1,915 matches
-
așa. —Eu? Da, tu. Te-am întrebat. Vai, Doamne Isuse! Răspunde. — Ce să răspund? — Ce te întreb. Culi smunci de pe el straiul și-l lepădă lângă focul din vatră. Lăsă pe Vidra să stea alături. —A venit și te-a cătat Vidra? — Da, a venit și m-a cătat. —Băiete, tu ai ceva. După ce se frecă prelung la tâmple și pe ochi și-și șterse obrazul și fruntea cu mânica rocului, Culi se îndreptă spre patul din fund. Lampa ardea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Doamne Isuse! Răspunde. — Ce să răspund? — Ce te întreb. Culi smunci de pe el straiul și-l lepădă lângă focul din vatră. Lăsă pe Vidra să stea alături. —A venit și te-a cătat Vidra? — Da, a venit și m-a cătat. —Băiete, tu ai ceva. După ce se frecă prelung la tâmple și pe ochi și-și șterse obrazul și fruntea cu mânica rocului, Culi se îndreptă spre patul din fund. Lampa ardea pe masă, sub poliță și subt icoane. Lumina ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
La dreapta mea se vedea noua Casba, noul palat al Alhambrei, la stânga, vechea Casba cu minaretele albe ale cartierului meu, Albaicin, dincolo de ziduri. Vuietul pe care-l auzisem pe uliță era acum asurzitor. Căutând din priviri de unde venea zgomotul, am cătat în jos și nu mi-am putut reține țipătul de spaimă. „Dumnezeu să aibă milă de noi, ăsta e potopul lui Noe!“ bombănea gazda în spatele meu. Mama n-avea să uite nicicând imaginea care se oferea ochilor ei de fetiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sultanul i-a adunat într-o bună zi pe cei din preajma sa în curtea Mirților ca să asiste la baia acestei Rumiyya. Mama era cu adevărat îngrozită de a fi nevoită să povestească o asemenea nelegiuire. Doamne, iartă-mă! îngăima ea, cătând spre cer, Doamne, iartă-mă! repeta ea, căci avea cu adevărat de gând să-și continue totuși istorisirea. Odată baia isprăvită, prințul îi pofti pe toți să bea un castronaș din apa din care Soraya tocmai ieșise și toți și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
râs. Luă cartea din mâinile ei fără să scoată o vorbă și se așeză cu picioarele ghemuite sub el, pe pragul camerei, ca s-o frunzărească. A stat cu nasul vârât în carte mai bine de un ceas, în vreme ce noi cătam la el în tăcere; apoi a închis-o și a rămas dus pe gânduri. S-a uitat la mine fără să pară că mă vede: „Tatăl tău, Suleyman librarul, mi-a spus deja odinioară că în ajunul tuturor marilor evenimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
atât pentru a-i da sfaturi, cât mai degrabă pentru a se afla în preajma cutezanței, tinereții și turbulentelor sale iubiri. În ziua aceea totuși, vizita celui numit fakkak avea ceva solemn. Redevenise dregătorul religios binecunoscut, ochii săi cu pleoape zbârcite cătau sever, vorbele sale erau rodul îndelungatei lui legături cu vitregia soartei. Toată viața mea m-am aflat în preajma captivilor care nu visau decât libertatea și nu pot pricepe cum un om liber și cu mintea întreagă poate alege de bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
împărtăși rușinea. Dacă venise, la îndemnul vreunui sfetnic, pentru a mai strânge legăturile cu foștii săi supuși și a le putea curând cere să contribuie la cheltuielile curții sale, încercarea se termina printr-un dezastru. Unul în plus. Ochii lui cătau cu disperare spre ușă, însă trupul prea greoi îi stătea prăvălit. Să fi fost din milă, lehamite sau pur și simplu din întâmplare că Astaghfirullah s-a hotărât deodată să-și întrerupă violenta critică pentru a-și relua rugăciunile? Unchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
meu: — Banii ăștia îi poți lua fără nici o rușine și fără remușcări. Nici un alt bărbat nu-i merită mai mult decât stăpânul meu adorat. Rostind acete cuvinte, își apropiase buzele de ale mele. Dacă inima-mi bătea puternic, ochii mei cătau cu îngrijorare spre perdeaua fină care ne despărțea de încăperea vecină, unde se afla unchiul ei. Deloc stingherită, Hiba își desprinse rochia; oferindu-și trupul de abanos sculptat privirii și mângâierilor mele, îmi șopti: — Până acum, m-ai îmbrățișat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mi-am părăsit straiele ca să îmbrac ihram-ul penitenților, alcătuit din două fâșii lungi de pânză albă fără cusătură, una purtată în jurul taliei, cealaltă pe umeri. Buzele mele repetau neobosite strigătul pelerinilor: „Labbaika Allahumma! Labbaika Allahumma!“ „Iată-mă, Doamne!“ Ochii mei cătau în zare spre Mecca, dar n-am zărit orașul sfânt decât după o nouă zi de drum, și doar când am ajuns în fața zidurilor. Orașul de baștină al Profetului, pacea și mântuirea fie cu El! este într-adevăr așezat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vă vadă. Se cuvenea oare să mă tânguiesc sau să mă bucur? Pentru ce voia Adrian să mă vadă? Pentru ce mi-l trimitea pe Guicciardini în persoană? Obrazul inexpresiv al florentinului nu mi-a îngăduit să-l întreb. Am cătat spre cer. Trebuia să fi fost cam șase sau șapte dimineața, dar în ce zi? Și în ce lună? L-am întrebat pe unul dintre temniceri în vreme ce străbăteam un coridor în direcția Vaticanului. Cel care a răspuns a fost Guicciardini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Trevi, cu toții ridicau în slăvi vitejia acestui Medici și a ostașilor lui. Romani după obârșie sau doar în trecere, cu toții se luau la întrecere în a-și arăta disprețul pentru „barbarii ăia de germani“, care, cum bine se știe, au cătat întotdeauna la Orașul etern cu invidie, lăcomie și o tenace lipsă de înțelegere. La această euforie nebunească, eu nu mă simțeam în stare să mă alătur, atât de tare rămăseseră întipărite în minte istorisirile ultimelor zile ale Granadei, când tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
bani pentru perversiunea asta. Am plătit o sumă exorbitantă. Ah, te rog să mă scuzi. N-am îndrăznit să ți-o spun mai devreme, de teamă că nu mă vei mai plăcea, că nu-mi vei mai arăta înțelegere - și cătă nevoie am de înțelegerea ta. Nu-mi pot permite să o pierd. Fanfaronul de Napoleon - porcului ăstuia îi plac merele. Am găsit în buzunar un plic de chibrituri La Zelda - Braserie și salon de dans. Unde am mai fost? Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
trecător necunoscut. Îți aduci aminte ziua când ți-am spus că ești frumoasă, Când, în șoaptele pădurii, poate că te-am sărutat Ascultând ecoul rece, înspre toamna friguroasă Ce-aducea-ntîlnirii noastre un adio-ndepărtat? Între ziduri Cum trec pe lângă case mari... cătând pe nu știu cine... O, toamnă-n foșnetul de somn s-adorm șoptind cu tine... Pe strada goală vântul deodată face-un salt, Tăcere e în ganguri și în ogrăzi de-asfalt. Cum totu-i glorios... cu niciodată pace... O
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
anii m‐au trecut în după ‐ amiaza vieții, am simțit nevoia acută s‐o văd, s‐o privesc, s‐o contemplu în căminul cel vechi din satul 26 natal, sat de dor și de duh. Am găsit-o în pridvor cătând spre ulița ce m‐a dus cu ani înainte în vâltoarea orașelor mari ale lumii. Mă aștepta acolo, cu privirea ‐ ncălzită de dorul copilului dus de mult în lume străină, la învățătură și pricopseală! O, ce dureros de dulce m
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
care îi stimăm, dar tot eu mi-am zis când vă vedeam cum vă țineați de electrică acolo, la intersecție, nu se poate să fiți dumneata, chiar așa, pă dezechilibru, că aveți doar mașină de serviciu, conducător auto, ce să cătați noaptea la intersecție, ca toți tovii, da’ mai poți să știi m-am întrebat tot io, poate a luat-o pe scurtătură, să se mai aierisească la lumina nopții, că d-aia am și oprit, așa ca de o presimțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că atunci m-am decis să nu-i caut niciodată pe cei care-mi sunt, după legle naturii, părinți. Un fel de ranchiună fără răutate Îi purtam eu atunci acestui Mușu. Atât!) Api, i-o dat drumu să se ducă cătă casă. Când s-o dus acasă, nici sămn nu mai era unde-o fost casa lui, nici nimnic nu era, nici oamini nu cunoaște, nici nimnic, gândei că-i altă lume! „Orice participant la o limbă anume are, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Un răstimp, dintr-un timp ce nu-l am, Ca un stins epitalam... O apă, ori pământ dăruit să-ncolțească, O plantă încetul să crească... Ori noaptea-n adânc, mușcată de lună, Doar floarea aceea...de mătrăgună... Un suflet rebel cătând adăpost Probabil c-am fost, sau poate...n-am fost...
AM FOST... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83741_a_85066]
-
CĂRAREA GÂNDURILOR Ca raza, spații ce străbate Prin haosul de depărtare, Pe drumuri de eternitate Caut gândirilor cărare... Îmi fuge gândul ca o rază De lună, altfel concepută, Cătând printre pustiuri oază Într-un văzduh de vis, pierdută; Devin ostatecul credinței În depărtări necunoscute, Prin măsurarea suferinței Traduc visarea-n cele vrute; Ca în lumini e-n întuneric, Ca-n întuneric e-n lumină, Din una-n alta mă
C?RAREA G?NDURILOR by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83756_a_85081]
-
singur, lucid și stingher, Să-mi caut în noapte, un punct de reper, Pe bolta-nstelată, în lumi boreale... O, lasă-mi pustiită de visuri gândirea În florile albe, în nopțile reci Prin care, ca boarea, făptura ți-o treci Cătând disperată, în zori, fericirea...
LAS?-MI G?NDIREA by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83819_a_85144]
-
scris pe toate pietrele pe care calci. Vrei să-ți vorbesc despre mozaicurile Ravennei, despre nemuritoarea Veneție? Concertele lui Sergiu aveau loc în teatrul La Fenice, o bijuterie arhitectonică. Am vizi tat piața pisicilor, ne-am plimbat cu gondola, ferme cați de gondolierul care ne cânta O sole mio. În Piața San Marco, am mâncat în extaz înghețate cu frișcă, în vreme ce mii de porumbei învârtejau nebunește aerul din preajmă, nu aveam destui ochi pentru splendorile din muzee, pentru superbele biserici. E
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
scris pe toate pietrele pe care calci. Vrei să-ți vorbesc despre mozaicurile Ravennei, despre nemuritoarea Veneție? Concertele lui Sergiu aveau loc în teatrul La Fenice, o bijuterie arhitectonică. Am vizi tat piața pisicilor, ne-am plimbat cu gondola, ferme cați de gondolierul care ne cânta O sole mio. În Piața San Marco, am mâncat în extaz înghețate cu frișcă, în vreme ce mii de porumbei învârtejau nebunește aerul din preajmă, nu aveam destui ochi pentru splendorile din muzee, pentru superbele biserici. E
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
dragi de rândunele se duc acasă să se culce. pe zare bate vântu-n zbor, se scutură cafeaua-n cești, iar noi privim de la ferești. cum trece ultimul cocor. pe zare trece gândul meu și dorurile-nvolburate, se duc aiurea ca să cate ce n-am găsit în lume eu. ochiul meu ochiul meu albastru pur ți-a căzut pe verticală, nu te mai feri de el, prea frumoasă domnișoară. peste țâța ta cea dulce se așează ca un ied și ar vrea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ucide toate ... Din trupul tău mi-aș încropi altar, Iar sufletul l-aș face clopotar Să fim acolo-n ceas de rugăciune, Un jar aprins și-o spuză de tăciune. Și cuibărit la pieptul tău cuminte Ca pruncul ți-aș căta, gura fierbinte Dormind vegheați de îngeri și zăpezi, în visul meu, să vii să înoptezi ... Te caut ... De-ai ști cât îmi este de dor De tine și cântecul tău, îți caut chipul pe apă și nor Și-n zborul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mai adânc din mijlocul drumului, carul se smuci cu scârțâieli ascuțite și prelungi; grămada de draci tresăltă și ea cu putere, scârbavnicele trupuri se potriviră altfel În devălmășia lor, dar nu se treziră. Numai ochii unuia se deschiseră pe jumătate cătând, goi, la cei Înșiruiți pe dreapta drumului. Și aceia se cam Înfiorară. Tot la opintirea carului, codirla se rupse dintr-o țâțână și pe dracul ce dormea acolo Îl azvârli În mijlocul drumului. Se rostogoli de câteva ori, Își Înnodă Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu glas tare cuvinte, ca să nu tulbure tăcerea cea mare. Acuma vorbele ieșeau singure, puțin Împleticite de băutură, dar Îndeajuns de limpezi ca să le audă toată lumea: „Ce-ai pățit tu, mă, iedule? De ce n-ai fost tu cuminte? Ce-ai cătat tu pe drum să dea căruța peste tine?”. Dracul nu se Întorcea din nesimțirea În care se afla, așa că omul Îl luă la spinare, Îl cără cu trudă În ogradă și-l puse cu grijă În jgheabul de beton În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]