2,573 matches
-
Mama este infinitul. E însăși viața. E Femeia. Fără ea, nu am fi observat răsăritul și apusul soarelui, nu am fi auzit șerpuitul prin iarbă al apei cristaline de izvor, nu am fi putut admira suplețea plină de mândrie a căprioarei sau grația încununată de măreție a lebedelor albe. Fără ea nu am fi cunoscut starea când îți trec furnici prin tot corpul, când iubirea te încântă, când ea te cucerește și te impune să mergi „nu-știu-unde” și „nu-știu-cum”, când vrei
DE MAESTRO EUGEN DOGA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369811_a_371140]
-
clopoței, rattlesnake“ în lengua, macro panoan, Paraguay și Ywwa, zeița virgina, „mama noastră, Iyawo“ „soție“ în yoruba, Nigeria. 7. Sentani dami „șarpe“ și damă „femeia“ care ar fi din domină (rom. doamna). Să fi avut o contribuție și lat. damă „căprioara, cerb“, domo „femeie“ în mapudungun, America de Sud? 8. Slovenul kacha înseamnă „șarpe“ dar și „an offensive name for a stupid woman“, „perfidious woman“. 9. În poloneză kobieta „femeie“ are originea incertă, explicat prin kob „coteț pentru porci“ sau prin koba „iapa
SNAKE, VIPER de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369862_a_371191]
-
CARTEA OMULUI MATUR ALCĂTUITĂ DE I. POPESCU - BĂJENARU Directorul școalei „PRINCIPELE MIHAI” din Capitală EDIȚIA VII - A 1925 Pagina 134 47. Apa Băutura cea mai bună Este apa de isvor. Peste pietre, apa curge Murmurând încetișor. O beau cerbi și căprioare, Ea e limpede mereu; De ea, capul nu ne doare, Nici nu face trupul greu. Las’ să bea deci, vin, bătrânii; Voi beți apă, că nu-i rea. Spirtul, țuica și rachiul: Naiba, dracul, să le iea! Notă: Această poezie
APA de MARGARETA MARIANA SAIMAC în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370093_a_371422]
-
cosmică stârnită de vânt și lacrimile înflorite ale cerului- fulgii albi... Stingem farurile ca să mai putem privi acest spectacol inedit. Cum sclipesc ochii lor în noapte ! Sunt, în câmp, la marginea pădurii... Mă bucur că pădurea noastră mai are vulpi, căprioare, mistreți, iepurași, fazani, bursuci... Nu ne vine să mai plecăm acasă. Totuși, mama s-ar putea îngrijora dacă am întârzia. Ne depărtăm și eu privesc în urmă, să pot vedea cât mai mult timp această imagine rară. Mi-e dragă
DANSUL VULPILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370288_a_371617]
-
lupi? -Nu trebuie să știi sau să crezi care este destinul lui.El este o ființă iubită de Noi, la fel ca toate ființele din Univers. -Doamne, te rog mult, schimbă-i destinul și adu-n calea lupilor iepuri sau căprioare... -Oare, acele vietăți sunt mai puțin nevinovate decât acest băiat? Sau viața lui Tudorel este mai importantă decât a lor? -Dar cum să fac, Doamne, să-l salvez de lupii înfometați? Sunt totuși, îngerul lui păzitor. -Nu-i nevoie. În orice
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
bunăstării noastre spirituale”, rostea la telefon, indicându-mi să scriu, la dispariția artistei, maestrul Benone Sinulescu. Rămâne gol de cuvânt graiul în aceste momente când un neam își conduce spre despărțire, cu pasul gândului îngreunat și demobilizat de supărare, o căprioară a pajiștii lui, pe care-o va plânge de-acum roua în iarbă, norii sub văzduh, umbra sub frunză, apa între maluri, câmpia, colinele, podișul și munții Bucovinei. Prima solista profesionistă, angajată, a ansamblului „Ciprian Porumbescu”, din Suceava, Artemiza Bejan
ARTEMIZA BEJAN REÎNTOARCERI PESTE PRAGUL UITĂRII LA ZĂCĂMÂNTUL BUNĂSTĂRII SPIRITUALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370376_a_371705]
-
portughez, din secolul al XVII-lea. Elemente de noutate se observă și în expoziția lui Sillo Attila, din Miercurea-Ciuc care lucrează într-o singură culoare, aceea a lutului ars, modele sculptate, cât și desenate: frunze, capul de zimbru, rață, cocoș, căprioară, spirale. Pe lângă obiecte de uz casnic și decorativ, prezente aproape în toată țara, ceramica de Corund înregistrează și forme originale, precum candelele sau felinarele în formă de dovleac, cu chip de om sculptat, deja amintite și ghivecele de flori, pe
TÂRGUL CERAMICII POPULARE ROMÂNEŞTI COCOŞUL DE HUREZ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370445_a_371774]
-
la el este din aroma fragilor din pădurile prin care a trecut de multe ori cu cei care veniseră prea fragili pentru lumea asta să-I umple inima de culoarea și esențele tari ale iubirii, copiii lui cu ochi de căprioară, râsul din sunetul goarnelor fine ale tuturor îngerilor Domnului și surâsul din roua cuvântului Domnului rămasă pe frunzele destinului lui. Dar ce tot spun aici! Destinul lui, destinul meu... Victor, tu știai că atunci când cineva te întreabă ce este iubirea
VICTOR, CLOVNUL DIN MINE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370567_a_371896]
-
unui urmaș al lui Dracula. Nu dorea să-și înspăimânteze tovarășul de luptă și să dea de bănuit că poate fi un viitor vampir. - Astăzi ne odihnim în liniște și pace! Trimite câțiva tineri ca să vâneze un cerb sau o căprioară și doi călăreți să caute un han prin apropiere și să aducă vin ca să ne ospătăm pe săturate. Avem nevoie de forțe proaspete. În noaptea asta chefuim, ne ospătăm și dormim, iar mâine dimineață ne spălăm trupurile în apele răului
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
veveriță vine și mănâncă semințe din palma unui om, că o pasăre se scaldă în apa păstrată în palma unui fetițe, că puiuții unei găini caută căldura sub blana unei pisicuțe, că un delfin înnoată în preajma unui scafandru, că o căprioară stă alături de un bărbat care taie lemne în pădure, că pisicuța se joacă și se iubește cun un cățel, că vițelul vrea să fie mângâiat și îmbrățișat de o fată frumoasă, că un cîine ce inițial a fost un lup
INIȚIAL de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369534_a_370863]
-
după ce am citit de vreo nouăzeci și ceva de ori povestea Bambi, scrisă de Felix Salten. Versurile sună cam așa: Afară ninge cu fulgi mari, Mari, pufoși și argintii Și face marile intrări Ale palatelor, lucii. În culcușul de arțar, Căprioara puiu-și linge Și-n palatul de cleștar Ninge, ninge, și tot ninge. În clasa a V-a am mai scris despre munți, și văi, și soare, și mamă, și fluturi, și lac, - copilării -, care acum au sens. Atunci le trăiam
POET (DIMINEŢILE UNUI ANOTIMP) de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370524_a_371853]
-
Și-n coarne mândrii cerbii, Unde copitele se-ascund La pasul de osândă Când razele abia pătrund Și moartea stă la pândă, Unde al cărnii viu miros Ațâță și îmbată Și unde curge-un fir sfios De apă dantelată, O căprioară cu ochi blânzi Și calzi de te îngheață, Printre puieții rari și scunzi În luminiș se-nfață Pășind cu grijă spre izvor, Sfioasă și-ndrăzneață(!), Cu cerbu-n urma-i, păzitor Din umbra lui semeață. La pânza apei de cleștar, Ascunși
GRUPAJ DE LIRICĂ VERNALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369603_a_370932]
-
încă... Un pas, doi pași și pas cu pas E apa mai aproape... Puține clipe-au mai rămas Sperând să se adape... Lupoaica s-a cabrat mortal Și pieptu-l luă în gheare Și gâtul-n colții de metal Al bietei căprioare. Și inima i-a sfâșiat Agonizând în sânge, Privirile i-au sângerat Și-n clipa morții plânge... Mai are vreme a-și vedea În pieptu-i ce se zbate, Prin aburii ca o perdea, Cum inima îi bate... Un ultim zvâcnet
GRUPAJ DE LIRICĂ VERNALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369603_a_370932]
-
Acasă > Poezie > Cântec > DURERE Autor: Maria Bălăcianu Publicat în: Ediția nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului "Secetă a ucis orice boare de vânt" Mai ucidem și azi căprioare în gând Ne mai dor chiar și-acum ochii umezi și goi Și mai plângem săraci, plini de griji și nevoi. Mai pândim la apus inc'-un cerb de ucis Mai trăim dezgoliți când pe ceruri e nins. Mai strigam
DURERE de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368161_a_369490]
-
ne doare mai crunt Când distrunsă-i o viață cu un singur cuvânt Mai avem doar un gând când spre ceruri privim Dă-ne , Doamne, iertare că iubind să trăim. "Secetă a ucis orice boare de vânt" - Nicolae Labiș, poezia Moartea căprioarei. Notă Referință Bibliografica: DURERE / Maria Bălăcianu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1831, Anul VI, 05 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Bălăcianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
DURERE de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368161_a_369490]
-
sufletească a slujitorului bisericii. În „Ivan cel groaznic și țareviciul", Repin îl înfățisează pe sângerosul țar în clipele de disperare și durere, îngrozit de uciderea fiului său într-un acces de furie. Frida Kahlo își pictează portretul cu trup de căprioară în care pătrund săgețile dușmanilor. Este o auto-identificare de loc ambiguă.” Dorel Schor e un om cu replică rapidă, ascuțită. Practică, și în conversația cu amicii, jocurile de spirit sau, simplamente, jocurile de cuvinte. Toate ținând de specifica sa gimnastică
CELE TREI TICHII FERMECATE ALE LUI DOREL SCHOR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368215_a_369544]
-
nevroză sau psihoză... voi merge pe rând la fiecare, dar, mai întâi, voi face încercare la doctorul de cord, să-mi deschidă inima, să-mi elibereze sufletul, să devin mai ușoară, iar tu, ca un bey, să reciți mereu ,, Moartea căprioarei” ... Referință Bibliografică: TROPI NEVROTICI / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1823, Anul V, 28 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elena Spiridon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
TROPI NEVROTICI de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368255_a_369584]
-
Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1150 din 23 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Casa pădurarului (2) (continuare) A doua zi, dimineața, Eliza, mezina familiei, se trezi mult mai devreme ca de obicei. Toată noaptea visase la puiul de căprioară. De cum deschisese ochii, s-a și dus la el, să vadă cum o mai duce. Puiul, care dormea ghemotoc, ridică un pic căpușorul și o privi drept în ochi. Avea o lumină în ochi întunecată, limpede, blândă, ca de copil
CASA PĂDURARULUI (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362650_a_363979]
-
vătuiul, nu prea i-a convenit. Dar, aducându-și aminte că puiul este rănit, a lăsat lucrurile în pace. După încă o jumătate de ceas, mama Elizei intră din nou în odaie zicând: - Dă-i ceva de mâncare puiului de căprioară. Încearcă tot cu niște otavă. Dar să nu uiți să-i pui și niște apă într-o tigăiță!... Eliza chiar așa făcu. Luă în brațe puiul de pe pat, îl puse pe podea, și-l îmbie cu niște otavă. Vătuiul nu
CASA PĂDURARULUI (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362650_a_363979]
-
marcheze pentru tăiere niște copaci pentru o comandă mare, pentru un camion de lemne pentru Consiliul Popular. Iar după amiază trebuia să alerge la ședință la Ocolul Silvic, pentru instructaj. Pe la prânz, Eliza își luă rămas bun de la puiul de căprioară, îl pupă pe botișor, luă ghiozdanul cel greu de cărți și plecă la școală. Învăța după amiază. - Să stai cuminte, ied frumos! S-o asculți pe mama! Ai auzit? Puiul clipi din ochi în semn că Apoi fata plecă. Dar
CASA PĂDURARULUI (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362650_a_363979]
-
a doua zi, când vor veni la el. Dar el nu plecă acasă chiar atunci, căci mai avea o treabă de făcut. Trebuia să urce muntele până la poiana de la Dalna, să vadă cum stau proviziile de fân pentru cerbi și căprioare din acea poiană de la marginea pădurii. Pe culmea muntelui, vântul încă sufla cu putere, împrăștiind zăpada pufoasă de pe ramurile brazilor. Crivățul chiar se înteți când el ajunsese în poiana de pe coama muntelui, așa că își îndesă vârtos căciula pe cap. Porni
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]
-
putere, împrăștiind zăpada pufoasă de pe ramurile brazilor. Crivățul chiar se înteți când el ajunsese în poiana de pe coama muntelui, așa că își îndesă vârtos căciula pe cap. Porni vitejește prin zăpezile mari din poiană. Vedea peste tot urme de pași de căprioare, care se hrăniseră din belșug dintr-o claie de fân, smotocită de sălbăticiuni, anume clădită acolo pentru cerbi și căprioare. Alături era și un jgheab de lemn în care sălbăticiunile își puteau duce botul, să lingă dintr-un drob de
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]
-
își îndesă vârtos căciula pe cap. Porni vitejește prin zăpezile mari din poiană. Vedea peste tot urme de pași de căprioare, care se hrăniseră din belșug dintr-o claie de fân, smotocită de sălbăticiuni, anume clădită acolo pentru cerbi și căprioare. Alături era și un jgheab de lemn în care sălbăticiunile își puteau duce botul, să lingă dintr-un drob de sare. Curăță, cu mâna, jgheabul de zăpadă, ca să ajungă la drobul de sare. Apoi contemplă în jur toate împrejurimile copleșite
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]
-
se părură toate bune și la locul lor în poiană. Așa că porni liniștit la vale. Trecând însă printr-o altă poiană, pădurarul zări ceva ciudat. Lângă un șopron vechi, erau niște buruieni puse pe un acoperiș. Un vătui mic de căprioară, încercând să ajungă la buruieni, s-a încurcat printre niște răzlogi ai unui gard de lângă peretele șopronului și nu mai putea ieși de acolo. Acum nici nu se mai zbătea. Era epuizat. Pădurarul veni aproape, să-l vadă. Atunci puiul
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]
-
să ajungă la buruieni, s-a încurcat printre niște răzlogi ai unui gard de lângă peretele șopronului și nu mai putea ieși de acolo. Acum nici nu se mai zbătea. Era epuizat. Pădurarul veni aproape, să-l vadă. Atunci puiul de căprioara începu să se zbată disperat. Dar această zbatere nu-i folosea la nimic, doar îl extenua și mai mult. Vătuiul căzu într-o parte, vlăguit. Nu i-a fost greu pădurarului să pună mâna pe el, să-l prindă zdravăn
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]