805 matches
-
Conștient de stinghereala ei, Franck Îi sărise În ajutor, cu obișnuita lui neseriozitate și cu o nuanță de regret, aceea de a nu se fi priceput să-i cîștige dragostea. Toți rîseseră, Marie ceva mai tare ca ceilalți. Avea buze cărnoase, obraji bucălați, un ten ca de fată. La treizeci de ani, locotenenul Franck Caradec se necăjea că are un chip copilăros, lipsit, după părerea lui, În mod ciudat de virilitate, și pe care-l făcea responsabil de un celibat care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pentru gustul localnicilor, precum și felului de a-i face să simtă că nu avea nimic În comun cu ei. Cu atît mai mult cu cît se născuse la Rennes. Cu corpul ei zvelt și musculos, cu dinții strălucitori și gura cărnoasă, la patruzeci de ani Chantal părea să aibă cu zece mai puțin și datora acest lucru Îngrijirilor constante și naturale pe care le acorda corpului ei. Urmărirea ridurilor devenise o ocupație care-i acapara Întreg timpul. Oricum, tot nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
rămas. E slab și pipernicit, totuși, în micimea lui, simți că este vorba despre un zmeu. Pentru că arată la fel cum și l-ar reprezenta orice copil. Are în primul rând un obraz feroce și un nas foarte mare și cărnos, să poată adulmeca carnea de om. Se sprijină într-o măciucă ceva mai înaltă ca el și poartă în jurul gâtului un lanț de bicicletă de care atârnă un medalion cu chipul Ilenei Cosânzeana. Numai Aspida e de vină! De ce trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
chipuri de femei atrăgătoare; principiul meu este feminin, așa cum ați putut observa, și tulburam cu insolența mea tinerele perechi sosite la scăldat. Trupurile lor erau tinere și frumoase, limba mea veninoasă plescăia de plăcere să le cuprindă buzele roșii și cărnoase și să le aplice sărutul mortal. Îi îndrăgosteam ca apoi să-i țin la distanță, într-un chin insuportabil, departe de împlinirea iubirii. De asemenea, îi hrăneam cu patimi lascive pe cei prinși deja în alte părți sau pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și că frumusețea seducătoare este absolut irelevantă. În Secretele dormitorului de jad, Peng Tze se exprimă în felul următor: Femeile nu au nevoie să arate foarte bine și să aibă o frumusețe seducătoare. Cele mai dezirabile tipuri sunt cele tinere, cărnoase și care încă nu au avut copii. „Tânăr” este, desigur, un termen relativ, dar, în general, înseamnă sub 30 de ani. Totuși, anumite persoane sunt „bătrâne” la 25 de ani, în timp ce altele sunt încă „tinere” la 45, în funcție de sănătatea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
au avut copii. „Tânăr” este, desigur, un termen relativ, dar, în general, înseamnă sub 30 de ani. Totuși, anumite persoane sunt „bătrâne” la 25 de ani, în timp ce altele sunt încă „tinere” la 45, în funcție de sănătatea și vitalitatea lor. O „constituție cărnoasă” este importantă atât pentru sănătatea unei femei, cât și pentru libidoul său. Conform dr. Barbara Edelstein, autoarea cărții Woman Doctor’s Medical Guide for Women, „femeia de rând de 25 de ani are nevoie de uaproximativ 20-25% grăsime corporală pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
pot fi clasificate în două categorii generale: cele care sunt plăcute vederii și cele care sunt folositoare din punct de vedere practic. Femeia frumoasă are, întotdeauna, următoarele calități: trup suplu, delicatețe și o talie subțire. Femeile folositoare au o constituție cărnoasă și au corpul puternic, rareori sunt suple sau delicate, întotdeauna sunt puternice și viguroase... Femeia subțire este ca o piatră, ca un butuc de lemn sub corpul bărbatului... Pe de altă parte, o femeie folositoare este o prelungire a așternutului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
folosit în continuare de chinezii bogați și cu relații din Taiwan sau Hong Kong - implică Marea Libație a Vârfului Inferior, adică secrețiile vaginale ale tinerelor fete, de preferință virgine. Bărbatul alege cu atenție și cumpără câteva fructe de jojoba (Zizyphus jujuba) cărnoase și perfect rotunde, cunoscute și sub numele de „curmale chinezești”, care au proprietăți afrodiziace. Apoi, acesta aranjează cu părinții tinerelor- contra unui comision foarte mare - să introducă aceste fructe în vaginul fetelor pentru o anumită perioadă de timp, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
a se hotărî să fie cumva pentru Încă o zi. Lenevind sub cearceaf, cu tâmpla lipită de umărul lui, părea un vâsc vermion În care pulsa egal o inimă de Împrumut. Închise ochii. Își pipăi obrazul țepos, pomeții ascuțiți, buzele cărnoase. Cu vârful limbii obtură pentru o clipă fisura dureroasă dintr-o plombă veche pe care ar fi trebui să o arate unui dentist și Își spuse: cel din Întuneric sunt eu, Petru Șendrean, am frisoane și, după toate probabilitățile, halucinații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ori eu ce scuip nu mai ling. Rămâne deci să mă văd cu doamna Ster și să terminăm afacerea. Până atunci, mă mulțumesc cu fotografiile. O săptămână trece repede. Se ridică de la masă, sărută protocolar mâna Iolandei, ținându-și buzele cărnoase lipite de ea mai mult decât se cerea, și se Îndreptă spre ieșire urmat de cei trei chelneri. Afară Îl aștepta mașina lui Terente Marcovici. Mulțumi lui Petru pentru ospitalitate și se pregătea să urce În mașină când Își aduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dezvelea în mers pulpa stângă, acoperind genunchiul. Auta rămase locului, vrăjit. Dar și ceilalți doi. La lumina lunii se vedeau ochii lungi cu sprânceana subțire și abia arcuită, aduși aproape sub tâmple, nasul subțire și drept, arcuit lin deasupra buzelor cărnoase, fața de culoarea răsăritului împrejmuită de părul retezat drept, pe frunte și pe umeri. Cel dintâi care rupse tăcerea fu cârmaciul. - Nu-mi pare rău că n-am rămas în luntre, spuse el în șoaptă. Poate că n-am să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Dacă v-ați struni puțin temperamentele... Dacă m-ați lăsa o secundă să intervin... v-aș putea dezvălui... că aș putea fi singurul pământean de pe la noi care-a cutezat să se aventureze până în viziunea tinerilor tâlhari optzeciști... răzbătu vocea cărnoasă și molatecă a unui bagaj crem și delicat cunoscut sub numele de Gabi cel Norocos. Era confecționat dintr-o superbă piele întoarsă. Rezervat și șters, arbora un facies de bagaj înspăimîntat. Purta printre semeni o expresie schimonosită, de necuprinsă durere
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prin propriile lor gospodării, forțat și cu noaptea în cap. 102 DANIEL BĂNULESCU intrase, pe șantier, între țesuturile țoalelor și să-și scuture de pudra de ciment, genele. Din portbagaj, răzbăteau până la ei reprizele inegale de zvârcoliri ale unor trupuri cărnoase, aducând cu convulsiile unor crapi deșertați pe uscat. De pe capotă se descojeau, de eșarfele de humă, ciment alb, var nestins, siluetele zvelte ale lui Dulcele Doru și Relu Înmiresmatul, transformați, la un moment dat, în două sarcofage de forme indefinite
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
radiat dintre membrii activi ai bandei de balerini și bijutieri ai IF-ului. Bandă strâmtorată. Încropită, mai mult, numai din el... Mai dădu Iarba Fiarelor un singur tun, acoperit de Arvinte, spărgând, în noaptea de 12 aprilie, fețele ursuze, verde-închis, cărnoase, a două seifuri din mărunta unitate C.E.C din Calea 292 DANIEL BĂNULESCU - Cum, mă?... Și zicea el "cînd am fost mic"? Că "mămica mea"?... Și așa... Și pe dincolo?! - În seara asta, la Cenaclu, a citit Cristi. Iar acuma
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
apucau către dreapta... Am colindat așa pe-o mulțime de pipițe, cu nume pocite, prin toată Băneasa... Nu e mai bine să le-o tai deodată pe toată? - Nu e regulamentar. Nu-i consemnat așa în omologare. Numai bănuțul. Partea cărnoasă. Chiar de sub cartilaj. - Nu i-o cosești tu măcar numai lui ăsta prăpăditul?!... Șeful. Și care se uită așa de urît?! - I-ai cosit-o binișor muzicantului. I-ai decupat-o ca la carte. Ai sânge rece și vasturi de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
său cel aprins, încît duminică, 24 aprilie 1988, când un papițoi gătit în țoală de stofă bleumarin, cu nasturi metalici, se apropie furișîndu-se c-un cuțit de bucătărie și tăie, dintr-o singură despicătură, și îi mai și fură cercelușul cărnos al urechii (agresorul permițîndu-și până și răgazul de a-l pansa cu vată și leucoplast), Doru nu schiță o grimasă, nu-l învrednici pe mutilatorul său nici cu un strănut. Dormi, în continuare, neobosit și pasionat, ore întregi. Răsuflarea sa
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în noaptea ghețoasă, peste plapumă, se strânseră, zbicindu-se și chircindu-se ca pieile netăbăcite de sălbăticiune. În zori, prinseră a i se învîrti în jurul capului zburlit, netuns, boit jumătate în alb, jumătate în negru, un nor de muște leneșe, cărnoase, albăstrii, asemănătoare scânteilor unei brichete a cărei piatră este pe ducă. Nu-l deranjară și nu le deranjă. La ora 10, cavaleria albăstrie fu spulberată de trupele ușoare, imprevizibile în picaje, sprintene, ale unor musculițe de vin. La rândul lor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Soarele făcu bună rânduială la ochi, la creier, la inimă și la splină. Prin lumina cernută a apropiatei înserări, toți oamenii apăreau ca dulci la mișcări, lunguieți la obraz, plini de vorbe și sânge, cu gene femeiești, ochii negri, buze cărnoase, dinții rari, bărbiile întoarse, gata în tot ceasul la tot felul de pizme, trufii și bătăi foarte rele. Prin ogrăzile și pădurile Bucureștiului săpa moartea în vitele cele mari și se prăseau dobitoacele sălbatice. Frunzișul, cerealele și pometul rodeau, în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
proeminente acoperite de carnea lui, și amândoi erau o singură ființă, una cu patru mâini, patru picioare, două capete, și erau înlănțuiți într-un zâmbet. Sânii ei erau la fel de mici ca două smochine uscate în balans, iar ai lui erau cărnoși ca două lubenițe. Penisul bărbatului atârna scurt și gras în căușul aspru al mâinii ei. — Să nu slăbești, îi zise ea. Să nu slăbești niciodată. Rămâi gras. Rămâi Virgil. Cu constituția mea, nici nu prea am de ales, îi răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dacă voința îi era destul de puternică. începu să exerseze. La prima încercare din podeaua acelui Loc crescu un trandafir. îNu se putea gândi încă la acel loc ca la pântecul surorii lui, mai ales c-o văzuse dispărând pe coridorul cărnos.) Trandafirul muri aproape imediat. Se gândi la asta și apăru un al doilea trandafir. Nu dădea semne c-ar muri. Se uită la podea și podeaua deveni solidă. O acoperea un covor de mătase țesut de mână, cu un Ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Se șterse de praful de pe față, amestecat cu broboane mari de transpirație și căută un loc de refugiu, o cale de ieșire din iureșul acela nestăvilit de brațe, capete, picioare, urlete și cuvinte spuse repezit, indescifrabil. Un domn cu obrajii cărnoși, o cravată pestriță și cămașa ieșită din pantaloni Îl prinse de mână și-l smulse cu putere din mulțime, trăgându-l Într-un gang cu acoperișul boltit. Apoi Își dădu părul răvășit peste fruntea transpirată și, arătându-i ceva nedeslușit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mai Îmbrăcam deloc). Și, cu toate acestea, degradarea lor a devenit tot mai pronunțată. Într-una din zile (zilele geroase ale unui ianuar neîmblânzit), Valeriu Atodiresei, prietenul meu vechi (căruia i se spunea din cauza gușii adorabile și a fălcilor zglobii“Cărnosul”), mi-a spus pe un ton confesiv, păstrând Însă o oarecare duritate: “Auzi, tu de ce mai porți hainele astea atât de ponosite? Scapă de ele cât mai curând - te pun Într-o lumină rea!...” Am simțit un sfredel În inimă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Prânz, aeroportul JFK, New York: Un vameș solid care seamănă foarte tare cu Sipowicz din NYPD Blue Îmi scotocește prin bagajul de mână. Total liniștită, Îl privesc cum scoate mobilul, ciorapii de schimb și cartea Cățelușul Pongy Percy. Își scufundă mâna cărnoasă Într-un buzunar lateral și scoate plosca Barbie. Văleu. Trebuia s-o las pe masa din bucătărie: dacă plosca e aici, unde e „memoria de buzunar“? Vameșul destupă recipientul Barbie și miroase: —Doamnă, cum ați descrie acest lichid? — Este urina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
sau codița neastâmpărată iar când acesta Îi părăsea privirea, pe fața lui Va se Întipărea o tristețe sinceră. Aceasta nu ținea mult, fiind ștearsă ușor, când de o holbură șerpuitoare, cu tulpina de ață verde și cu frunze dese și cărnoase mai mici decât florile alb-roze, farfurioare În care roua Își lăsa prinosul de răcoare, când de o tufănică de troscot verde și suculent. Rupea câte o floare, o mirosea Îndelung, mulțumindu-se adesea cu satisfacția prospețimii ei și a unui
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
se mai odihni caii. Va, rămas În căruță, cu dispoziția severă „să fii cuminte și să stai locului” care nu era necesară atât timp cât copilul nu-și mai lua ochii de la cei doi cai, urmărindu-i cum apucau cu buzele lor cărnoase smocuri din brațul de iarbă proaspătă pe care gospodarul o așezase dinaintea lor, după ce mai Întâi a scos zăbalele de la hamurile vechi și murdare. După ce s-au cinstit, de mai multe ori, urându-și Între ei „Noroc” și „Mulți ani
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]