1,506 matches
-
se uită rapid peste conținutul lui, clătinînd din cap. — Partea asta a meseriei mele e cea mai grea. Oftează, aranjează mai bine hîrtiile, apoi ridică privirea. — Doamnă Brandon, soțul dumneavoastră duce o viață dublă. — O viață dublă? rămîn cu gura căscată. — Mi-e teamă că trebuie să vă spun că nu e bărbatul care ați crezut că este. Cum adică Luke nu e bărbatul care am crezut că este? Ce tot zice aici? Ce vreți să spuneți? zic, aproape agresivă. — Miercurea
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
lasă capul În mîini. Nu vrei să știi. — Ba da. Vreau să știu tot. Ia-o de la Început. — A fost un coșmar, Începe, Întorcîndu-se spre mine. Cel mai mare dintre ele fiind o acuzație de hărțuire. — Hărțuire? Rămîn cu gura căscată. — Sally-Ann Davies. Îți aduci aminte de ea? — Sigur că da, Încuviințez. Ce s-a Întîmplat? Sally-Ann a lucrat pentru Luke de cînd Îl cunosc. E o fire retrasă, dar e o fată foarte drăguță și de Încredere. — Au existat... nișe
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Îmi iau un aer modest. — Ce să zic... — Ba e chiar așa de, e incredibil. Nu? face Luke apel la tinerele moașe. N-am mai văzut așa ceva, e de acord Paula, care a urmărit Întreaga scenă cu Venetia cu gura căscată. De-asta am și vrut să participăm toate. E specială, da? zice Venetia brusc. Vine la mine și mă cîntărește din ochi, cu ochii mijiți. — Becky, cînd anume a fost exact ultima ta contracție? — Ăă... Îmi dreg glasul. A fost
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ta putere, / Grije când am multă, / Tu, Doamne, mi-ascultă / Ruga din tăcere”) la strigătul, frânt, al celui „încungiurat de adâncuri”, lunecând într-o tăcere a „smârcurilor”, „fără poduri”, cu fosforescențe înșelătoare. Spaimele primordiale se materializează în imaginea fiarelor cu „căscate guri”, „giunci și tauri”, lei, „ce apucă și zbiară”, sau într-o viziune grotescă, terifiantă, a clevetirii („Mă-mprohită cineș mă zărește, / Buze mișcă, cu capul clătește”). Asupra „păgânilor” se rostogolește impetuos imprecația, vigoarea lexicală anticipând sonorități argheziene. Sunt conjurate, spre
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
istorie” a creațiilor cu formă fixă, ritmată la nivelul substanței poetice de zbuciumul îndrăgostitului când sfâșiat de durere, când amăgit de speranță, când extaziat de renașterea iubirii. „Umblu pe străzi ploioase și te caut”, „Ce rană am acum în piept căscată”, „Vreau depărtării moarte să te smulg”, „Ce mângâieri îmi dai cu o privire”, „Parcă-i blestem, iubita mea”, „Eram turbat de ură și durere” fac să se desfășoare sub privirile „martorilor” - Dante, Baudelaire, Mallarmé, V. Voiculescu - eterna căutare a desăvârșirii
ULMEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290330_a_291659]
-
expoziția jubiliară de pe câmpia Filaretului, unde se etalau realizările înfăptuite în patruzeci de ani de monarhie, are, ajuns în București, reacții viscerale, de respingere și dezgust. Colindând prin oraș, cu teamă și neîncredere, cu ochi ironici, dar și cu gura căscată, el exteriorizează o naivitate cât reală, cât jucată - e un fel de Moș Ion Roată, s-a zis -, minunându-se uneori parșiv, bodogănind întruna, blestemând, scoțând din volbura sufletului porniri crunte, sîngeroase („cum le-aș mai tăia gâturile!”). Scârbit rău
POPESCU-23. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
Nici Hogarth n-a nimerit-o mai bine pictînd aceeași scenă în Coborîre a lui Perseu. Mătăhălosul monstru hogarthian plutește la suprafață, fără să calce nici măcar un deget de apă; el poartă în spinare un soi de litieră, iar botul căscat, prevăzut cu niște colți între care se rostogolesc valurile, ar putea trece drept Poarta Mișeilor, pe unde se intră în Turnul Londrei, cînd vii pe Tamisa. Există, apoi, balenele precursoare, ale bătrînului pictor scoțian Sibbali și balena lui Iona, din
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
aveam impresia că navigam prin nesfîrșite lanuri de grîu auriu, pîrguit. în cea de-a doua zi, am zărit numeroase balene care, simțindu-se la adăpost de atacurile unei baleniere ca Pequod, interesată doar de cașaloți, înotau leneșe, cu botul căscat, prin pajiștea de „brit“: lipindu-se de franjurile acelor uimitoare perdele venețiene care le atîrnau între fălci, „britul“ era separat astfel de apa ce li se scurgea printre buze. Aidoma unor cosași matinali care, mergînd încet unul lîngă altul, își
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
smulgeau unii altora mațele, dar, ca niște arcuri mlădioase, se îndoiau pînă la propria lor burtă pentru a-și mușca măruntaiele, încît acestea păreau că-s înghițite și răsînghițite de aceeași gură, spre a fi scuipate din nou prin rana căscată la celălalt capăt. Și nu numai atît. Ar fi fost periculos să ai de-a face cu cadavrele și fantomele acestor creaturi. Un soi de vitalitate panteistă și generatoare părea să se ascundă în articulațiile și oasele lor, după ce erau
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
numai pentru a ne lua prizonieri. Aflîndu-ne în mijlocul lacului, eram vizitați din cînd în cînd de vițeii și junincile blajine ale turmei - copiii și femeile acestei armate în derută. întreaga suprafață ocupată de turmă în acest loc, inclusiv intervalele largi căscate ocazional între cercurile exterioare și spațiile dintre diferitele grupuri aflate în cuprinsul unuia sau altuia din aceste cercuri - avea cel puțin două sau trei mile pătrate. în orice caz - deși un asemenea criteriu poate fi înșelător în astfel de împrejurări
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-i direcția vasului. Ă Est-sud-est, domnule căpitan, îi răspunse timonierul, speriat. Ă Minți! mîrîi Ahab, izbindu-l cu pumnul. Zici că mergi spre est la ora asta matinală, cu soarele la pupa? La auzul acestor cuvinte, toți rămaseră cu gura căscată, căci fenomenul observat de Ahab scăpase, în mod inexplicabil, tuturor celorlalți - pe semne tocmai din pricină că era atît de bătător la ochi. Vîrîndu-și pe jumătate capul în habitaclu, Ahab își aruncă privirea asupra compasului; brațul, pînă atunci ridicat, începu să se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ghicise, primul, intențiile balenei, după felul perfid cum își înălțase capul, lăsînd o clipă să-i scape ambarcațiunea - în momentul acela el făcuse o ultimă încercare de a se smulge din gura balenei. Dar, alunecînd și mai adînc în botul căscat și înclinîndu-se într-o parte, ambarcațiunea îl azvîrli peste bord pe Ahab, tocmai cînd se: opintea ca să împingă falca. Ahab căzu cu capul în apă. Moby Dick se depărta într-un vîrtej de spumă de prada ei și rămase la
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de a nimici ambarcațiunile, sfărîmîndu-le scîndură cu scîndură. Manevrate cu dibăcie, cele trei ambarcațiuni, care se învîrteau necontenit, aidoma unor cai de luptă bine dresați, izbutiră cîtva timp să se ferească de monstru, trecînd uneori chiar pe lîngă fălcile lui căscate; în tot acest timp, Ahab acoperi cu chiotele lui nefirești strigătele celorlalți. în cele din urmă, însă, tot sucindu-se și răsucindu-se, Balena Albă încurcă într-un adevărat labirint saulele celor trei harpoane înfipte în ea și le scurtă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
rămînă doar oamenii obișnuiți! Brațați! Pequod, care pînă atunci navigase cu vîntul în travers, se întoarse în direcția contrară, astfel încît acum înainta cu greu, înfruntînd briza și răscolind spuma propriului său silaj. „Acum aleargă contra vîntului, drept spre fălcile căscate ale monstrului, murmură Starbuck în sinea lui, înfășurînd peste parapet brațul vergii mari, tras mai înainte. Dumnezeu să ne aibe în pază, simt că mi s-au și muiat oasele, jilăvindu-mi carnea. Ascultîndu-l pe Ahab, mă răzvrătesc împotriva lui
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Inimă de oțel călit! murmură Starbuck, privind peste parapet spre ambarcațiunea ce se depărta. Mai poți oare să te bați vitejește la vederea unei astfel de priveliști? Cînd coca ți-e împresurată de rechini turbați, care te urmăresc cu boturile căscate - și asta, chiar în cea de-a treia zi a vînătorii?! Ziua cea mai primejdioasă! Căci poți fi sigur că, într-o vînătoare de trei zile, cea dintîi e dimineața, a doua e amiaza, iar cea de-a treia e
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a smulge un crîmpei de cer, pentru a se duce la fund încununat cu acest coif viu. Cîteva păsări mai mici zburară, cîrîind, deasupra hăului care încă nu se închisese; un val de spumă tulbure se mai prelinse pereții hăului căscat, apoi totul se nărui și uriașul giulgiu al mării se întinse și începu să se rostogolească, așa cum se va fi rostogolit și cu cinci mii de ani în urmă. EPILOG Și numai eu am scăpat, ca să-ți dau de veste
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Încă nu știam că, în momentul pauzei, aveam să-mi văd iluziile spulberate. Pe când stăteam de vorbă, la o cafea, participanții mi-au spus, în esență: „Ciudat lucru, sunteți deschis și totuși arătați distant”. Aproape că am rămas cu gura căscată. Tocmai aflasem de la participanții la acest prim seminar regula principală și, probabil, singura regulă a bunei comunicări: să fii viu! Deschiderea în sine nu este esențială. Nu putem ști dinainte, dacă într-o anumită situație relațională vom fi deschiși sau
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
citească în jurnalul unui discipol al lui Leonardo da Vinci modul în care autorul și-a surprins maestrul, într-o seară ploioasă, „stând în contemplare în fața unui perete pătat de umezeală. Da Vinci îi descrie o splendidă himeră cu botul căscat, deasupra căreia plutește un înger frumos și cârlionțat, și o conturează cu degetul; apoi explică faptul că i se întâmplă adesea să vadă peisaje minunate sau diferite scene în crăpăturile zidurilor, în cutele de pe suprafața bălților, în jarul acoperit de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
unicul punct de sprijin de care gândul meu înfrigurat se putea agăța. — ... Era un oraș sau, mai curând, erau câteva străzi ivite în mijlocul unui deșert din Asia Centrală. Case cu patru etaje, toate la fel, cu ferestre goale, cu tocurile ușilor căscate, de parcă cei care le construiseră își întrerupseseră lucrul chiar înainte de finisare. Cu toate astea, locuitorii se arătau deja - se vedea când un chip în deschizătura unei ferestre, când, atunci când soarele inunda interiorul unei încăperi, câte o siluetă omenească întreagă. Afară
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
era năpădit de urzici și de lăstari de arțar. Pe ziduri se înșirau obscenități mâzgălite cu un colț de cărămidă. Doar într-un ungher, la o înălțime inaccesibilă mâinii omului, chipul acela se apleca spre cel ce intra prin ușa căscată. Ochii unei femei, mari și îndurerați, o privire venind dintr-o frescă înnegrită de foc. Cum erau aproape siguri că nu se vor revedea a doua zi, disciplinarii își vorbeau altfel decât soldații obișnuiți. Cuvinte foarte simple, un ton care
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
erau zdrobite, dar ăsta nu se spărsese. Eram tare curioși să vedem ce fel de pasăre avea să iasă din el...“ Din ou ieșise o minusculă parcelă de viață, o mică pulsație călduță acoperită de puf, cu un cioc galben căscat, pe care prizonierii îl hrăneau cu un pic de pâine amestecată cu salivă. Gardienii aflaseră până la urmă, dar nu interveneau. Își dădeau seama și ei că prizonierii nu ar fi crâcnit dacă ar fi fost dublate normele de muncă, dacă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cineva sub un rulou de sârmă ghimpată. Ochii neamțului, gura lui deschisă și suplețea aproape mângâioasă, cu care baioneta se afundă în pântece. O altă explozie. Trupul care atârnă ca tras în țeapă îi apără pe ceilalți de schije. Ușa căscată a unei barăci. Stiva de schelete în haine vărgate. Un neamț pitit îndărătul acestei grămezi. O grenadă care împrăștie morții. O bucată de zid se năruie - violența soarelui. Neamțul se încurcă, înfășurându-se printre trupurile în haine vărgate. O baracă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
alea de plajă, la fel ca sacul meu cumpărat în ajun din aeroport. Se produse atunci o scurtă pauză în susurul picăturilor, o secundă de liniște completă, și din fundalul ăsta umed și nemișcat al beznei, se desprinse un ușor căscat, un oftat feminin urmat de scârțâitul ușor al unei ferestre care se închidea. Ne-am uitat unul la altul. Instinctiv, am coborât glasul. M-am surprins vorbindu-i despre ceea ce nu aveam de gând să-i spun, despre ceea ce mi
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
case vechi de piatră în jurul unei biserici cu turlă înaltă, tăioasă. „Iau sun, tu eșt, iel is...” conjugă Armon în limba romanșă. „Eu sunt, tu ești, el este”, repet eu în română și e rândul lui să rămână cu gura căscată, uimit de un așa lucru ciudat” (Formula AS, nr. 691, p. 12) Folosiți în atac un paradox, o răsturnare inteligentă de sens: „La mănăstirea Frăsinei, ziua începe la două noaptea”. Lucrurile simple sunt și cele mai eficiente. O constatare, de
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
După o jumătate de veac, 1954, Școala de altădată, 1955, De azi și de demult, 1955, Prin București odinioară și azi, 1956, Din școala de ieri și de azi, 1957), el ocărăște trecutul, față de care „lumea nouă”, cercetată „cu gura căscată de mirare”, i se pare un „tărâm de basm”. Cu excepția lui G. Călinescu, toți criticii importanți din epocă au întâmpinat cu elogii spovedaniile, și acide și tânguitoare, ale lui B., din Însemnările unui belfer. Rememorarea avatarurilor unei cariere hărțuite de
BOTEZ-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]