mișcările "schismaticilor" din vecinătatea Ungariei, amintite între 1319-1325, se referă la evenimentele petrecute în Moldova (DIR C, sec. XIV, II, p. 159). Un act al cancelariei papale, din 4 octombrie 1332, atestă existența la răsărit de Carpați a unor căpetenii (fruntași) locale, care preluaseră drepturile Episcopiei cumanilor, bunurile și drepturile Episcopiei Milcoviei fuseseră cotropite de "puternicii acelor părți" (DRH D, I, p. 45). În 1325, o oaste românească de la est de Carpați participa alături de oștile polone, rutene și lituaniene la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
autorității Hoardei de Aur (1352-1359) s-a ajuns la guvernarea unui "principe" local, Dimitrie, creștin, de origine mongolă, dar care fusese asimilat în rândurile stăpânilor feudali români din aceste teritorii. El a continuat un timp să mențină legăturile cu unele căpetenii ale Hoardei de Aur, dar loviturile primite de mongoli din partea lui Olgerd, cneazul Lituaniei, au slăbit aceste legături. Teritoriul stăpânit de Dimitrie și-a păstrat ulterior autonomia politică. Odată cu domnia regelui Ungariei, Ludovic de Anjou (1342-1382), se inaugurează o "epocă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
regele și forțele sale, se explică și prin cooperarea cu oponenții de la est de Carpați ai Angevinilor, cu acei români (boieri și voievozi) est-carpatici ostili acestora. Atitudinea neînduplecată a voievodului Bogdan față de regele Ungariei i-a cucerit pe locuitorii și căpeteniile politice din Moldova, care l-au acceptat drept domn al țării și i s-au închinat. Contribuția lui Bogdan la constituirea statului românesc est-carpatic, omisă de letopisețele slavo-române, dar recunoscută fără echivoc de izvoarele diplomatice și narative ungurești, se reflectă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mic n-a mai apărut niciodată, nici la furnici” și că această „foiță de țigare” sau „fițuică” vrea „să realizeze în universul hârtiei tipărite un echivalent al puricelui din lumea de carne și oase”, precizând însă că preocuparea sa de căpetenie nu va fi aceea „de a face pe oameni să se scarpine, ci pe cititor să zâmbească”. În același articol inaugural, apăsând asupra ideii de independență, Arghezi arată tranșant că B. de p. „apar din inițiativa strict personală a unui
BILETE DE PAPAGAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285739_a_287068]
-
lui Ferdinand de Aragon. Ludovic al XIV-lea mai era descendentul fondatorului primei dinaștii rusești Rurik Viking-ul, și al lui Giovanni de Medici, ultimul mare membru al celebrei caste Condottieri <footnote http://www.dictio.ro: Condotter, condotieri, s.m. (Înv.) Căpetenie de mercenari, care se angaja în serviciul unui oraș, al unui principe sau al papii, în Italia. [Pr.: -ti-er] Din it. condottiere. (site accesat la data de 2 apr. 2009) footnote>, precum și al lui Carol cel Viteaz, ducele Burgundiei. Pe
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
înrădăcinată într-un simbolism elementar al puterii în cel mai larg sens și în valori estetice ce se extind mult dincolo de structura anatomică și funcția ei. Semnificația simbolică este comparabilă cu aceea a părului și fiind unul din atributele de căpetenie ale sănătății, frumuseții și desăvârșirii fizice, influențează valorile estetice intrinseci și prin acestea simțămintele de bună stare fizică și emoțională (Dolder, 1956; Luban-Plozza, 1959). Aspectul personal în particular al fetei și dinților, probabil că nu a jucat niciodată un rol
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
Daciei de împăratul Aurelian în an[ul] 274, fusese strămutați pe malul drept al Dunării în provincia Moesia, numită de atunci Dacia ripensis, concrescuseră încet-încet într-un singur popor corciu al vlahilor (romînilor), popor de păstori, a cărui așezare de căpetenie era în munții Emului, în care însă elementul roman, ca mai cult și mai tare, precumpănea cu mult pe celelalte. {EminescuOpXIV 80} Astfel îi află și-i descrie încă pe la anul 1170 un vestit călător din veacul al doisprezecelea, rabinul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și rugând să li se încuviințeze. Primirea românilor în armata romeică (romană-răsăriteană) și răsplătirea fraților Petru si Asan pentru silințele lor de-a împăca lucrurile prin dăruirea unei moșii, nu tocmai productivă, lângă Em: aceste erau cele două puncte de căpetenie ale cererii lor, care se poate numi moderată, cuminte și lesne a se primi. Dar în cartea soartei sta scris altfel, căci, fără nici o dibăcie politică, li se dete scurt si cuprinzător {EminescuOpXIV 81} tor o rezoluție negativă. Aceasta-i
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
credea c-aude glasul lui Dumnezeu,. alergă la arme și irupse în răscoală fățișă. Mergîndu-le bine de la-nceput, credeau și mai mult în hotărârea milostivului Dumnezeu și-n ajutorul lui. Petru și Asan, cari politicește dăduseră foc războiului, deveniră supremele căpetenii militare și se proclamară independenți. Petru purta de-acuma-nainte o mică coroană de aur pe cap [... ] și papuci roșii în picioare, ceea ce era numai prerogativa împăratului. Românii cercară mai întîi să surprindă și să ia orașul întărit Pristav din
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ajutorul unui ținut amenințat sau atacat, vlahii alergau tocmai în ținutul pe care-l părăsise el. Din Filipopole împăratul înaintă la orașul Triadița, unde părea a i se deschide și oferi o intrare ușoară în munții Emului, această tărie de căpetenie a vlahilor; dar veni o iarnă grea și troienele mari de omăt îl intimidară pe împărat, de nu mai continuă campania. El așeză oastea lui din Tracia în cartiere de iarnă și se-ntoarse pe la sfârșitul anului 1187 în capitală
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vehemența și neînduplecata cruzime a destoinicului Răscoala lui Ivanco. în războaie Asan se răzbună la urma urmelor asupra lui chiar. Un preot romeu, căzut în prinsoarea românilor și osândit deocamdată de-a fi deportat în munții Emului, se rugă de căpetenia românilor fierbinte și în limba românească, pe care-o știa bine, ca să-l cruțe și să-i deie drumul. "Niciodată! " - răspunse Asan - "căci eu am hotărât nu să-i liberez pe romei, ci să-i sting de pe fața pământului, căci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
instigatorul tainic n-avu parte să ajungă omorârea lui Asan, căci puțin înainte muri și el în închisoare. Răscoala lui Ivanco izbucni puternic în flăcăraie și se lăți repede. În cea dentăi uimire el izbuti să ocupe chiar tăria de căpetenie din ținuturile Emului, adecă cetatea Tîrnova, care, așezată pe un vârf de munte, lângă râu plutitor, cu ziduri tari și alte șanțuri și valuri, ocupa cel dentîi rang între orașele romîno-bulgare. Sebastocrator era predicatul unei dignități mari pentru prinții de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
amestecat în privirea originei, compunerii și direcției, de-o formă hibridă în privire etnografică, a limbilor și a elementului politic, își avea punctul său de gravitație în antipatia comună a populațiunilor sale contra împărăției romane din Răsărit, acest protivnic de căpetenie urât tuturor câți nu erau greci, precum și în ținerea la un loc, dictată de legea conservării de sine, a unor naționalități slabe contra asupritorului puternic al existenței lor. Căci certuri serioase și ciocniri crunte nu-l amenințau pe noul stat
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sub autoritatea scaunului apostolic și se declară pe sine și pe poporul său gata de-a intra în biserica romană la care ei ar alerga cu atâta bucurie ca și copiii la sânul mumei lor. Dar ca o condiție de căpetenie el ceru ca mai întîi să i se recunoască din partea {EminescuOpXIV 98} papei titlul său de rege, dîndu-i-se coroana și deplina demnitate regală, de vreme ce și cei ce l-au precedat la stăpânire, anume Petru și Samoil, au purtat în faptă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
făcute în cancelaria papală, s-a descoperit că și în vremea de mai de mult mai mulți regenți romîno-bulgari fură încoronați. El pomeni faptul, stabilit prin documente, că în zilele și după impulsiunea papei Nicolae I (838 - 867) hanul Boris, căpetenia cea mai de frunte a bulgarilor, primise botezul împreună cu întreaga sa țară și se rugase a i se trimite din partea scaunului papal un arhiepiscop pentru țară; papa-i aminti apoi că acest domnitor ce apăru sub numele de Mihail, rege
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și nenumărate turme de vite, apoi se-ntorceau iarăși la trupa lor principală. Astea au fost faptele a o samă de cete de ale contingentului auxiliar al oștirii române unite. Împresurarea orașului Didymotichos și amenințarea Adrianopolei. Cu puterile sale de căpetenie și cu trupele cele mai alese Ioannițiu se aruncă asupra a două orașe, a cărora câștigare avea să fie adevărata plată și premiul de onoare pentru întreaga campanie: Didymotichos și Adrianopolis. Planul lui era ca să cruțe și să mănție Adrianopolul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de alta ajutoarele de oaste și de bani din Europa apuseană, aduseră în șovăitoarea poziție a latinilor oarecare consolidare și îndreptare; dar cauza lor câștigă și mai mult încă prin respingătoarea și imprudenta purtare a regelui Ioannițiu, dușmanul lor de căpetenie, a cărui cruzime sălbatecă și fără de scrupul respingea și amici și inamici și-i înstrăina toate inimile ce simțeau omenește. Când prin schimbarea sorții acest domn fu silit să cedeze superiorității latinilor în multe lupte sângeroase, el hotărî să se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a porni la război, sau în persoană sau printr-un locțiitor, dar de astă dată puse câteva condiții pozitive, care atingeau parte preferințele onorifice, parte câștigul teritorial și care se încuviințară aproape toate, predominând în Roma buna dispozițiune. Cererea de căpetenie a lui Bela era ca toată țara câtă o va răpi de la Asan, așadar Bulgaria, Macedonia ș. c. l. să rămâie într-adevăr și de-a pururea proprietatea lui Bela în privire politică. Numai jurisdicțiunea spirituală și bisericească peste acea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
la convertirea lui Vatatzes, pentru a câștiga numai mântuirea sufletului său; dar totuși va espune mai pe larg papii toate cerințele neapărate pentru izbutirea întreprinderii războinice, prin intermediul episcopului din Raab, trimis la Roma. Din partea papii s-au încuviințat cererea de căpetenie a regelui, înlăturîndu-se astfel piedeca cea mai mare. Cu toate astea, condiția de căpetenie și cele mai multe secundare ale regelui se văd însemnate aproape complet în minuțiosul său răspuns către papa Grigorie IX. Între altele regele, care voia să-și sporească
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
espune mai pe larg papii toate cerințele neapărate pentru izbutirea întreprinderii războinice, prin intermediul episcopului din Raab, trimis la Roma. Din partea papii s-au încuviințat cererea de căpetenie a regelui, înlăturîndu-se astfel piedeca cea mai mare. Cu toate astea, condiția de căpetenie și cele mai multe secundare ale regelui se văd însemnate aproape complet în minuțiosul său răspuns către papa Grigorie IX. Între altele regele, care voia să-și sporească vaza sa în popor, a cerut și i s-a încuviințat ca în vremea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
voia să-și sporească vaza sa în popor, a cerut și i s-a încuviințat ca în vremea întregii campanii să se poarte înaintea persoanei sale și a oștiri o cruce mare ca semn de onoare și ca steag de căpetenie, "căci papa (cum zicea el) nu poate refuza această onoare unui rege care se gătește serios la luptă contra hulitorilor lui Christos, contra ereticilor și schismaticilor". Episcopii din Ungaria primiră împuternicirea de a da absoluțiune tuturor carii vor porni la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sau sub ascuțișul sabiei sau în prinsoare, iar rămășițele ce scăpară luară lumea-n cap, care-ncotro. Speriată de învingerea ce-o suferise avangarda, învingere ce se cam aflase, dar și mai consternată de furtunoasa înaintare a împăratului, oastea de căpetenie a romîno-bulgarilor nu mai așteptă ciocnirea, ci o rupse de fugă și fugi înapoi în cea mai mare neorânduială și c-o grabă ce se putea astepta numai de la o trupă bătută. Împăratul, ce nu mai găsi decât locul gol
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
oaste năvălitoare a romeilor. Dintre cei doi strategi, unul, Manoil Laskaris, scăpă la Adrianopol prin ușurința calului său de bătălie, căruia de atunci înainte îi puse numele "picior de aur", [... ], pe când cel de al doilea, Constantin Margarites, căzu, ca multe căpetenii inferioare, prizonier în mâna cumanilor, cari apoi [î]l vândură bulgarilor împreună cu ceilalți. Cu inima mâhnită și pasuri grăbitoare împăratul zbură pe teatrul de război și sosi întîi în ținutul Bulgarophygos, avid după o ciocnire cu cumanii, cari roiau desfăcuți
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Bulgarophygos, avid după o ciocnire cu cumanii, cari roiau desfăcuți prin țară după pradă. La știrea grabnicei apropieri a împăratului ei fugiră cu pripă înapoi și pierdură prin spada romeilor ce înaintau pe mulți dintre semenii și din însemnatele lor căpetenii naționale. Lipsit de nădejdea unei bătălii, împăratul își concentră o astea sa numeroasă și așeză cartierul său general lângă râul Rigina, de unde făcu cu toate puterile preparative pentru realizarea scopului propriu al campaniei, luarea cetății Tzepaena. Principele sârbilor Uroș mijlocește
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]