971 matches
-
Kitty păși cu grijă În liftul care se oprise cu vreo treizeci de centimetri mai sus. Apăsă pe butonul PH1, ușile se Închiseră și motorul liftului Începu să huruie. Se deschiseră apoi spre un spațiu larg, plin de oameni. Două candelabre uriașe atârnau de tavan și pe pereții de cărămidă erau agățate tablouri excentrice. „Un loft2 industrial“, Își spuse. Un bărbat elegant, chel, o văzu ieșind din lift și se apropie cu un zâmbet larg. — Bună, sunt Dave Clarkson, avocatul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
le mai văzuse, casa lui Matthew era o oază de căldură, avea un stil bine definit. Era o adevărată Încântare și, pe deasupra, se afla chiar pe plajă. Intrară Într-o cameră de zi mare, cu tavane Înalte și cu un candelabru superb de fier forjat deasupra unei mese de lemn, lângă care se opri Matthew mai Întâi, să-și verifice mesajele. Din robotul telefonic Începură să curgă voci sexy de femei care În mod cert Îl plăceau, cu care sigur se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
costumat În șobolan, sau poate un șoarece. L-au fugărit nu știu cît timp printr-o casă enormă, practic un conac, Însă el era mult mai agil decît ele, sărea peste mobilă, se cățăra pe draperii, se legăna ținîndu-se de candelabru. După un timp, pisicuțele au abordat altă tactică. S-au făcut că renunță la pîndă. Au căscat, s-au Întins și s-au prefăcut că adorm. Au Început să-și dea jos costumele de pisicuță, dezgolindu-și Întîi umerii, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
prea se împacă, de obicei, cu belșugul și fericirea. Uitasem, firește, de amicul meu, când l-am reântâlnit după câțiva ani în locul cel mai neverosimil pentru el: la un restaurant din centru, în lumina stinsă, halucinată, a unor ciorchini de candelabre cu prisme curcubeene. Vorbeam liniștit cu nevastă-mea și îmi plimbam privirile prin sală, când brusc mi-a atras atenția un grup de afaceriști care ocupaseră o masă încărcată ostentativ. În mijlocul lor și în centrul atenției se afla el, cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la tradiția găurii de șobolan, la mirosul de sânge și băligar, la prenumele rembrandtiene. La subsol se aduceau acum mătăsuri grele, cu luciu unsuros, pocale de cristal pe mesele cufundate sub valuri de dantelă olandeză, mobilier cu intarsii florale și candelabre cu sute de prisme și țurțuri de cuarț. În locul berii ordinare se serveau acum băuturi fine în sticle de forme ciudate. Femei în toalete de seară se lăsau conduse până la mese, de unde priveau apoi curioase scena, pe care deocamdată cânta
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ușor de urnit, și el, spre mijlocul încăperii. Dar obosea foarte repede și trebuia să facă pauze lungi după fiecare mobilă deplasată. Noroc că nu mai erau prea multe în odaia aceea, care începuse să pară și mai înaltă, cu candelabrul din plafon înălțîndu-și parcă tot mai sus țurțurii clinchetitori. După ce trase și împinse biblioteca, apucă fotoliul larg, minunat învelit în satin cu floricele verzi-pal pe fond roz-pal, îl întoarse cu picioarele-n sus și-l propti de sofa, sprijinindu-l
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
strâmbate, și oale de noapte mâncate de rugină. Erau haine decolorate în dulapuri cu oglinda spartă: din gulere și cute se ridica o spuză de fluturași gri și bej, care-și împrăștiau peste tot puful de pe aripi. Era un mare candelabru căzut din tavan și o icoană spartă în două. Câte un tăun mare și gros țâșnea bâzâind din vreun colț și se rotea apoi la nesfârșit prin toate ungherele. Înaintând cu pași mici printre vechiturile alea, am dat de primele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
bolduri. Erau florile Soniei, însoțite de un bilețel în care mă ruga să ne întâlnim chiar în seara aceea. 4 Spre seară, ploaia a stat. Felinarele aprinse se oglindeau ca în niște lacuri negre în trotuarele și în asfaltul umed. Candelabrele gigantice zumzăiau molcom lângă statuia de granit a lui Gogol. Dar globurile lăptoase, învelite în plase de sârmă, care se ridicau în capul acestor catarge de fontă nu-și prea trimiteau lumina în jos ci clipeau, ici și colo în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
tare, de trosneau pietrele. Când sania o luă lin spre pasaj, am auzit din toate părțile pași zăngănind pe zăpada înghețată bocnă. De pe acoperișul caselor se ridicau stâlpi albi de fum, de părea că orașul atârnă de cer ca un candelabru uriaș. În pasaj era curent și foarte frig, iar pe oglinzi se pusese un strat gros de chiciură. Când am deschis ușa de la cafenea, aburul a năvălit afară ca dintr-o spălătorie; era un abur cald, plin de miresme și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
colț al camerei. — Vino și vezi, îmi spuse el, cu capul întors spre mine și chemându-mă cu mâna întinsă în spate. Uită-te numai la oroarea asta. Îmi arăta un copil gol care susținea cu mânuța lui grăsuță un candelabru uriaș. E cumplit să-ți imaginezi în ce dispoziție idioată erau cei care au executat asemenea lucrare și e și mai cumplit să te gândești la cei care au putut-o cumpăra. Nu, dragul meu, ia privește (mă luă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
unul dintre noi ar trebui să ridice douăzeci de puduri. Ei, ce spui? Și ce crezi că exprimă fața lui? Vezi pe acest chip un semn cât de mic de efort, de luptă sau de încordare? Ia să-i iei candelabrul din mânuță. Ai să vezi atunci că, privindu-i fețișoara, nici cea mai grijulie doică nu-și va putea da seama dacă pruncul acesta vrea să doarmă sauă o oroare, o adevărată oroare! — Ei, dar ce mutră ți-ai dori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
surprindeau prin bogăție, fast și bun gust: scări de marmoră, ferestre cu vitralii vechi, colorate, tavane din lemn de stejar sculptat, sala mare cu pereții tapetați cu nobilii strămoși pictați pe piele de Cordoba, feronerie lucrată la Paris, oglinzi venețiene, candelabre vechi, prețioase, salonul heraldic prezentând blazoanele strămoșilor... Parchetele de lemn nobil cu intarsii te invitau la dans, Mihai și Beatrice chiar încercând câțiva pași. Nu mai fuseseră pe aici niciunul, așa că aveau ce admira, gândindu-se că și aici puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
casa. Aceeași căutare din apartamentul de la București se regăsea și aici, într-un chip mai rustic. Doi pereți ai sălii erau acoperiți cu două mari șaluri de cașmir, arme numeroase vechi erau presărate peste tot, de tavanul de grinzi atârnau candelabre cu lumânări de ceară. O vitrină mare conținea pe un rastel numeroase puști de vânătoare. Alături de sală era o cancelarie de moșie, simplă și ordonată. În cealaltă parte se găsea sufrageria. Aceste încăperi dădeau înspre prispa de intrare. Pe o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
scaunului, așteaptă ca musa firul să își termine întrebarea, cu o expresie binevoitoare întipărită pe față. Boneta apretată a madamei Ana se mută în mijlocul camerei, apoi lângă măsuțele cu picioare înalte, lângă șemineu. Pe fiecare dintre ele ea așază un candelabru cu cinci brațe și, după o mică ezitare, pentru că afară este încă lumină, aprinde lumânările de stearină. în spatele jilțului doamnei Mironescu, lumina pâlpâindă scoate la iveală un postament alb, rotund ca o coloană, și, așezat pe el, un bust de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și principiile ! Aruncând în permanență oamenii în derizoriu, vom sfârși prin a arunca și idealele... Brusc îngrijorat, domnul Mironescu își oprește ochii asupra micuței Yvonne care, de câteva minute, se învârte fără rost în jurul măsuței cu fotografia, riscând să răstoarne candelabrul cu lumânări aprinse. Dar, înțelegând mustrarea din ochii lui Papa, fetița aleargă să se vâre sub gheridon. De acolo scoate din când în când capul poznaș printre ciucurii mătăsoși ai fețișoarei de masă, așteptând ca Papa să îi facă Bau
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
din lemn pe care sprijineați o scân dură, acum îi întreceți în bogăție până și pe greci. În acest moment, Germanicus cere tămâia. Neron și Drusus se reped amândoi, împingându-se unul pe altul, să apuce cățuiul așezat în vârful candelabrului portativ. Nero, avantajat de înălțime, pune primul mâna pe el și i-l întinde victorios tatălui. Rămas în urmă, Drusus se pune pe plâns, urmat aproape instantaneu de chirăiturile lui Puppus. Agasată, Agrippina smulge copilul din brațele doicii și-l
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
întinde victorios tatălui. Rămas în urmă, Drusus se pune pe plâns, urmat aproape instantaneu de chirăiturile lui Puppus. Agasată, Agrippina smulge copilul din brațele doicii și-l molcomește cu șoapte liniștitoare. Cu cealaltă mână liberă, scormonește în cutia din vârful candelabrului de argint după o fărâmă de tămâie, pe care i-o dă lui Dru sus, să tacă din gură. Lângă Herodes Agrippa, Antonia bombăne nemulțumită: — Tămâia și mirul nu se cade să fie date drept jucării copiilor. Sunt aduse tocmai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
evrei ortodocși, știi, din ăia cu pălărie neagră, cu barbă mare și cu cârlionți. Nu există mulți la Milano. Azi e vineri și la asfințitul soarelui Începe sabatul. Așa că, În apartamentul de vizavi, ei Încep să pregătească totul, să frece candelabrul, să fiarbă mâncarea, să aranjeze treburile În așa fel Încât mâine să nu aibă nici un foc de aprins. Chiar și televizorul rămâne deschis toată noaptea, numai că sunt nevoiți să aleagă de pe acum canalul. Diotallevi al nostru are o mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu iconostas triunghiular și două statuete ale lui Isis și Osiris. Împrejurul lui, un amfiteatru de statui ale lui Anubis, un portret al lui Cagliostro (dacă nu al lui, atunci al cui crezi?), o mumie aurită, de format Keops, două candelabre cu câte cinci brațe, un gong susținut de doi șerpi Încolăciți, un amvon pe un podium acoperit cu pânză imprimată cu hieroglife, două coroane, două tripoduri, un sarcofăgel gen ora sfârșitului, un tron, un fotoliu stil 1600, fals, patru scaune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
un covor pe podea, o canapea remarcabilă și scaune, un taburet și o masă - toate acoperite de praf, și cu urme serioase de sticlă și tencuială căzută sau de mucegai - lemnul cu o Înfloritură care Începea să se umfle. Și candelabrul! strigă ea ușor, ridicîndu-și privirea. Da, ai grijă pe unde calci, zise Julia, venind lîngă ea și atingîndu-i brațul. Jumătate din lustre au căzut și s-au făcut țăndări. — Din ce mi-ai spus, credeam că locul este aproape gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Își continuă drumul În jos. Scara devenea tot mai largă pe măsură ce se apropia de treapta de jos; casa era veche, dar construită la o scară impozantă. În tavan erau rozete din tencuială și cîrlige În locurile În care, cîndva, atîrnaseră candelabre. MÎna curentă a balustradei avea curbe elegante și ornamente delicate. Dar, deși holurile aveau covoare roșii superbe, acestea erau acoperite cu pînză, aproape distrusă din cauza tocurilor Înalte. Pereții erau vopsiți În nuanțe melancolice de verde, crem și gri, și arătau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
în dreptul ochilor lui. Simte totuși o adiere promițătoare de trandafiri și pătrunde într-o anticameră cu faianță roz, în nuanțe variate, cu un aer ciudat, viclean. La un capăt, este o intrare, mai mult o despărțitură decât o ușă. Un candelabru roz de sticlă atârnă din tavan. De cealaltă parte a ușii se aude susurul unei fântâni și un râs gingaș de femeie, dar lui Pran nu i se dă voie s-o ia în direcția aceea. Este împins pe alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nu-mă-uita; er limpede ca apa pură; 16 er azuriu ca o imensitate albastră; erul, palatul lui Dumnezeu; erul străveziu ca acuarela albastră împrăștiată; er roșiatic ca arama lustruită și șlefuită; erul în mii de nuanțe de albastru; er de sticlă, candelabru cu lumini de diamant, tărie lbastră, văzduh căptușit cu nori. întocmită de eleva Alina-Georgiana Dumitriu, clasa a V-a C 17 În ceea ce privește imaginația, ea este o calitate mai rară la unii elevi, dar facem observația că numai în virtutea acesteia realul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
viorea; cer azuriu ca o imensitate de albastru; cerul, palatul lui Dumnezeu; cerul străveziu ca acuarela albastră împrăștiată; cerul în mii de nuanțe de albastru; cer de stele; cer ca o petală de miozot; cer căptușit de nori; cer fumuriu; candelabru cu luminițe de diamant; clopot uriaș de sticlă aburită. Despre carte: freamăt de frunze în toamnă; cântec alinător de vioară; aripă albastră; boare de cetină; slovă, gând; floare anume înflorită; piramidă în inimile celor care o citesc; paradis al cunoașterii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cotite luminișuri de păduri; copaci ca niște lumânări cu flacăra verde; pomii sunt fantasme; frumusețea codrului de un farmec neobișnuit; frunze ruginii; copaci goi; întunecata doamnă a codrului; Despre copaci: copaci goi, solitari; rădăcini ca de oțel; pomii par niște candelabre colorate; fagi cu vârfuri sure; plop negru încrustat în cer; plopii, umbre solitare; plopii ca niște fantasme albe; plopii înșirați se pierd în zare; plopii s-au desfășurat în mantale lucii; sălcii plângătoare; sălcii bătrâne își mișcau pletele argintii; pomi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]