824 matches
-
tânără furnică, având ochi înguști, de cobalt albastru (o raritate la aceste vietăți din Ordinul himenopterelor), greierele-viorist porni, fierbând de mânie, în căutarea fugarilor. Luându-se după dâra de țigări scumpe, fumate numai pe jumătate de cosașii-verzi și aruncate pe caldarâmul spălat de cu seară, depistă destul de rapid trupa hoinară. Pierdu însă o mulțime de timp pentru a-i convinge pe cosașii cu misiune de bidivii să-și reia locurile lor la oiștea rădvanelor. Revenind în marea Piață a templului, înțesată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să bată străzile, cu Napoleon după el. Unsprezece și jumătate. Mulțimea de pe stradă se împrăștiase care încotro. A mai trecut un tren pe deasupra și a făcut să se cutremure întreaga construcție. Au mai căzut câteva picături de lichid negru pe caldarâm. — Ce lipsă de activitate astă seară! Zău că totul pare atât de sumbru! Bătrânul l-a rugat pe Gaston să-i țină puțin locul, dar nici n-apucă să plece că a și răsărit din umbra podului feroviar un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
la culme că a reușit să-i provoace un asemena șoc prin apariția lui neașteptată. — Tu! Tu... aici! Lui Endō i-a revenit, până la urmă, glasul. Tu! Nu a mai scos nici un cuvânt și a întors repede capul. Scuipă pe caldarâm și porni mai departe, ascunzându-și fața cu umbrela. Endō-san! Așteaptă-mă! Tuberculosul nu l-a băgat în seamă. Când a auzit pașii lui Gaston pe strada plină de băltoace, a iuțit pasul. Strada cotea la dreapta și apoi la stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
e cea bună? Nu ajung nicăieri, aceleași ziduri, porțile închise, aș fi vrut să ies în centrul Budapestei sau undeva pe malul Dunării, lângă podul acela mare, străjuit de statui, poate în Insula Margareta. Mi-aud pașii, sună ciudat pe caldarâm, o clădire înaltă, de o austeritate romană, de-acum n-am încotro, am să merg mai departe, trebuie să ducă undeva. După un colț, piața de pește. Merg agale, deasupra soarele se-mperechează cu zidul, rămân împreună, uniți ca două verigi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
făcuse o foarte gravă confuzie în capul meu. Am început să încurc și alte lucruri. Noaptea mi se părea că aud lumea înghesuindu-se pe străzi să se ducă să vadă spectacolul ghilotinei. Parcă treceau trăsuri, auzeam copitele cailor lovind caldarâmul, după care veneau căruțe cu roțile de lemn, auzeam pașii târșiți ai unor bețivi care strigau parcă sughițând "a la guillotine, a la guillotine". Și atunci mă repezeam la fereastră să pândesc strada. Uneori nu vedeam nimic decât o lumină
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
m-am întors. M-au sărbătorit zile-n șir. Tot șampanie mi-au turnat și-atunci: pentru asta, mereu, de Ziua Victoriei, amintindu-mi, mă îmbăt. O dată pe an, sunt purtat pe umeri, pe brațe, zvârlit în aer, scăpat pe caldarâm; un drapel scos de sărbătoare, agitat, sărutat, aruncat, la sfârșitul serbării. Sunt jucă... § L-ai redus pe Erou la tăcere! În economia romanului nu e un personaj important. El a luptat - așa cum s-a priceput, și-a consumat energiile; îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
se grăbi să califice ideea drept prostie crasă, Întrucât numai unui idiot desăvârșit i-ar putea trece prin minte că moartea, un schelet Înfășurat Într-un cearceaf, așa cum știe toată lumea, ar pleca pe picioarele ei, zăngănindu-și calcaneele pe pietrele caldarâmului, ca să pună scrisorile la poștă. Nevrând să rămână În urma presei, televiziunea Îl sfătui pe ministrul de interne să pună agenți de pază lângă cutiile poștale, uitând, după câte se vede, că prima scrisoare, aceea care-i fusese adresată, apăruse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ture În jurul lui Însuși care constituiau singura amintire care-i mai rămăsese din vremea când fusese lup. Muzicianul acorda violoncelul după la-ul diapazonului, restabilea cu duioșie armoniile instrumentului după tratamentul brutal la care Îl supuseseră trepidațiile taxiului pe piedrele caldarâmului. Pentru câteva momente reușise s-o uite pe femeia din lojă, nu chiar pe ea, ci conversația tulburătoare pe care o Întreținuseră la intrarea artiștilor, cu toate că schimbul violent de cuvinte din taxi continua să se audă În fundal, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
din cap: — Te rog să ai grijă, Bernie, zise ea fără suflare, capul căzându-i în față pe piept. — Te simți bine, Hildegard? Ea bâjbâi după mânerul portierei: — Cred că o să mi se facă rău. Căzu într-o parte spre caldarâm, vomitând în rigolă și pe mânecă, în timp ce-și opri căderea cu mâna. Am sărit din mașină și am alergat roată spre portiera din dreapta ca să o ajut, dar Korsch fu acolo înaintea mea, susținând-o de după umeri până când ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pericolului pe care geamătul vântului printre norii care se strângeau pe cer nu făcea nimic ca să-l reducă, iar acest sentiment fu și mai mult acutizat de revederea casei de turtă de dulce. Între timp, mașinile de serviciu dispăruseră de pe caldarâm, dar eu m-am apropiat totuși de grădină cu precauție, pentru cazul în care, din cine știe ce motiv, cei doi tipi de la SS ar fi rămas în urmă. După ce m-am convins că într-adevăr casa nu era păzită, am mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cu guler de blană sintetică și se înghesuie în autobuz. Închid ochii și au dispărut: numai rari trecători se mai disting în depărtare, pe străzile pustii, de unde am avut grijă să elimin mașinile, camioanele și autobuzele. Îmi place să văd caldarâmul gol și neted ca pista de popice. Suprim apoi cazărmile, corpurile de gardă, comisariatele; toate persoanele în uniforme dispar, de parcă n-ar fi existat niciodată. Poate am mers prea departe; îmi dau seama că aceeași soartă o suferă și pompierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
REVOLTĂ. ZIARELE AU PUBLICAT DECRETE CARE REÎNNOIAU INTERZICEREA IEȘIRII DIN ORAȘ ȘI AMENINȚAU CONTRAVENIENȚII CU CONDAMNĂRI LA ÎNCHISOARE. PATRULE AU ÎNCEPUT SĂ STRĂBATĂ ORAȘUL. ADESEA, PE STRĂZILE PUSTII ȘI ÎNCHISE, SE VEDEAU ÎNAINTÂND, ANUNȚATE MAI ÎNTÂI DE ZGOMOTUL COPITELOR PE CALDARÂM, GĂRZI CĂLARE CARE TRECEAU PRINTRE RÂNDURILE DE FERESTRE ÎNCHISE. CÂND DISPĂREA PATRULA, O TĂCERE GREA ȘI NEÎNCREZĂTOARE RECĂDEA PESTE ORAȘUL AMENINȚAT. DIN LOC ÎN LOC RĂSUNAU ÎMPUȘCĂTURILE ECHIPELOR SPECIALE, ÎNSĂRCINATE PRINTR-UN ORDIN RECENT SĂ UCIDĂ CÂINII ȘI PISICILE CARE AR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
30 la 19,30 seara. Schimbam două tramvaie de la garsoniera noastră închiriată din Bucur Obor. Eram în marș patru ore pe zi. Iarna mergeam ca o rață, ca să nu mă dezechilibrez și să nu îmi strivesc copilul din burtă de caldarâmul înghețat. Directorul intra răcnind în clasă, în timpul orelor, și mă obliga să mă ridic în fața lui. Fetele de la seral îl urau. Și, ca să îmi facă viața mai dulce, mă așteptau cu pateuri calde pe catedră. Habar n-ai ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Lucruri pe care nici măcar nu le remarcam înainte. Oare cum de nu le vedeam niciodată ? Oare eram atât de obișnuită cu ele că făceau deja parte din peisaj ? Însă în același timp, în clipa în care am pus piciorul pe caldarâm am simțit deja ritmul contagios. Când am ajuns în stația de metrou, mergeam deja cu vechiul meu pas alert : în armonie cu toți cei din jurul meu ; mi-am introdus cartela în aparat în unghiul potrivit ; am scos-o instantaneu, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
bine stau acasă. De fapt - deschid portiera. De fapt, cred că o să plec chiar acum. O să chem un taxi de la studio. Trântesc portiera mașinii și pornesc cu pași mari pe stradă, iar sandalele mele cu clementină fac țac‑țac pe caldarâmul fierbinte. Aproape am ajuns la poarta studioului, când îl aud strigând, atât de tare încât mai multe persoane se întorc să se uite la noi. — Becky! Așteaptă! Mă opresc, mă întorc încet pe călcâie și îl văd ridicat în mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Parcă ar afla ceva din ele. Sunt la fel, sunt toate la fel, domnule! Bani prăpădiți, domnule... Dar domnul înalt, cu părul și barba și mustățile albe, perfect tăiate, nu o auzea. Nu auzea nici ciocănitul allegro al tocurilor pe caldarâm. Nu vedea curcubeiele fustelor fâlfâind în vântul subțire, luciul scurt al ciorapilor aurii sculptând în aer picioarele fus ale păsării flămânde, primăvara. Nu auzea, nu vedea nimic distinsul domn, cufundat în răsfoitul ziarelor. — Așa e omul, uită repede, se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
răzbat, din când în când, în gemetele vreunui bețiv, ca în bolboroseala unui scafandru înfundat în uleiul gros al craterului fără fund. Gemete rebele, haotice, scurtă flamă verzuie, înjurături și alcool. Și iarăși tăcerea tenebroasă și bocancii blindați, lovind ritmic caldarâmul. Întunericul scrâșnește, țâșnesc rafale de lumină. Tablă roți șuruburi lovite, zgomot de start enorm și infirm. Namila se urnește din loc, farurile se leagănă în oceanul negru și gros. Camionul olog, umple cu zgomot pustiul, o uriașă sălbăticiune beteagă, avansând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Uită să coboare, se lasă strâns, strivit, dus oriunde, anihilat în marele trup comun, din care se trezește, cândva, aruncat, năuc, pe trotuar. Se dezmeticește, caută chipul adolescentei. Nu vede decât pălării mototolite, sacoșe rupte, ciorchini de nasturi împrăștiați pe caldarâm. De ce evit închisoarea, de ce n-am curajul să fiu închis, de ce nu avem puterea de a umple, dintr-odată, închisorile, toți, toți, suprapopularea închisorilor, așa bombănea recepționerul, privind furnicarul oboist neobosit, să apuce clipa, într-o clipă, înainte ca imensa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de altfel. Blegit, popa Băncilă își primi servieta. Așteptă ca acela să-i scoată lăcățelul. Îl urmări apoi cum se duce în josul bulevardului. În dreptul cinematografului așteptă până se schimbă culoarea semaforului. Îl văzu apoi cum, traversând, se ridică ușor de pe caldarâm, pășește în aer, ca și cum ar urca un deal, pirezându-se în înălțimea zării de dincolo de restaurantul „Clodie’s dandy“ (cu club de zi privat), de peste drum. Popa Băncilă privi nedumerit în jur. Nu mai pricepea unde se află. Două fetișcane veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ore în șir înaintea lui și am impresia cè n-au trecut mai mult de zece minute, Ieșim împreunè din Muzeul închis la ora asta, curtea interioarè pustie în seara rècoroasè, apoi, ea bètând ritmic cu țocurile pantofilor pietrele din caldarâm, tulburând liniștea întunecatè de sub bolțile intrèrii, ieșim în stradè, Vè pot conduce, mè ofer eu agèțându-mè de fiecare moment, Sunt cu mașina și mai trebuie sè fac niște cumpèrèturi, ea scuzându-se, Îți mulțumesc cè m-ai ajutat, dacè voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
umărul drept, unul îi căzu adormit în poală. Mașinile se fereau din calea ei cu spatele înainte, clipind din stopuri și semnalizându-și trecerea cu piuituri, se cățărau pe stâlpii de telegraf. Tramvaiele își modificau traseele, luând-o direct pe caldarâm, cu pantograful bălăngănind, trecătorii își schimbau brusc atitudinea. Din oameni pașnici pe care îi știa, se încăierau, cel mai vânjos făcea pârtie printre grupurile curioase și nepăsătoare pentru trecerea ei, ultimele deveneau, la rându-le, interesate de eveniment și, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a luminii se vâslea mai cu spor decât prin smoala nopții. O greșeală de proiect sau viitorul se grăbea în întâmpinare, de aceea aici mergea, chipurile, mai repede decât Mama Dincolo. Dacă ținem cont de ronțăitul greoi al șenilelor pe caldarâm, de gropile care încordau mușchii sclavilor, de scrâșnetul eșafodajului construcției, plânsetul transmis în pereți până în pâlnia acoperișului, era necesar ca din 80 în 80 de metri să se facă un popas de o țigară. Geografia orașului stătea liniștită. Neschimbată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
trebuia să își ducă până la capăt nemurirea de creator de destine. Aripile îi erau de ceară, ca ale legendarului Icar. Soarele dragostei din mine i le va topi și Mama se va prăbuși în uitare. Scârțâiau furcheții, șenilele rulau pe caldarâm, vâslele se mișcau ritmic, orașul era străbătut stradă cu stradă, Mioara Alimentară le imprima în memoria aparatului foto, chiar și geamătul Pământului vâslit. Pot spune, Mitică, spațiul avea putere de seducție. Dacă timp nu există, îl inventăm, ceea ce făceam ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mea! Eu respect tradiția, Mioara, de a fi iarnă interioară! Dacă oamenii s-au închis în sine, eu de ce n-aș face la fel? Închisă ca tine, îmi privesc cavernele gândurilor. În gorgane oboseala curge pe străzi, voma veninului pe caldarâm, mizeria defecărilor mele peste oraș. Sunt în derâderea vremurilor! Așa cum vremurile sunt o derâdere! E prilejul de a ne vedea urâțenia. Mi-au murdărit mitul cu alte mituri, mi-au distrus esența cu aceeași aversiune. * * * S e zvonise în oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o visa. Acest fenomen a pus pe gânduri nu numai pe localnici, ci înseși pe persoanele în cauză, ajungând până acolo cu întrebarea: oare noi am fost plecați vreodată? Atunci când ajungeau în orașul viitorului, din clipa în care pășeau pe caldarâmul Capitalei se simțeau atrași cu o forță nevăzută spre gară. Reușind să se smulgă din strânsoare, pășeau ca pe ace și în clipa în care vedeau în mulțime un brăilean pe care nu-l cunoscuseră vreodată îl opreau trăgându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]