1,214 matches
-
ci nevoia de ficțiune. Oglinda așezată oblic sub grindă, lângă mănunchiul de busuioc uscat, dubla în apele ei strâmbe lampa din perete, înconjurată de raze ascuțite și curcubeu, atât de slabă că la un pas de flacăra ei lumina devenea cafenie ca pământul. Numai mirosul de oaie și de sfințenie oglinda nu-l putea dedubla. El emana, ca o altfel de lumină, din cergile de pe patul cu picioarele de țăruși, din scăunașele cu trei picioare, din măsuța rotundă pe care rămăseseră
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lichid sidefiu, deodată obscen și profetic, căci semăna bine fie cu sperma procreatoare, fie cu un creier topit, dar cel mai mult cu mărgăritarele vechi și bolnave ce-mpodo-besc nimburile Dumnezeilor bizantini. Atunci aerul de sub fantastica boltă se veșteji către un cafeniu cald și semitransparent, iar pereții, din galbenul de caolin de la început, deveniră pulsatili ca de pieliță și colorați într-un mozaic incert de vinișoare stacojii și albastre, pe fondul hialin al unei cărni diafane. Uitîndu-se împrejur, unora li se părea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
unul de sticlă, ce se priveau într-un circuit de suveică până când ochii mei înșiși deveneau de sticlă strălucitoare, priviți atent, dar impersonal, de un glob ocular viu, suspendat în aer, cu mușchi periorbiculari, cornee gălbui-sidefie, străbătută de vinișoare, iris cafeniu și pupilă dilatată de penumbră. După o vreme globul se vitrifica la loc și ochii mei reîncepeau să vadă. Atunci îmi plimbam bila pe brațul meu gol, pnvindu-mi prin ea firele de păr și solzii epidermei, deodată dilatate ca un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
verticală era-ncolăcită moale de scara-n spirală a blocului. Cabina grea ca un seif făcea să se zguduie toată clădirea când cobora grandios și irepresibil, mai lent ca un melc, ghsînd de-a lungul șinelor unse din plin cu vaselină cafenie. Trecea mai bine de un minut până apăreau mațele îndoite, negre ca păcura, de sub cabină, ce dispăreau și ele în groapa de sub nivelul parterului, ca să lase, mărețe ca o Bunavestire, să se arate în sfârșit ferestrele de cristal, sticlind în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
gura-leului cu patru flori dispuse la distanțe tot mai scurte, iar la capătul codiței, tot în stânga sus, apar deodată vârfurile unor degete (unghiile date cu un roșu destul de strident) și câteva structuri încă imposibil de decriptat, una, două, trei benzi cafenii foarte late, cu asperități albicioase din loc în loc. Brațul, delicat și rotund, e de femeie, așa cum se și cuvine, și se sprijină pe benzile cafenii, reduse acum la niște simple nuiele ale unui fotoliu de răchită. În secundele următoare culorile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un roșu destul de strident) și câteva structuri încă imposibil de decriptat, una, două, trei benzi cafenii foarte late, cu asperități albicioase din loc în loc. Brațul, delicat și rotund, e de femeie, așa cum se și cuvine, și se sprijină pe benzile cafenii, reduse acum la niște simple nuiele ale unui fotoliu de răchită. În secundele următoare culorile explodează, suprafețele capătă o complexitate fără speranță pentru descriptor: cutele pembe ale unui piept de rochie, modelate de o topologie subtilă și schimbătoare, convexitățile unui
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
greu o puteau ascundea De câte ori degețelele angelice nu i se plimbaseră, în sus și-n jos, pe membrul său viguros de țăran, în căldura parfumată a alcovului plin de penni... De câte ori limbuță de pisică nu insistase-ndelung pe sfârcurile lui cafenii de pe pieptul fără un fia de păr! Așa că mersese, vrând-nevrând, la grădina Dacia, muln dincolo de barieră, pe un soare toropitor și în zgomotul agasant al roților birjei pe drumul desfundat. Nici în împrejurară oarecare ieșirea asta nu i-ar fi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
două emisfere din țeasta dintre picioare, zbârcită și păroasă, vecină cu haznaua ocarei, trebuia aruncat câinilor, precum odinioară trupul netrebnic al Izabelei. Spunând acestea, profetul, pe chipul căruia curgeau sudori de sânge, așeză lama unui cosor la rădăcina scrotului său cafeniu, prins și întins de degetele lui îngerești. Lama secționa ușor, fără să curgă un strop de sânge, pielea și straturile subțiri de mușchi netezi. Abia ajungând la rădăcina membrului cartilaginos, după ce reteză tubușoarele sârmoase prin care cobora sămânța, întîlni rezistență
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care-ți lipsește, să crești pînă-mi umpli țeasta și până ce mâinile tale intră-n mâinile mele ca-n niște mănuși chirurgicale și pancreasul tău intră-n pancreasul meu și sistemul tău limfatic într-al meu și sexul tău în pielea cafenie a sexului meu, și să deschizi deodată ochii, uluit, în lumea mea, la fel și eu, ca să pricep ce e cu chinul ăsta al vieții mele, ar trebui să mă umflu și să explodez în splendoarea și adevărul lumii superioare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
babilonian, că acum nu mai e decât un mare deșert plin de gunoaie, fecale, fiare și scânduri pline de cuie, mortăciuni putrede și rânjite pe locul unde odată se-ntindea un pașnic cartier de vilișoare și de arbori cu teci cafenii, zornăitoare, sucite ciudat. Că bisericuțele de aici, puse pe roate, au fost transportate ca niște fantastice locomotive sacerdotale pe șine ce le-au dus în văgăuni obscure, înconjurate de blocuri și lăsate să se scorojească acolo, în curți interioare, pline
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
picioarele de scoică, din colțul ochilor ei. Mă minunam cum fiecare fir de geană era mai palid la rădăcină și devenea negru strălucitor la vârful ascuțit ca o sabie curbă. Deslușeam fiecare fibră de mușchi pigmentat a enormilor ei iriși, cafeniu sticloși, cu carnea ca a grepfruitului, și mă cutremuram de câte ori se contractau, lăsând pupila mai largă și mai neagră, de un negru absolut, negrul morții. Încercam să citesc viitorul în cojile de cristal ce se bolteau peste cele două pupile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și jucând, pe când se-ntorcea de la bodegă cu țambalagiul după el. Când ieșeam cu mama la cumpărături vizavi de blocul nostru, vedeam mereu câte cinci-șase jerpeliți stând în picioare în jurul unei măsuțe de tablă din fața patiseriei, cu grămezi de sticle cafenii de bere în față, bând și certîndu-se. Mă uitam la ei pe când stăteam la rând la aprozar, și Herman era mereu în mijlocul lor. Cum decăzuse oare în halul acela? Ce viață dusese tânărul ăsta liniștit și prevenitor, de care vecinilor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu pachetele de ouă în coadă, foiau peste tot (chiar și, Dumnezeule, pe suprafața nepământescului tablou!), întîlnindu-se uneori și atingîndu-și antenele cu un mic zgomot lemnos. Geamul fără perdele, dând către moară, era spart și lipit, în diagonală, cu bandă cafenie. Pe jos zăceau tot felul de resturi, șosete-mpuțite, pete mari de cafea, hârtii îngălbenite, ca și o saltea jegoasă, cu o haină drept pernă și fără nici un așternut. Parc-aș fi intrat într-una din acele spălătorii de bloc
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
masă ovală din aceeași garnitură, acoperită cu un macrame uriaș, câteva scaune cu fundul tapițat și, deasupra ușii, o pendulă atât de înaltă și de îngustă, încît ajungea până la tavan, iar cadranul ei abia se zărea, pierdut într-o ceață cafenie. Firește, pendula era acum doar un decor inutil, asemenea bufetului încărcat de ceșcuțe și bibelouri cu porțelanul îngălbenit, în centrul mesei, între patru lumînăn scurte și groase, cu un noroi de ceară la bază care arăta că ardeau de mult
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
peruzeaua, vopsindu-le fețele cu stranii tatuaje. Femeia luă de pe-o tulpină o buburuză și o lăsă să-i urce pe vârful arătătorului până ce-și luă zborul, deschizîndu-și elitrele punctate și lăsând să se vadă dedesubt zdrențe de sticlă cafenie. Zburase stângaci spre mameloanele colinelor îndepărtate. Curând, hainele de pe ei deveniră jilave. Își priveau cu nesaț fețele și nu le venea să creadă: căci erau acum multicolori, și culorile de pe frunțile, nasurile, pomeții și buzele lor tremurau în asaltul vălurelelor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în amintire: licărul de disperare din ochi, bărbia tremurătoare, silueta ei stângace în rochia de dantelă albă, sticlind palid pe fondul casei întunecate, având pe zid o scară interioară ce nu ducea nicăieri. Fețele lor apropiindu-se-atît de mult în aerul cafeniu, încît Herman văzu curând pe fața femeii, alături de ochii ei, încă unul, deasupra, contopindu-se și despărțindu-se de ceilalți într-un fluid de substanță căpruie. "Nici măcar nu ne-am sărutat, ne-am atins doar, epuizați, frunțile. Nici măcar n-am
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
înapoi în culise. Începu să se zbată, căci mirosul celui care-l ținea acum suspendat nu-i plăcea deloc. Scâncind, îi privi fața și se sperie, pentru că era o față goală, cu trăsăturile perfect imobile, pierdute-ntr-un fel de cafeniu unanim. Omul nu râdea, nu se-ncrunta, nu-și rotea ochii, nu-și arăta dinții și limba, nu stârnea micile curcubee care pentru puiul cel alb însemnau realitate și viață. Cel care-l ținea de ceafă era un lucru, o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
miros, căpătă, oglindindu-se-n sine, conștiință. El îl văzu pe adolescentul ascetic de sub smochin, sau mai bine zis îl gândi, îl construi pe loc, îi împrumută ființă din ființa lui, și Vînaprashta se trezi. De pe ochii săi mari și cafenii se ridică încă o pleoapă, nimic altceva decât ochii înșiși, și el deschise, încet și măreț, adevăratul nostru ochi, care e creierul. Și, dacă pîn-atunci ochii îl împiedicaseră să vadă, acum văzul pur, ca un obiect, i se înfățișa contemplării
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
arena, urcă liniștit și grațios printre rânduri, sclipind numai ape de aur și, ajungând sus, întinse la rândul ei mâna plină de brățări către el. Brațele Mariei ezitară, și pălmița lui Mircea se cuibări în cea a femeii subțiri și cafenii. Coborâră, de mână, până-n arenă, urmăriți de cercul reflectorului, pe când părinții încremeniți, cu un loc gol între ei ce părea că devine lat ca un fluviu, reintrară în vid și obscuritate. Asistenta Omului Șarpe mirosea a mosc, subțiorile ei goale
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mergea prin văz, un văz care-l vedea pe el însuși, căci asta-nsemna, în lumea cea nouă, să vezi. Uneori, când ești obosit și te uiți distrat la televizor, îți dai seama că încet-încet contururile camerei devin doar niște dungi cafenii, ce se diluează și ele până la verdele sticlos al vidului, în care doar rama televizorului mai licăre aurie, tot mai aurie, persistă o clipă, ca apoi să se dizolve și ea într-un gol dintr-o dată unanim. Zaci minute-n
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un murmur adânc, rezonând ciudat cu țeasta lui subțire ca de hârtie. Acel murmur îl asculta el acum, fără speranță, cu o austeră, tenace, răbdătoare devoțiune. Doar când m-am îndreptat către el, lăsând gol cadrul ferestrei lipite cu bandă cafenie, Herman s-a ridicat și ne-am găsit amândoi, deodată, în fața marelui tablou. Perspectiva lui, misterul acelei lumi arzând în amurg erau atât de seducătoare, încît ai fi vrut să-ntinzi mâinile către marea scânteietoare din fundal, să ți le
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
porțelan pe care se sprijinea era bine înșurubat în podea și avea pedale cu care scaunul propriu-zis se putea fixa mai sus sau mai jos și se putea lăsa pe spate aproape până la orizontală. Fotoliul era acoperit cu plastic grosolan, cafeniu, și avea înfiptă-n spătar o sprijinitoare de cap rigidă și-ngustă ca niște fălci de patent. Alături de scaun se ridica trunchiul instrumentului de tortură, ce-și purta deasupra marea pălărie cu becuri, iar în fața scaunului, măsuța cu căngi și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
alb, o altă ușă deschisă, dând într-o odaie cu mobilă veche și afumată, un can-delabru-n tavanul de bârne, o fereastră cu vitraliu. Câteva fiare de călcat din fontă, cu capac zăvorit și mâner de lemn, așezate pe un raft cafeniu. Neprimind nici un răspuns, tânărul intrase cu pași șovăitori. I se păru că străbate un număr nesfârșit de camere, fiecare așezată cu câteva trepte mai sus sau mai jos decât cea dinainte. Trecu prin bucătării cu tigăi de aramă pe pereți
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
văzând cum se întunecă tot mai tare. O clipă, norii se spărseseră și raze groase, străvezii, ca niște oblice coloane de purpură, catifelaseră roz zăpada și-nsîngeraseră gheața râului șerpuitor. Dar apoi luminile se stinseseră și aceeași tulbureală, virând spre un cafeniu obosit, se-ntinse mai departe sub plafonul de nori. Se făcea tot mai frig. Gleznele începuseră să-l doară și aerul îi rănea plămânii. Era vremea când tatăl lui se-ntorcea de la stația de epurare a apei, și în mod
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
spațiul altădată atât de vast. Maarten înțelese că ar fi putut trece pe lângă moară. Lumina scădea tot mai mult, deși zăpada se străduia s-o răsfrângă cu totul. Avu totuși noroc: ceața se coloră-ntr-un loc de o pulbere cafenie, și brațele morii se iviră fantomatic, tot mai bine conturate, în fața lui. Abia când se așeză, gâfâind, pe treptele ei, privindu-și cu mirare degetele de la picioare, degerate, cum ieșiseră prin încălțările sparte, își dădu seama că Frits nu mai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]