9,571 matches
-
care se cheamă La Cărămizi și o zidit mândrețe de biserică... Îi drept că au făcut cărămida în dealul La Cărămizi, pentru că și acum se cunoaște locul unde o fost cărămidăria. Numai să sapi acolo și dai de resturi de cărămidă - a precizat Cotman. Dacă lucrurile s-ar fi oprit aici, familia asta a lui Bașotă n-ar fi fost atât de pomenită. Dar ultimul urmaș pe linie bărbătească a lui Ioniță o fost Anastasie Bașotă, om binecuvântat de Dumnezeu, care
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de Urgență ELIAS și Asociația „ Totul pentru Tine și Copilul Tău”. Conferința s-a dorit a fi o contribuție la îmbunătățirea calității serviciilor medicale adresate mamei și copilului și la creșterea ratei alăptării. Dezbaterea privind importanța și problemele alăptării constituie cărămida de temelie a Centrului de Excelență în Alăptare pe care întregul personal al Clinicii de Obstetrică-Ginecologie ELIAS se străduie să-l construiască. În cadrul conferinței, care a inclus materiale recente de cercetare științifică, s-a pus accent pe modul și căile
Revista Spitalului Elias by GEORGETA MUŞAT () [Corola-journal/Journalistic/92044_a_92539]
-
000 de locuitori, dintre care 50000 în orașul Pripiat și 12000 în Cernobîl, restul în comune învecinate. În centrala nuclearo-electrică Cernobîl lucrau 6500 de oameni. Rețeaua de drumuri este relativ dezvoltată (7 km/100 km²). Casele locuitorilor sunt construite din cărămidă, lemn și paiantă. Zona de decontaminare radioactivă în urma exploziei blocului nr. 4 este arătată în schema de mai jos. Autoritățile sovietice au evaluat cu precizie efectele acestei nenorociri, însă ca întotdeauna în astfel de situații datele nu au fost date
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. NBC Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93203]
-
acest capitol din viața mea era definitiv Închis. Nici măcar nu s-a Întors să mă privească. Și-a continuat drumul mergînd ușor aplecată Într-o parte, cu umărul pe care ducea poșeta mai ridicat, de parcă ar fi cărat acolo o cărămidă. — Soția dumneavoastră? V-ați certat? — Nu, nu... - cel puțin la una din Întrebările lui răspunsesem sincer. Doamna aceea a fost amanta mea, am adăugat. După care mașina a demarat, cum se spune, În trombă. La șantier mă aștepta fostul meu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mei, Laurențiu și Maria JOS DICTATORUL, scrie mîzgălit cu excremente pe zidul crăpat al Barăcii lui Roja de pe care cad bucăți de tencuială ca de pe o hartă care se dezintegrează, scoțînd la iveală noi continente, insule, ape, linii de relief, cărămizi clădite strîmb, goluri cît pumnul și armături răsucite. Cerul e întunecat de un nor cenușiu și rece care coboară peste București, așezîndu-se ca o perdea imensă deasupra Terenului Hipic și a Grădinii Botanice. Aburi calzi ies din loc în loc prin
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cursă charter spre Cuba, își amintește domnul Președinte. — Eu nu opresc pentru nimic în lume, zice Sena, trecînd prin dreptul unei table de intrare în localitate. — Sîntem deja în Urziceni, remarcă domnul Președinte, trecînd în revistă fabricile de ferită, de cărămidă, tutun, ulei și zahăr, înșirate în stînga și-n dreapta pe marginea șoselei. Asta înseamnă că mergem într-un ritm bun, să ai numai grijă la radare, îi recomadă lui Sena, e adevărat că cu cît ajungem mai repede, cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Pistruiatul, Andrei, și Calu, tiparnițe, manifeste, ilegalitate, dărîmături. O experiență unică, e ca și cum ai avea cel mai mare teatru de operațiuni din lume desfășurat înainte, în care nimic nu se clintește de la locul său fără încuviințarea ta. Buftea, Fabrica de Cărămidă, strada 30 Decembrie, totul la un loc, își mai amintește, asta bineînțeles cu o singură condiție, să fii regizor adevărat, adaugă. — Cred că mă confunzi cu altcineva, începe să-i rîdă în nas Comandantul, scotocindu-și pachetul de țigări. Dacă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să stai cu ditamai antena pe casă, i se pare. — Ei, ce să-i faci, pasiunile îl aleg pe om, nu omul își alege pasiunile, intervine Monte Cristo, amintindu-și de Cartea radioamatorului, cu coperțile violete și groasă cît o cărămidă. — Chestie de adaptare, îmbinare și combinare a schemelor pe care ți le dau ei, pentru că dacă le reproduci sec după indicațiile lor nu ajungi nicăieri, e nevoie și de puțină imaginație dacă vrei să iasă ceva, spune domnul Președinte. — Ar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
trecute, eu îl înțeleg. — în tot răul e și un bine, filozofează Tîrnăcop, am început cu molozul Curistule, tot locul ăsta era un morman imens de moloz, zice Gulie, minerii lăsaseră totul ca după război, bombardament, Dendé, bucăți de tencuială, cărămizi sparte, cabluri, fire, țevi, conducte, scurmaseră totul animalele alea dezlănțuite, doar-doar o să găsească ceea ce căutau. Nu se mai poate face nimic, dom’ Roja, a îndrăznit să-i spună atunci Tîrnăcop, dar s-a ales doar cu o scatoalcă după ceafă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
sau doar mîrîiți de la distanță? își împinse mai pe spate geanta ca să-și elibereze ambele brațe și începu să se uite în jur după ceva cu care ar fi putut să arunce. La numai un pas zări un colț de cărămidă, se aplecă, îl apucă și începu să-l cîntărească pe rînd în fiecare palmă. Simțind pericolul cîinii o luară la goană chelălăind, înainte ca el să aibă timp să-i ia la țintă. Javre fricoase și împuțite, începu să se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
palmă. Simțind pericolul cîinii o luară la goană chelălăind, înainte ca el să aibă timp să-i ia la țintă. Javre fricoase și împuțite, începu să se enerveze. Mai trase o înjurătură, lăsă să-i cadă din mînă bucata de cărămidă și se puse din nou în mișcare. Ia loc și fă-te comod, îi făcu Angelina semn să se așeze în unul din fotoliile imense care ocupau aproape jumătate din sufragerie. — Sigur nu mai aveți nevoie de nici un ajutor? zise
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
felul de tufe și bălării, ajungi la baza zidului, te asiguri că nu te-a mirosit nimeni și începi să pipăi cu buricele degetelor, să rîcîi cu unghiile în căutarea unor prize cît de cît. Găsești niște colțuri rupte de cărămidă și cîteva rosturi neastupate. Dar nici n-ai nevoie de mai mult ca să te salți un-doi pe muchia zidului, și apoi să te lași fără să faci cel mai mic zgomot în partea cealaltă. Dintr-o clipită îmi dau seama
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
microfonului, după care dispare tropăind cu zgomot, În viscerele metroului. -Cum să nu furăm,,? spune bărbatul Atâta timp cât nu voi putea să-mi hrănesc cinstit cei cinci copii, o să fur tot ce-mi iese În cale: șine de tramvai, cabluri electrice, cărămizi, acoperișuri, copaci, stâlpi de Înaltă tensiune, mături, griș, flori, preșuri, paianjeni, umbre, da, o să fur cu bucurie, iar de Uniunea aia Europeană care ne-a șmecherit punând funde la gâtul godacilor, să nu mai aud, mi se rupe de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bistro-ului. Încerci să te stăpânești, să-ți pui ordine În gânduri, să-ți aduci aminte cu precizie anul și data care erau scrise pe chenarul alb al fotografiei. Privești fețele oamenilor și auzi ca printr-un perete gros de cărămidă sporovăiala veselă din bistro. Îți atrage atenția părul negru-albăstrui dat cu gel, al unui tânăr care bea bere și-și ceartă iubita. Te ridici de la masă părăsind micullocalgălăgios, cu o durere de cap insuportabilă. Imaginea fotografiei pe care ți-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Au adus cu ei o scândură groasă pe care ajutorul medicului o extrage din mașină, cu o singură mișcare. Medicul dă ordine precise, pe care ajutorul le execută, scoțând scurte onomatopei, intraductibile. Scândura este așezată Într-un final pe două cărămizi, În fața Încăperii și Antoniu pricepe Însfârșit, că asta va fi masa de disecție pe care trupul bătrânului va fi Întins și scotocit. Europa n-are săli de disecție pentru toți vagabonzii. Și În moarte există ierarhii, care sunt explicabile. Kawabata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o vilă frumoasă În stil maură, și nu s-a oprit din alergat decât la numărul 8, unde de treizeci de ani superbul imobil adăpostise familia. Din casă nu mai rămăsese decât un morman de moloz amestecat cu bucăți de cărămizi și grinzi de lemn, din care se ridica o șuviță de fum. Pofta lui nesățioasă pentru femeile ușoare Îi salvase de două ori viața: odată că nu apucase să urce În camera rezervată, blocul ,,Carlton,, prăbușindu-se În urma cumplitului seism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
trezesc imediat alături de Honor. Apoi mi-am spus că aș putea realiza exact acest lucru. Am observat că lângă casă este o portiță care duce fără îndoială în grădină. Am găsit-o descuiată. Am înaintat pe o potecă făcută din cărămizi acoperite de mușchi, care separa casele una de cealaltă, și astfel am ajuns într-o grădină. Am făcut un pas înapoi. Mai sus de conturul întunecat al unui copac cu ramuri plecate, lumina lunii cădea pe zidul din spate al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
astăzi, mai mult decât oricând, mă aflam Între cele două tabere. Dinspre cimitir nu se auzea nici un sunet, ceva de așteptat, probabil, dar de data asta nu distingeam nici măcar vagabonzii care, de obicei, Își făceau veacul În preajma zidului lung de cărămidă. Nu tu zdrăngănit de oale de tinichea deasupra focurilor ilegale, nu tu galimații, șuturi brutale sau scâncete de câine. În schimb, cu atât mai multă larmă din direcția opusă: ferestrele care dădeau spre piață erau deschise și vietățile - păsările de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am coborât doar eu. De când au Început lucrările la noua stație de metrou cu câțiva ani În urmă, haosul se instalase În acestă parte a orașului. Totuși, oamenii reușeau cumva să evite gropile din stradă, munții de moloz, mormanele de cărămizi și grinzile de lemn, gri și prăfuite, Îngrămădite de-a lungul fațadelor. Am trecut pe lângă trei femei așezate somptuos pe niște navete de bere răsturnate. Pe o bucată de pânză au Împrăștiat câteva tacâmuri ruginite și niște ace de cravată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
reichspfenning În plus și m-am Întors În stradă cu obrajii care mă usturau - căliți parcă de-un vânt de iarnă. Orologiul montat pe fațada gării indica unsprezece și douăzeci de minute când am traversat scuarul, grăbindu-mă spre zidurile cărămizii dinspre est. Mi-am amintit prea târziu că Wickert mă rugase să nu folosesc intrarea principală, ci s-o iau de-a lungul șinelelor, până când ajung la o ușă laterală, care dădea chiar spre biroul său. După ce i-am explicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
e important ca informațiile să ajungă la persoanele competente. Vrând parcă să-și demonstreze Încotro bate, Îmi Întinse mâna stângă. Sper că am reușit să mă fac Înțeleasă, domnule Knisch. La revedere. Capitolul treisprezece După ce am ieșit din clădirea de cărămidă roșie, inima Îmi reveni treptat la o singură bătaie nervoasă pe secundă. Sudoarea mi se prelingea pe perciuni, În jos pe gât. M-am șters cu batista, apoi am apăsat cu grijă ochiul Învinețit cu pânza udă. Totul mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
șeful meu, pe domnul Stegemann. — Tocmai asta am și făcut! Pentru a treia oară, Diels bătu În masă triumfător. În spatele meu, Pieplack oftă pentru ultima dată În dimineața aceea. Jumătate de oră mai târziu, ajuns la clădirea cea mare din cărămidă roșie, ofițerii de poliție m-au escortat pe coridoarele aparent nesfârșite, cu linoleum. Până la urmă am ajuns la o ușă. Pieplack a deschis-o cu o cheie obosită și c-o expresie greoaie - sau poate era invers. Spațiul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să mă fi recunocut, mi-am continuat drumul spre casă. Deși nu era mai mult de opt, se lucra de zor. Pe șantierul de lângă depozitul de cărbune, muncitorii tăiau cu ferăstrăul, băteau cu ciocanul și Întindeau beton umed pe niște cărămizi ruginii. Păreau mai puțini decât de obicei, dar la fel puși pe treabă. În curând căldura va deveni agresivă și smoala se va topi, ajungând să se lipească de tălpi. La ora asta Însă, ziua era Încă proaspătă și plăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
i-am explicat că, de fapt, mă pregătisem s-o iau spre scuarul unde e și secția de poliție. Și totuși, douăzeci de minute mai târziu, când m-am dat jos din tramvai, nu m-am Îndreptat spre clădirea din cărămidă roșie, ci am tăiat-o direct spre gară. Pe moment, nu eram convins că poliția se va arăta Înțelegătoare față de Dabor sau de plângerea mea. Magazinul la care mă gândeam era lângă frizeria lui Kretschmer. Două ore mai târziu, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să mâncăm spaghete. Kay urma să scrie poezii despre cum e să ai un bebeluș și să dactilografieze, spunea ea, referate trimestriale, ca să mai scoată un ban. Eram și bursieri, așadar, ce altceva ne mai lipsea (pe lângă o saltea, câteva cărămizi și scânduri ca să ne încropim niște rafturi de cărți, discul Dylan Thomas al lui Kay și, cu timpul, un pătuț de copil)? Ne consideram niște aventurieri. — Și o să te convertești, da? am întrebat-o. Voisem ca întrebarea să sune ironic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]