19,955 matches
-
flori câte un "chioșc" în stil oriental, o construcție rotundă și ușoară din lemn, cu acoperiș țuguiat, colonete și balustradă decupate, bănci circulare și o masă mare în mijloc unde se luau după-amiaza, pe fețe de masă albe ca laptele, cafele și dulcețuri la umbră, iar seara eventual cina, cu acompaniament de greieri și brotăcei." Scurtă istorie a dezastrului Frumusețea literară a textului este inepuizabilă. S-ar putea alcătui o antologie a pasajelor de neuitat din carte. Unele au o factură
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
Simona Vasilache Naturală, tare și nu prea dulce." E cafeaua pe care o preferă (dar nu o găsește, în oferta de "specialități") "eroul" celui mai recent roman al lui Radu Ciobanu: Steaua fiecăruia, publicat anul trecut la Editura Excelsior Art din Timișoara. De altfel, întîmplările din carte țin, în linii
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11837_a_13162]
-
soția, artistă emerită, de care teatrul, așa cum a ajuns, nu mai are nevoie. Spectacol de despărțire, masă festivă, "artificii" poleite care ascund, frumos, pe cît se poate, o ruptură. Aceeași pe care încearcă s-o facă mai lină zvonurile. Precum cafeaua falsă, surogat, o înlocuiește pe cea naturală, servită în ceșcuțe mici, pe vremuri, tot așa conversația închegată la five o'clock decade în "poștă" de la unii la alții. Curiozitatea vecinilor, impresionați că împart palierul cu un scriitor și cu o
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11837_a_13162]
-
era, un punct de sprijin. Ancora lui Radu Ciobanu pare (doar pare...) a fi romanul de familie. Un roman al destrămărilor, al micilor drame date la "remaiat", toate consumate în spațiul cam strîmt al unei bucătării de bloc, între o cafea și o porție de salată ŕ la russe. O anume "acceptare" domoală se așază, cu iertările rezervate, de obicei, unor tempi passati, peste toate întîmplările care, fără să fie de viață și de moarte, au tocit și îndrăzneala și bucuria
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11837_a_13162]
-
es oben schtat. Adică, "destinul își urmează cursul hotărît de sus". Omul, cu toate misterele lui (de neînchipuit și de neacceptat în România mutată, brusc, la bloc), e victima dîrelor lăsate, în zațul din ceașcă, de felul cum își soarbe cafeaua. Totuși, "cu adevărat liber e doar cel care poate să aleagă, de tine depinde, la urma urmelor, totul." Și piesa ar fi fost bine să se termine, se aude, la un spectacol, o voce din off, pe replica "trebuie să
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11837_a_13162]
-
a Guvernului. Acciza fiind o taxă așa/zicînd de lux (sau pe lux), descoperim că, în anul 2005, guvernanții noștri socotesc un lux (nu o necesitate) energia electrică, gazul natural, automobilul (chiar acela mititel, sub 1,6 capacitate cilindrică) sau cafeaua. Ne întrebăm dacă accizele nu ar fi fost mai nimerite pe lemnul de foc (ăsta, da, lux, în șemineurile unor evazioniști fiscali) sau pe trăsura cu cai (preferată de aceiași, ca mai șic, cailor putere). Și, oare, nostalgicii comunismului (destul de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11874_a_13199]
-
sunt în fața computerului, am pus led zepp - CD-ul de/ la tine, mai știi că mi l-ai dat; repetă la infinit babe i'm gonna leave you -,/ este vremea să învăț dreamweaver-ul.../ în stânga am o cană mare, maro, jumătate cafea/ slabă, jumătate coniac (sau tescovină - nu prea știu, cred/ că e ceva din amândouă), dar tocmai am terminat-o,/ de-acum va fi numai coniac (sau tescovină) -/ am sticla lângă mine..." (17 septembrie MM...) De altfel, ipostaza nu mai este
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
am avut muz k lumea"; peste 200 de bucatzi CD cu muz..."; "O să auzim muz de la nunta ăstora?!...", level.ro) și chiar facultă: "acum că am net în camera în cămin la facultă, nu prea mai ies decat după tzigari/cafea/mancare & suc" (bestgames.ro).
Abrev în RO by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11908_a_13233]
-
aici, datorită ei. Ceva nu mai era ca înainte însă, căci Lyggia nu se mai putea bucura deplin de această schimbare. "Ce lumină bună ar fi avut Gellu aici, să scrie", mi-a spus ea, după ce mi-a oferit o cafea și și-a aprins o țigară, cu un gest ștrengăresc, de elev care fumează deși n-are voie. Era extraordinar de activă în noua locuință, unde, din nou, prietenii fideli pe care nu știa cum să-i răsfețe mai bine
Amintiri cu Lyggia Naum by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11910_a_13235]
-
citește cu plăcere (mai ales de către băieții filologi). Iar dacă faci abstracție de discursul narcisiac ușor jenant, de facila și comuna secvențialitate narativă, vei găsi inteligența Ștefaniei Mihalache de-a dreptul reconfortantă. Îți vine chiar să o inviți la o cafea... (Sper să nu fiu acuzat de falocriticism tocmai acum, pe final.)
Disertație de gen romanțată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11924_a_13249]
-
marș vechi de operetă din vremurile fericite ale Europei de mijloc mă urmărește în ultimul timp, și nu știu de ce... Efectul vreunui film de epocă?... Din când în când mă pomenesc că-l fredonez, bine dispus, în bucătărie, făcându-mi cafeaua, - o fi, îmi spun, ca să-mi dau curaj... Alteori, serile, dacă nu mă absoarbe televizorul, murmur câteodată ca maică-mea, care cântă încetișor în timp ce cârpea câte ceva: Pe lângă plopii fără soț adesea am trecut, mă cunoșteau vecinii toți, tu nu m-
Perfectul simplu (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11975_a_13300]
-
Marina Constantinescu Aveam o relație privilegiată cu librăreasa din cartier. Tata o fermeca cu politețurile lui dulci, bizare, de modă veche, eu îi duceam daruri mici și încîntătoare - cafea, săpunuri, țigări, scrisorele - iar ea ne oprea cărți. Ani de zile a fost una din persoanele importante ale existenței mele și îi sînt recunoscătoare și azi că ne-a primit în grațiile ei. Cînd a apărut Drumul cenușii, romanul lui
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
capul în norii literaturii, de polemici, un spațiu în care ni se părea că-i vedem pe Cioran, }uțea, Ivasiuc, Nichita intrînd și animînd dialogurile noastre. Sau că în noi dospește ceva din aluatul acela...trăgeam la infinit de niște cafele cu nechezol, habar n-am ce se mai lua...În fine, una din mizele esențiale ale performanței era chiar informația, procurarea, cu alte cuvinte, a cărților, care să fie puse sub lupă, întoarse pe toate fețele, stoarse de vlagă și
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
diurnă. În momentul în care se apropiase de ele, încă mai discutau cu aprindere, ignorându-l. Mai stătu puțin, să nu le tulbure. Cum avea un prilej, Menaru îi ghicea pe loc femeii tinere îndrăgite, în Coran, în ceașca de cafea, în ghioc, cum se nimerea. Acum, privind atent, desluși ghiocul. Vorbea în el, ca-ntr-un microfon. Sisi, după ce ascultase amuzată, probabil că i-l ceruse, nu se auzea de vuietul mării, fiindcă acum ea dusese la ureche instrumentul turcoaicei
Asfințit cu ghioc (VII) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12005_a_13330]
-
I ) Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1551 din 31 martie 2015 Toate Articolele Autorului Ștefan conducea în noapte ascultând muzica transmisă la radioul de la bordul bolidului său, un Jeep Patriot, maro metalizat. Din când în când, sorbea din cafeaua fierbinte, pregătită de Gina, directorul Complexului, trăgând cu plăcere din țigara sa preferată, din foi de tutun virgin. Ploua mărunt, iar șoseaua devenise alunecoasă, așa că trebuia să conducă cu mare atenție, dacă dorea să ajungă la destinație. Lumina becurilor cu
ROMAN (CAP. I ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382681_a_384010]
-
cu speranță strig: Doamne, îți mulțumesc, sunt contemporan cu tine! CONFESIUNILE UNUI NAVIGATOR PE USCAT Dinspre marea cuvintelor, vântul dezvelea pântecul plajei peste femei tinere așezate cu grijă între coperțile cărților cum făceau cu plantele pentru ierbare deodată abur de cafea și ploi venind dinspre neoane și era cina și erau mângâierile de pisică doar rotițele ceasului zuruia timpul înfiripând lent somnul lângă o femeie în noapte ascult arta somnului străzile ne mai fiind străzi, casele ne mai fiind case totul
CONTEMPORAN CU DUMNEZEU (POEME) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382731_a_384060]
-
poți savura aroma ceaiului. Așa am învățat eu, când am fost în Franța, explica Doru, unul dintre inginerii cercetători. Într-adevăr, ceaiul de măceșe, băut avea altă savoare neîndulcit. Camelia și-a făcut un obicei, de a bea ceaiul astfel. Cafeaua devenise un lux, în acea perioadă și nu se mai găsea decât cu relații, așa că ceaiul de măceșe o înlocuia cu succes, în catedră. Și oricum era de preferat “nechezolului”. Tânăra luă loc la unul din computere și începu să
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
luă loc la unul din computere și începu să lucreze. Veni curând și pauza. Nu o pauză stabilită de cineva anume, dar după ora zece, fiecare om care își termina activitatea propusă, ieșea pe renumita stradă Republicii, să servească o cafea sau un pateu. Strada avea un farmec aparte. Clădirile, toate aparținând secolului trecut, se păstraseră intacte, de parcă timpul s-ar fi blocat sub vraja lor. Aveai senzația că ai pătruns prin tunelul timpului, în altă epocă. Doar magazinele și localurile
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
indicații la proiectele de diplomă ale studenților, din anii terminali. Apoi, făcea câteo vizită domnului profesor Paporniță. La ora zece când a ieșit, ca de obicei, în pauză, Camelia se întâlni în curtea Universității, cu Răzvan. - Mergem să bem o cafea la „ARO”? o întrebă el. “Aro” era localul cel mai scump și mai select din Brașov. De obicei era frecventat numai de străini. Singură, Camelia nu s-ar fi dus acolo. Nu a mai fost la “Aro” decât cu fostul
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
Jeni, singura ingineră care mai era în colectiv, o studie cu interes. „O fi vreo fostă iubită de-a lui Răzvan?”, se întrebă Camelia. „Trebuie să-i spun că vorbesc cu el, numai colegial”. La pauză, Camelia servi din nou cafeaua cu Răzvan. - În colectivul nostru poți să progresezi și să-ți satisfaci visurile. Eu mi-am dorit să studiez prelucrarea pe imagini și asta fac acum, explică bărbatul. Când erai foarte mică, cum de ai învățat atât de multe? întrebă
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
însemna prieteni, dar nu familie. - Ai și tu dreptate. Bine atunci, mai vorbim. Eu am plecat. Mă bucur că v-am văzut. Părăsi imediat biroul, se urcă în șaretă și dispăru după grajd. - Hai, Săndica, să ne facem câte o cafea până ne apucăm de treabă. - Nu a spus soțul tău că sunt bună de cinste? Atunci fac eu cinste cu o cafea. Am luat din București cafea bună. - Bine, atunci te aștept în birou sau o faci la tine? - Nu
CAP. XV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382698_a_384027]
-
Părăsi imediat biroul, se urcă în șaretă și dispăru după grajd. - Hai, Săndica, să ne facem câte o cafea până ne apucăm de treabă. - Nu a spus soțul tău că sunt bună de cinste? Atunci fac eu cinste cu o cafea. Am luat din București cafea bună. - Bine, atunci te aștept în birou sau o faci la tine? - Nu are importanță. O fac la tine să nu mai umblu cu ceștile pe hol să ne vadă muncitorii. Săndica s-a dus
CAP. XV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382698_a_384027]
-
în șaretă și dispăru după grajd. - Hai, Săndica, să ne facem câte o cafea până ne apucăm de treabă. - Nu a spus soțul tău că sunt bună de cinste? Atunci fac eu cinste cu o cafea. Am luat din București cafea bună. - Bine, atunci te aștept în birou sau o faci la tine? - Nu are importanță. O fac la tine să nu mai umblu cu ceștile pe hol să ne vadă muncitorii. Săndica s-a dus la ea în birou și
CAP. XV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382698_a_384027]
-
aștept în birou sau o faci la tine? - Nu are importanță. O fac la tine să nu mai umblu cu ceștile pe hol să ne vadă muncitorii. Săndica s-a dus la ea în birou și a luat punga cu cafea și borcanul cu zahăr cubic. Îi plăcea mai mult cel cubic, deoarece știa cât trebuia să pună la o ceașcă de cafea. Un singur cubuleț. Așa era obișnuită. Se gândea și la Viorel, dar se gândea și la Mircea. Parcă
CAP. XV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382698_a_384027]
-
hol să ne vadă muncitorii. Săndica s-a dus la ea în birou și a luat punga cu cafea și borcanul cu zahăr cubic. Îi plăcea mai mult cel cubic, deoarece știa cât trebuia să pună la o ceașcă de cafea. Un singur cubuleț. Așa era obișnuită. Se gândea și la Viorel, dar se gândea și la Mircea. Parcă dintr-o dată se îndepărtase de Viorel. Gândurile sale nu mai erau preocupate de prezența lui în viața ei. Desigur, cum i-a
CAP. XV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382698_a_384027]