2,578 matches
-
povestesc, ieri... aseară, la Universitate, am avut senzația că-l văd printre pensionarii ăia de pe margine pe Andrei, fostul director de la liceul tău... — E posibil, mi se pare că stă prin zonă, dar nu cred că făcea altceva decît să caște gura... Deși, dacă era el acolo, nu mai era nevoie de smardoii miliției, cînd dă Andrei, vorbești cu Dumnezeu, zice Rică și rîde. Eu mi-am luat odată niște bucăți de la el cînd eram Într-a unșpea... Mamă-mamă... Îi povestesc
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
inundație umilă de uniforme regulamentare. Și hop și eu printre ei, stricînd armonia! Aveam 12 ani, eram un pic mai mare decît o capră. M-a pescuit din mulțime și m-a pocnit fără să aștepte o explicație, Înainte să casc ciocul să mă salvez. Am crezut că m-a lovit o mașină, dacă-mi amintesc bine, cred că mi-am și murdărit un pic chiloții. Ca să nu mai zic că părea o glumă... Cum să bați În halul ăla un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
far alb uriaș se apropie de fața lui, Înarmate cu niște instrumente masive și strălucitoare. Pacientul e Înspăimîntat. Țipă cu creierul: Ai grijă ce faci cu ciocanul ăla, doc tore! RÎde (tot cu creierul). Aia e o daltă? Nu- mi căsca nările așa, o să arăt ca o vacă. Nasul se rupe, scoțînd un sunet de vreasc: trosc! Șocul loviturii Îl aruncă Într-o beznă albă (de parcă În capul lui s-a instalat un fel de iarnă). RÎde. Nu mai e emisie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
-mi spune lucrurile astea. Nu știu dacă aș vrea să mi le spună exact pe astea - mi-l imaginez făcînd-o, așa cum am convingerea că de la o vîrstă omul e făcut mai mult din Înțelepciuni, ca-n basme, Îi ies cum cască gura. Ce-mi spune el, terminînd, lăsîndu-și ustensilele pe paleta de culori și ridicîndu-se să facă o cafea la aragazul micuț din atelier, sînt altfel de lucruri, poate similare, dar mai Împrăștiate, cu o morală mai vagă: cine ce-a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se învârteau ca pe un podium, dar ei, categoria lor, nu va fi niciodată pe scena istoriei decât decorativ, ca actorii care toată viața intră și ies cu o tavă și un șervet pe mână, în rest așteptând - fumând sau căscând - în culise fără vreo finalitate, unii din ei crezând, totuși, că vor fi chemați să joace în rolul lui Hamlet, măcar o dată, și că o asemenea zi va trebui să vină. Dar o asemenea zi nu vine, căci istoria nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
din cap, ca și cum l-ar fi contrazis. — Se spune că diavolul inventează În fiecare zi lucruri noi, dar nu prea știe ce-ar putea face cu ele, zise. Începea Încă o zi mediocră. Maiorul Smith se ridică din pat, merse căscînd pînă la fereastră și trase perdeaua Într-o parte. Culoarea cenușie a cerului semăna Întrucîtva cu mantaua unui soldat plictisit de prea multe ore petrecute În post. Celelalte case din „Colonia americană“, cum era cunoscut cartierul În care locuiau ofițerii
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
farfurioară, sau Îi punea cîteva resturi de carne aduse de la spital. Boule-de-neige nu numai că nu replica acestor reproșuri, dar părea că nici nu le ia În seamă. Se ridica din culcușul lui, se Întindea cît era de luuung și căsca satisfăcut, așa cum numai pisicile știu să o facă, apoi se culca la loc, prefăcîndu-se că doarme. — Nu trebuie să-ți fie teamă, n-am de gînd să te pedepsesc, continua ea. Am vrut doar să-ți atrag atenția că nu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
fi avut loc pe bancă, deoarece ea Își pusese alături poșeta. Îmi Încordam resursele interioare pentru a conștientiza importanța acelor momente, dar creierul meu nu mai reacționa. Mă vedeam stînd acolo ca un caraghios și Îmi venea mai degrabă să casc. Toate Întrebările pe care mi le pregătisem nu mai aveau sens, sau nu mi le mai aminteam, fiindcă femeia din fața mea Îmi era complet indiferentă. CÎnd termină de supt bomboana, scoase din poșetă și Își aprinse o țigară. — Maiorul Smith
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
iar vremea. Ruby și Sam se plimbau de-a lungul străzii, ferindu-se de pietonii amețiți, de cicliști și de rollerii În maieu. Din când În când se opreau să vadă câte un magician sau un artist ambulant sau să caște gura prin vreun magazin New Age, unde se vindeau cristale și reproduceri kitsch cu Buddha și În care vânzători erau niște tineri mai-catolici-ca-Papa, cu urechile ciuruite de cercei și cu codițe rasta groase cât castraveții murați marca Buddy Epstein. CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
somnul vinului din găleata zincată. În vreme ce carul, cu codirla atârnând, se Îndrepta către Răsărit, nea Mitu Începu să se trezească nu din beție, dar din somn. Se propti cum putu În capul oaselor, se frecă la ochi cu palmele și căscă de-i trosniră fălcile și-i săriră doapele din urechi. Deși avea privirea Încețoșată, veselia nu i se ștersese de pe chip. Își dezmorți toate oasele și-și Întinse Încheieturile. Îl zări pe drac, prăvălit În șanț, sub tălpile lui goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îmbăta prima oară după revedere, să râzi de mine și să-ți așterni o spoială de satisfacție cretină pe fața ta de maimuțoi Îmbătrânit În rele sterile. Așadar, ca să nu mă pierd În ocolișuri ce te-ar putea face să caști până la lacrimi În fața nobilelor mele rânduri, mă Întorc la cele pe care voiam să ți le spun din capul locului. (Deschid, totuși, paranteza de față ca să-ți atrag atenția că am folosit cuvântul „nobil” cu bună știință, spre a stabili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a fost prima, dar și ultima conferință populară pe care am ținut-o eu la Căminul cultural pe tema contradicțiilor dintre știință și religie. Dacă te plictisești și dormi pe tine ca un bou la staul, ieși afară, vită-ncălțată, și cască acolo până ți se strâmbă fălcile alea de broscoi cu ochii beliți. Mă siliți, prin purtarea voastră, să folosesc un vocabular violent și care nu se potrivește nici cu firea, nici cu educația și nici cu statura mea intelectuală. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
găsit pe ăia doi tăntălăi cu ochelari fumurii să vorbească tare și să spargă liniștea. «I-am tras-o!» a rânjit unul; și-a pus palmele pe ceafă, s-a Întins pe spate de era să frângă scaunul. Ălalalt a căscat gura a mirare. A Înghițit În sec. I se beliseră ochii din cap ca la melc. «Minți, du-te dracului!» Nu te mint, de ce să te mint, ce interes aș avea? Uite, miercurea trecută s-a Întâmplat. După ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Se ridică dintr-odată și se repezi spre o tufă. Din traista țesută În casă de maică-sa scoase o sticlă cu vin, astupată cu un vârf de cocean, și un pachet de țigări fără filtru. Verii rămaseră cu gurile căscate de uimire și Încântare. Lică se prefăcea că nu era mare lucru ce azvârlise el În iarbă. Zise cu o voce Împăcată cu neajunsul pe care-l pricinuia celor doi: „Apă, fraților, n-are Lică de unde vă da. Poate vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
atât de lihniți, ar fi renunțat la goană, care dura de zile și care se prelungea În săptămâni. Aschimodiile alea de vânători nu puteau să facă Întoarsă calea, căci ar fi crăpat pe drum de foame. În loc de burți li se căscaseră niște gropi, În fundul cărora se zăreau oasele șirei spinării. Unii chiar Își ziceau În mintea lor: „Ba, ăsta Își bate joc de noi!” - adicătelea mamutul numai se prefăcea că e rănit, ca să-și râdă de prostia lor. Strângeau În mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
două ori capul, Îl smulse și-l azvârli pe jos. Apoi aruncă În traistă trunchiul ce dădea din aripi. Blondul rămase trăsnit, cu gura căscată și mâinile Însângerate Încă Întinse. Privirile nu i se dezlipeau de căpățâna aruncată În buruieni. Căscase ciocul de Încă două-trei ori. Ochii Își pierdură luciul, se uscară și se rostogoliră din găvane. Când se aplecă să Îi culeagă, copilul văzu că erau cu adevărat boabe de piper, așa cum auzise el că punea Tușa În ochii aripatelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de pe listele cu avansări - avea sistemul lui de acordare a libertății provizorii pentru răcani, bazat pe numărul de sute albastre primite. Unii părinți mai luminați ai trupeților trimiteau banii prin mandate; alții vârau bancnotele În plicuri cu scrisori. Ce-am căscat gurile când, printre aburii unui ceaun din șopronul lui Titel, Mișu a scos trei sute și ni le-a fluturat În față... Își Înfipsese o mână În șold, legăna din fund ca o cucoană fandosită și-și făcea vânt cu evantaiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se uita la libelulele albastre ori verzi care-și țârâiau aripile aproape de luciul bălții. Se așezau pe câte o frunză de trestie ori pe vreo buruiană ieșită din apă. Broscoii cu ochi beliți le pândeau și, din când În când, căscau guri imense, rozalii, săreau scurt, apucau și frângeau trupurile lunguiețe și viu colorate. Croitorul, căruia i se cam uitase numele și i se spunea Cap de Șobolan, era primar de câtăva vreme În Satul cu Sfinți. Oamenii Îl aleseseră pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vrere, nu din cea a Ălui de Sus. Nu-mi spune mie nimic; nu mă Întreba nimic pe mine; nu știu și nu vreau să știu.” „Păi bine, bre, mata nu vezi cu cine Îți duci viața pe umeri?” Iedul căscă a plictiseală de-i trosniră fălcile. Apoi se arătă deosebit de interesat de spinarea neagră cu țepi ce da ocol Eleșteului. Făcea valuri mari care goneau vietățile spre adăposturi. Bolboroselile apei ajunseseră plescăituri de fiară care se linge pe bot. „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se hlizea: „Ai, mă, asta e lanterna aia de care ai zis tu atunci?”. În urmă cu vreo trei ani, copil fiind și prea puțin la minte, Baronu voise să se dea mare față de ceilalți și să le vadă gurile căscate de uimire. Le povestise, nu se știe cu câtă minciună, cum Într-o noapte de iarnă Îi văzuse Încăibărați pe mamă-sa și pe tată-său. Ca să cruțe din lemne, făceau focul Într-o singură sobă și dormeau tustrei În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
destul și am trăit binișor, nu mă plâng. Nu am păreri de rău. Așa că du-te frumușel În drumul tău și lasă-i pe-ăștia să-și facă treaba până la capăt, așa cum se și cuvine. Hai, du-te, nu mai căsca gura pe-aici!” Pe Enin vorbele lui Canafas chiar Îl Încredințară că nu mai avea nimic de făcut și că ceea ce urma să se Întâmple prietenului său era firesc și nicidecum cel mai mare rău de pe lume. Porni spre poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
te văzuse În multe dintre nopțile În care pândeai curtea grecului, cu obrazul lipit de scoarța vreunui dud. Or, el nu putea să Îndure chinul de a vă ști În viață pe nici unul dintre voi. Ha! Ai cam Început să caști gura a mirare! Păi, ai și de ce...Am văzut cu ochii mei pe căzătura de Gogoașă sărutând locurile pe care tocmai călcaseră papucii ei. Eu trec din când În când pe la Dagdelinis să mai sporovăim. Gogoașă pretinde și el că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În fiecare minut de somn, de fapt, În vis am trăit mult mai intens și mai frumos decât la trezie - să găsesc uimirea și prospețimea sufletului pe care Îl aveam la vârstele de până acum. Un gol uriaș s-a căscat dureros În mine - Îl simțeam chiar și fizic, cuibărit În torace și apăsând plămânii și inima - când am dat cu ochii de curtea școlii vechi. Ce m-a Îndemnat să intru acolo nu știu. De la drum curtea nu se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și mentalitatea retrogradă ale multora de pe aici. Ca să nu rămâneți, totuși, de tot proști, am adus cu mine o copie a Gazetei pe care, În funcție de timp, o voi citi În unele părți ale ei și o voi rezuma În altele. Căscați ochii, urechile și Încercați să Învățați câte ceva, cu toate că nu vă va folosi la nimic. Orice periodic care se respectă Începe cu un Editorial. Citez, deci: „Spirit Întreprinzător și ofensiv, tânărul conducător al destinelor din localitatea noastră nu-și dezminte vocația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
datorită năzuinței abia pomenite mai sus. Așa să ne ajute Dumnezeu! Semnat: Colectivul redacțional”. După cum vă văd de Înfiorați, Îmi dau seama de forța imensă care v-a izbit, auzind mișcătoarele cuvinte ale avântatului editorial. Ciuliți urechile În continuare și căscați ochii, căci urmează rubrica intitulată Viața politică. „A trebuit să vină un om care să ne trezească temătoarele conștiințe; a trebuit să facă un gest și să rupă zăgazurile nemulțumirii și ale revoltei; a trebuit să sufere pentru ca noi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]