742 matches
-
o audiție la "Patachou", joi, pe 24 ianuarie 1952, în cabaretul Montmartrois de la chanteuse. În acea zi, și după câteva melodii, Patachou este cucerita. Încurajat, Brassens îi oferă melodiile lui. Ea nu refuză, si chiar îl invită să cânte în cabaretul ei, cât mai curând posibil. În următoarea zi, în ciuda tracului sau, Georges Brassens cântă efectiv pe scena de la restaurantul-cabaret Patachou. Pentru a îl susține, Pierre Nicolas, basistul orchestrei cântăreței, îl acompaniază în mod spontan. Când Patachou vorbește despre descoperirea să
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
Nicolas, basistul orchestrei cântăreței, îl acompaniază în mod spontan. Când Patachou vorbește despre descoperirea să, acesta nu reușește să stârnească curiozitatea managerului teatrului Trois Baudets, Jacques Canetti, totodată director artistic la Philips. Pe 9 martie 1952, el a mers la cabaretul Patachou, ascultând protejatul cântăreței. Încântat, el l-a convins pe președintele de la Philips să semneze un contract. Ziarul cotidian France-Soir, din 16-17 martie, avea titlul "Patachou a descoperit un poet!”. Pe 19 martie, înregistrarea melodiilor Le Gorille și Mauvais sujet
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
precum Hécatombe și Le Gorille, îi scandalizau pe unii și îi încântau pe alții. Aceste controverse au contribuit la răspândirea cuvântului din gură în gură. Prin urmare, Georges Brassens a urcat pe scara de succes și faima. În 1953, toate cabaretele au început să ceară înregistrările sale iar discurile sale au început să se vândă bine în magazine. Prima sa vizită la Bobino, camera lui preferată, "l’usine" (ro. fabrică) cum îi plăcea să-i spună, la "quatre pas de șa
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
Bertola, Boby Lapointe, Lino Ventura, Raymond Devos, Jean-Pierre Chabrol, Bourvil (un vecin), Fred Mella (solist al Compagnos de la chanson) și mulți alții. Fidel, până la sfârșit. Numai Jeanne refuză să vină la Moulin. Acum, el s-a oprit din cântatul în cabarete pentru a alternă între turneele muzicale, Bobino și Olympia. El a continuat să facă turnee în străinătate (1958: Elveția, Romă, 1959: Belgia, Africa de Nord, 1961: Quebec, etc.). Jacques Charpentreau a scris prima carte despre cântăreț: "Georges Brassens et la poesie quotidienne
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
sâmbătă 11 și duminica 12 octombrie 2014. Din 1995, în primul weekend din luna august, voluntarii asociației "Vivre à Chirens" organizează Festivalul Brassens Charavines, cel mai vechi din Franța. Acesta oferă patru seri muzicale, dintre care trei mari spectacole de cabaret, 100% Georges Brassens. Într-o sală mare și foarte frumoasă, decorată corespunzător pentru un cabaret, evoluează în jur de treizeci de mari artiști, excelenți, dar foarte diferiți în interpretarea creației prietenului lor, Georges. Publicul care participă la festival are acces
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
voluntarii asociației "Vivre à Chirens" organizează Festivalul Brassens Charavines, cel mai vechi din Franța. Acesta oferă patru seri muzicale, dintre care trei mari spectacole de cabaret, 100% Georges Brassens. Într-o sală mare și foarte frumoasă, decorată corespunzător pentru un cabaret, evoluează în jur de treizeci de mari artiști, excelenți, dar foarte diferiți în interpretarea creației prietenului lor, Georges. Publicul care participă la festival are acces gratuit la expoziții și la după-amiezele muzicale organizate în aer liber. Din 1997, în ultima
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
refugiază în brațele lui Christian. Este exprimată în acest fel tensiunea, drama și poate fi interpretată ca o metaforă pentru expresia „lucrurile au luat altă întorsătură”. Dar „the show must go on”, iar Spectacular Spectacular este pus în scena noului cabaret transformat în teatru cu prețul lui Satine. Regizat haotic, cu influențe orientale, o multitudine de costume, decoruri, opulență inutilă, piesa are un final surprinzător. Christian, ca și la începutul filmului, preia rolul argentinianului intrând în contact cu frumoasa curtezană. Istoria
Moulin Rouge! (film) () [Corola-website/Science/321997_a_323326]
-
polimoog. Formația nu avea toboșar. La începutul carierei, la concerte, spectatorii aruncau cu sticle de bere în ei. Basistul Peter Principle, artistul performance Winston Tong și regizorul de film Bruce Geduldig se alăturau formației pentru concerte. Concertele lor erau numite „cabaret teatral electronic.” Formația concerta deseori cu Pere Ubu, The Residents, Devoas și Cabaret Voltaire. În 1979 au scos EP-ul „No Tears”, cu single-ul „No Tears”. Single-ul a fost descris ca fiind „unul dintre cele mai bune imnuri
Tuxedomoon () [Corola-website/Science/327467_a_328796]
-
sticle de bere în ei. Basistul Peter Principle, artistul performance Winston Tong și regizorul de film Bruce Geduldig se alăturau formației pentru concerte. Concertele lor erau numite „cabaret teatral electronic.” Formația concerta deseori cu Pere Ubu, The Residents, Devoas și Cabaret Voltaire. În 1979 au scos EP-ul „No Tears”, cu single-ul „No Tears”. Single-ul a fost descris ca fiind „unul dintre cele mai bune imnuri electro-punk al tuturor timpurilor.” În același an au semnat un contract cu casa
Tuxedomoon () [Corola-website/Science/327467_a_328796]
-
a plecat la Berlin cu vioara sa, compozițiile și partiturile sale și s-a stabilit acolo împreună cu tovarașa sa de viață, Ellionor. Berlinul era unul dintre orașele cele mai prolifice în privința muzicii ușoare (Unterhaltungsmusik), cu sute de cafenele, hoteluri și cabarete unde putea fi ascultat acest gen de muzică, cu o mică orchestră și faimosa figura a Stehgeiger (violonistul care cânta plimbandu-se printre mese). Si la Berlin s-a bucurat de succes în rândurile aristocraților ruși, aflați acum în exil
Georges Boulanger () [Corola-website/Science/325797_a_327126]
-
Deși cunoscut mai cu seamă că autor de comedii, Neil Simon a experimentat și alte genuri și teme. În anii 1970 el a scris mai multe drame, ca de pildă The Gingerbread Lady despre tendința auto-destructivă a unei star de cabaret, dependentă de picătură amară. Chiar dacă opera să validează, în general, normele sociale tradiționale, sunt în creațiile sale și elemente de critică socială. La începutul anilor 1970 a scris piesă „The Good Doctor” (1973), cuprinzând scheciuri bazate pe povestiri de Cehov
Neil Simon () [Corola-website/Science/325837_a_327166]
-
II-lea, Prinț de Monaco și mama Prințului Rainier al III-lea. Din 1922 până în 1944 a fost Prințesă Ereditară de Monaco, moștenitoare a tronului. Născută Charlotte Louise Juliette Louvet în Constantine, Algeria, a fost fiica nelegitimă a cântăreței de cabaret Marie Juliette Louvet și a Prințului Louis al II-lea. Dacă Louis al II-lea ar fi murit fără să lase moștenitori legitim, tronul din Monaco urma să fie moștenit de Wilhelm, ducele german de Urach, vărul lui Louis al
Prințesa Charlotte, Ducesă de Valentinois () [Corola-website/Science/322544_a_323873]
-
să dai afară din casă un burlac de 30 de ani" din 2006. Au urmat și rolurile principale în filmele Yes Mân din 2008 sau (500) Days of Summer din 2009. Pentru câțiva ani, din 2001, Deschanel a jucat în cabaretul If All the Stars Were Pretty Babies alături de actrița Samantha Shelton. A făcut echipa cu M. Ward alături de care a scos un album de debut, Volume One. Al doilea album, Volume Two, a fost lansat în martie 2010. s-a
Zooey Deschanel () [Corola-website/Science/322523_a_323852]
-
unul dintre membrii fondatori ai cafenelei pentru artiști "„Pod Picadorem”" și al cercului literar "„Skamander”". Colaborator la "„Wiadomości Literackie”". A tradus poezii din limba franceză, germană, rusă și latină. A fost fratele scriitoarei și traducătoarei Irena Tuwim, vărul actorului de cabaret și cântărețului Kazimierz "Lopek" Krukowski. S-a semnat sub diferite pseudonime - "Oldlen, Tuvim, Schyzio Frenik, Wim, Roch Pekiński." S-a născut pe 13 septembrie 1894 în Łódź, într-o familie de evrei asimilați. Între anii 1904-1914 a învățat la Gimnaziul
Julian Tuwim () [Corola-website/Science/328102_a_329431]
-
-o pe Ewa. În 2006, Ewa a înființat "„Fundația Julian și Irena Tuwim”", care urmărește ajutorarea copiilor cu dizabilități și cu boli incurabile, precum și protejarea lucrărilor poetului și ale surorii sale. Tuwim a fost autor de librete, de texte pentru cabaret sau politice. Colaborator și redactor al unor reviste literare ("Skamander, Wiadomości Literackie, Cyrulik Warszawski"). De asemenea, Tuwim a fost și un traducător excepțional, demne de menționat fiind traducerile sale ale operelor scriitorilor ruși - Aleksandr Pușkin, Vladimir Maiakovski. Autor al unor
Julian Tuwim () [Corola-website/Science/328102_a_329431]
-
reînnoită de către Rochus Egedacher în 1735. Din Duminica Floriilor și până la 31 octombrie "Taurul din Salzburg" a cântat zilnic la orele 7, 11 și 18. Aerofonul începea astfel cântecul carillonului din Residenzplatz și îl încheia. Una dintre cele mai faimoase cabarete din Austria este numit după el. Arhiepiscopul de Salzburg Leonhard von Keutschach (1495-1519) a construit capela la un moment ulterior. O stea de boltă bogat ornamentată decorează tavanul capelei. Partea interioară a ușii de la intrare este acoperit cu stuc. Cadrul
Castelul Hohensalzburg () [Corola-website/Science/328198_a_329527]
-
Musicale (Florența), Festivalul Spoleto, De Nederlandse Opera (Amsterdam), Théâtre Royal de la Monnaie (Bruxelles), Vlaamse Opera (Antwerpen), Grand Théatre de Genève, Operă din Bonn și Münchner Kammerspiele. Începând din 1995 colaborează des cu regizorul Robert Carsen la spectacole precum „Café Apocalypse” (Cabaret à Paris), „Cabaret 5 Ute Lemper” (Théâtre du Châtelet Paris), „Fidelio” (Maggio Musicale Florența), „Salome” (Teatro Reggio din Torino, Teatro Real din Madrid), „Mutter Courage und ihre Kinder” (Piccolo Teatro Mailand), „Îl Trittico” (Vlaamse Opera Antwerpen), „Nomade - Richard III.” (Stadsschouwburg
Radu Boruzescu () [Corola-website/Science/327575_a_328904]
-
Spoleto, De Nederlandse Opera (Amsterdam), Théâtre Royal de la Monnaie (Bruxelles), Vlaamse Opera (Antwerpen), Grand Théatre de Genève, Operă din Bonn și Münchner Kammerspiele. Începând din 1995 colaborează des cu regizorul Robert Carsen la spectacole precum „Café Apocalypse” (Cabaret à Paris), „Cabaret 5 Ute Lemper” (Théâtre du Châtelet Paris), „Fidelio” (Maggio Musicale Florența), „Salome” (Teatro Reggio din Torino, Teatro Real din Madrid), „Mutter Courage und ihre Kinder” (Piccolo Teatro Mailand), „Îl Trittico” (Vlaamse Opera Antwerpen), „Nomade - Richard III.” (Stadsschouwburg Amsterdam, Deutsche Oper
Radu Boruzescu () [Corola-website/Science/327575_a_328904]
-
că ar fi fost amanta actorul american Paul Robeson, deși ea a câștigat procesul împotriva ziarului care a imprimat povestea, ea mărturisind că nici nu a întâlnit pe acel bărbat. Totuși, ea a avut o relație reală cu starul de cabaret Leslie Hutchinson. Aventura lor a dus la ostracizarea lui socială și i-a distrus cariera profesională. În timpul când soțul ei a fost vicerege al Indiei, au existat zvonuri că Edwina a avut o aventură cu Jawaharlal Nehru, care a devenit
Edwina Mountbatten, Contesă Mountbatten de Burma () [Corola-website/Science/327727_a_329056]
-
foarte sofisticate influențate de lieduri germane. O altă ramură a chanson-ului numită chanson Réaliste (cântec realist), a fost un gen muzical popular în Franța, în principal, din 1880 până la sfârșitul anului. Acest gen muzical a fost născut în cafenelele și cabaretele din cartierul Montmartre de la Paris și influențat de realismul literar și de mișcările naturaliste din literatură și din teatru, chanson Réaliste a fost un stil muzical important și multe melodii au fost inspirate de chanson Réaliste. Printre artiștii mai bine-cunoscuți
Chanson () [Corola-website/Science/330079_a_331408]
-
din cadrul Universității Jagiellon. În anul 1900, Tadeusz termină facultatea după care își începe practica medicală în specialitatea de pedriatrie. Din anul 1906 se specializează în ginecologie, profesie care-i va da libertatea financiară. În același an, participă la organizarea celebrului cabaret Zielony Balonik („Balonul verde”), unde se întâlneau personalități importante ale culturii poloneze cum au fost Jan August Kisielewski, Stanisław Kuczborski (painter), Witold Noskowski, Stanisław Sierosławski, Rudolf Starzewski, Edward Leszczyński, Teofil Trzcińki, Karol Frycz, Ludwik Puget, Kazimierz Sichulski, Jan Skotnicki, Feliks
Tadeusz Boy-Żeleński () [Corola-website/Science/330462_a_331791]
-
Sierosławski, Rudolf Starzewski, Edward Leszczyński, Teofil Trzcińki, Karol Frycz, Ludwik Puget, Kazimierz Sichulski, Jan Skotnicki, Feliks Jasieński și Zenon Pruszyński. Boy-Żeleński a scris o mulțime de poezii, schițe, cântece satirice și scurte povestiri care au fost puse în scenă la cabaretul Zielony Balonik, unde, a criticat și și-a bătut joc de autoritățile conservatoare precum și de moralitatea ambiguă a orășeanului în stilul bombastic al Tinerei Polonii. Datorită acestora, și-a creat o reputație de „copil teribil” al literaturii poloneze. La izbucnirea
Tadeusz Boy-Żeleński () [Corola-website/Science/330462_a_331791]
-
neoclasic de-a lungul timpului, dar structurile de bază sunt mai în vârstă și acest lucru poate fi văzut la cadrul ușilor lor, detalii arhitecturale și interioare. [3] Pivnițe medievale mari ale clădirilor sunt folosite ca pub-uri, restaurante și cabarete. Multe restaurante și cafenele sunt în piață. Una dintre cele mai renumite, Pod Palma (Sub Palmier), la Palatul Krzysztofory a fost deschis în 1876 de către Antoni Hawełka, un furnizor al curții imperiale de la Viena. Acesta este locul Muzeului de Istorie
Piața Centrală din Cracovia () [Corola-website/Science/329232_a_330561]
-
și umoristica. Își satisface serviciul militar în 1949, în capitala Marocului, Rabat. Claude Nougaro trimite texte lui Marguerite Monnot, compozitoarea lui Édith Piaf, care le pune pe muzica (Méphisto, Le Sentier de la guerre). În 1959 începe să cânte într-un cabaret parizian, le Lapin Agile, din Montmartre, pentru a-și câștiga existența. În 1958, se hotărăște să-și cânte propriile texte, cu un prim album scos la Président, scris și înregistrat cu partenerul său, textierul Michel Legrand 5. Cu toate acestea
Claude Nougaro () [Corola-website/Science/329323_a_330652]
-
său, textierul Michel Legrand 5. Cu toate acestea, succesul va veni de-abia în anul 1962, începutul anilor Philips : Une Petite Fille și Cécile mă fille 6 (dedicată fiicei sale, născută în 1962; pe soția, să Sylvie o cunoscuse la cabaretul Le Lapin Agile). Aceste cântece îl fac imediat cunoscut publicului, desi începuse deja să se afirme, participarea la concertele lui Dalida. La începutul anilor 1960, introduce noi ritmuri în muzică ușoară franceză și compune numeroase cântece, inspirate din teme și
Claude Nougaro () [Corola-website/Science/329323_a_330652]