1,329 matches
-
gândul și fapta nobile - este deconspirată (cu plăceri ascunse) într-o formulare memorabilă menită să îl discrediteze pe bătrânul Constantin Cantemir. Ajuns voievod al Moldovei printr-o mare îngăduință („parahorisis”) divină - „poate fi pentru păcatele creștinilor acelui pământ”, se rostește „candid” G. -, dușmanul lui Constantin Brâncoveanu fusese întâi „herghelegiu”, „apoi lefeciu, apoi și ceauș la steagul spătărescu aici în țară”. Demersurile acestor inepuizabili agenți ai răului sfârșesc lamentabil în eșecuri pilduitoare. Ținta lor, voievodul, descris și proiectat fără șovăire în spațiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
fiind nefondate și ipotezele legate de o posibilă corelație între folosirea adezivilor dentari și tulburarea echilibrului microflorei orale. Studii microbiologice pe medii de cultură, au evidențiat prezența de colonii bacteriene sau levurice care erau întreținute de adezivi (Streptococcus mitis și Candida albicans). Rezultatul obținut s-a datorat incluziei microflorei orale obișnuite în materialul adeziv și multiplicarea lor în cadrul microbiocenozei orale (Stafford și Russel în 1971). În urma acestei constatări a apărut și ideia includerii unor inhibitori de floră orală saprofită în compoziția
Modulul 1 : Explorări minim invazive şi radio-imagistice : (termografie computerizată, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat - radiologie, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat, imagistică şi informatică medicală) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101013_a_102305]
-
istorie a privirii în Occident, 1992), de filosofie și de istorie a religiei (Critica rațiunii politice, sau inconștientul religios, 1981; Focul sacru, funcțiile religiosului, 2003) și de mediologie (Curs de mediologie generală, 1991; Introducere în mediologie, 1999). Régis Debray, Un Candide en Terre sainte (c) 2008, Editions Gallimard, Paris (c) 2009, Institutul European Iași, pentru prezenta ediție în limba română www. euroinst.ro INSTITUTUL EUROPEAN Iași, str. Lascăr Catargi nr. 43, 700107, C.P. 161 euroedit@hotmail.com; www. euroinst.ro Descrierea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
2009 ISBN 978-973-611-625-4 I. Ungurean, Mihai (trad.) 913(569.4)(0:82-992) 821.133.1-992 Reproducerea (parțială sau totală) a prezentei cărți, fără acordul Editurii, constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/1996. Printed in ROMANIA RÉGIS DEBRAY CANDID ÎN ȚARA SFÂNTĂ Traducere de Mihai UNGUREAN INSTITUTUL EUROPEAN 2009 TABLA DE MATERII (cu locurile citate) Harta 1. Țara Sfântă în vremea lui Iisus 1 / 14 Harta 2. Frontierele actuale / 15 INTRODUCERE / 17 Harta 3. Gaza din zilele noastre / 26
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
lui Joseph Maïla, profesor de Științe Politice, lui George Corm, fost ministru al Economiei, doctorului Kamel Mohanna, președinte al Amel Association, lui Nahla Chahal, cercetător în Științe Sociale, precum și multor altora; toți au contribuit în a face dintr-un spirit candid venit de departe un om ceva mai puțin naiv. Fie ca toți să găsească aici expresia întregii mele gratitudini. CLUBUL DE CARTE INSTITUTUL EUROPEAN Stimate Cititor, Institutul European Iași vine în sprijinul dumneavoastră ajutându-vă să economisiți timp și bani
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mireasa, chiar dacă aceasta are o formă neașteptată: „În coadili mărilor,/ În răsăritu soarilui” (Alexandrovăț - Serbia). O transfigurare totemică apare și în colinda tip III, Ciuta proroacă. La fel ca în orațiile de nuntă, fecioara de măritat ia forma unei fiare candide urmă¬rite de feciorul în ipostaza de vânător arhetipal. Atributele solare se păstrează și acum: „Vețuia o Ciută/ Cu blana bătută/ Tot cu pietre rare/ Și mărgăritare./ Și în frunte-avea/ Răsărit-o stea,/ Stea ce lumina/ Noaptea ca ziua”. Funcția
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cheremul naturii. Șaizeci de mii de oameni au fost uciși într-un cutremur puternic produs la Lisabona la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Această catastrofă naturală a redus optimismul și încrederea în progres caracteristice timpului. La scurt timp, Voltaire scrie Candide', un roman în notă parodică la adresa lui Leibniz, reprezentat de domnul Pangloss, și a Teodiceei sale. El face o distincție clară între istoria sacră și cea profană și contestă relatările biblice cu ajutorul criticismului istoric. Critica lui se îndreaptă și împotriva lui
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
a unei Națiuni, însuși rostul ei pe Pământ. (Încă o dată cer iertare pentru acestă repetare și risipire de „banalități”, de lucruri știute, dar, în vremuri de criză spirituală, cum le trăim azi, este imperios necesară repetarea, sublinierea lor apăsată, pentru candizi, dar și pentru răuvoitori, pentru „carieriștii grăbiți” care cred a putea sui pe treptele templului cu bocanci murdari...Ă Etic, moral se comportă fiecare artist, fiecare creator, în mod diferit, după firea, după puterile ființei sale, după capacitatea sa strict
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
se înfurie, țipă și fuge. E ticălos pentru că n-are criterii, pentru că e depășit de situație, pentru că e incompetent. În fond, e mai curând o victimă: plasat brambura într-o funcție fără legătură cu alcătuirea lui mentală, ipochimenul bate câmpii candid și face porcării din stupiditate și inadecvare. Dacă încerci să-l trezești, nu-nțelege ce vrei: înjură, se învinețește și te pârăște „la centru“. E și obedient (cu cei „mari“), e și sărăntoc, dar e, mai ales, adumbrit intelectualmente și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
a glumei enorme sau minore pe care o oferă fiecare frază. Trebuie să știi să descoperi, de pildă, cu câtă vervă și competență stâlcește, în joacă, limba franceză, în cutare scrisoare către Alceu Urechia („Douleurs vouloir pas passer!“), să râzi candid de asocieri de tipul „mitologic mitocănesc“, să savurezi alunecarea „Constituției“ spre „Costicuție“, să citești cu glas tare, printre hohote de râs, descrierea lenei cronice valahe drept „Pigritia orientalis fetida“ sau „stenograma“ năucitoare a modului „cum se înțeleg țăranii“. Când o
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
în urechiușa ei roșie ca focul: -«De-acuma să știi și tu Mărie că numai una îmi mai doresc de la viață, la noapte-n pat să te aflu fecioară!» - «Apoi de mă Ioane, cum ți-o fi norocul !» îi răspunse candidă, dulce și apetisantă, mireasa. Din tren Atunci pe vremea marilor congrese ce se țineau la București, adunarea generală a Ceapeului îi delegă în unanimitate pe cei doi, Ion și Gheorghe, să reprezinte cu cinste obștea satului la marele for al
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
2000 de primitorul scrisorii care referitor la gazde spune că „e vorba de familia Paraipam din Băiliești-Vrancea”, după care mai scrie: „La această dată eram cu plutonul în sectorul de fortificații de la Băiliești lângă Suraia și stăteam în gazdă la Candide Paraipam, gospodar de frunte care avea două fete ce nu se mai săturau s-o privească pe Mia, care era ca un „crin pe deplin înflorit”. A făcut o mică escapadă de două zile, furând un strop de fericire. Urma
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
crescut și ea, proptindu-mi-se pieziș în prezent atunci când am zărit în compartimentul de tren cămașa de noapte a Ingăi Wenzel, în cursul călătoriei la Marburg. Era cea de-a patra formă pe care-o vedeam, dar prima formă candidă. Fiindcă, aflată într-un tren german, ea nu știa că a te simți la cheremul altora e o stare ce poate călători cu trenul de noapte. și nici că prietenul meu, cel care făcuse reclamă la talcioc cămășilor de noapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
2,4 membri care consumă zilnic 1,18 ouă. Ion nu apare în glumele autohtone fără Măria, cum nu există Ițic fără amicul lui Ștrul. Mai de curând au apărut bancuri cu Alinuța, fetița ușor tâmpită, victimă a violenței familiale, candidă din prostie. Numele a devenit rapid popular. O damă blondă care întârzie să demareze la stop e încurajată sarcastic de participanții virili la trafic: „Hai, Alinuțo, tată!” Numele proprii, adunate de la lume, se întorc la noi pline de savoarea unor
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
până mâine-o cruce de stejar»./ Văzând că nu-l refuz, mi-a mai cerut,/ Mieros, și-un pumn de cuie cu-mprumut./ A doua zi, când era gata tot, / Ca o femeie m-a luat de cot/ Șoptindu-mi candid: «Haidem, frățioare, / Să facem pe Golgota o plimbare...»”. SCRIERI: Oglinda dintre noi, Târgu Jiu, 1991; 21 de grame de suflet, Pitești, 1996; Supliment de existență, îngr. și pref. Gheorghe Grigurcu, Târgu Jiu, 1997; Eseu despre glorie - Essai sur la gloire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288945_a_290274]
-
Luigi Adami. Un tânăr seminarist, cunoscut familiar cu numele de Gigio, pentru a nu-l confunda cu sacristanul care se chema și el tot Luigi. Încă de la prima întâlnire, avută în februarie 1907, don Calabria a înțeles că acel suflet candid putea să devină un optim educator: și a început să-l formeze spiritual. Obișnuia să-i repete: «Domnul m-a trimis aici, la San Benedetto, anume pentru tine». Luigi Adami s-a născut la Verona pe 17 martie 1891, dintr-
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ai Divinei Providențe. Domnul și-a pus sigiliul divin. Deo gratias, Deo gratias, Deo gratias». Totul bine: bucurie mare, chipuri zâmbitoare, îmbrățișări pline de afecțiune. Afară ninge. O pictură albă și moale ascunde și netezește orice asperitate, sub mantia-i candidă. În ziua următoare, 12 februarie, după ce a trăit o noapte neliniștită, episcopul cere să fie chemat don Luigi Pedrollo. Îi spune că trebuie să revadă unele articole despre frații laici, pentru că sunt contrare Sfintelor Canoane. Pe de altă parte, anunțul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
venit să fie slujit, ci să slujească... Iar, acest biet preot care vă vorbește, priviți-l ca pe centrul vostru, care vă unește și vă dirijează; să aveți în el cea mai mare încredere, ca fiii în tatăl. Expuneți-i candid frământările voastre, aspirațiile voastre, dorințele voastre... și apoi fiți liniștiți și calmi e ceea ce el vă spune din partea lui Dumnezeu». Preoții tineri, mulți dintre ei în bună credință și victime ale lipsei de experiență și a unui radicalism tineresc oscilant
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
nu și-a atins scopul, dar textul a fost citit atât de monseniorul Montini cât și de Pius XII (1939-1958). Cele două personalități eminente or fi zâmbit de bunăvoință și de speranță citind invitația presantă la unitate, adresată de sfântul candid veronez. Dar don Calabria nu s-a pierdut de suflet: a prezentat această idee părintelui Paolo Manna, fondatorul Unione Missionaria del Clero (Uniunea Misionară a Clerului) și cardinalului Lavitrano. Zadarnic. Nu m-aș fi simțit liniștit pe patul morții dacă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și înflăcărat de iubire față de Dumnezeu și față de aproapele. Un adevărat apostol misionar: doctorul Attilio Riccardi. Tânărul medic se formase spiritual în Acțiunea Catolică juvenilă din Forlì și, mai apoi, în FUCI (Federația Universitară Catolică Italiană) de la Bologna. Un suflet candid, entuziast, care încă de tânăr și-a cultivat pasiunea misionară. Orientarea studiilor sale universitare a fost isprăvită în direcția viitoarei sale alegeri de viață. S-a licențiat cu nota maximă, cu o teză originală: Le malattie dei missionari e i
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ne rugăm ca să ajungă Providența... Ai nevoie de Providență?... A ajuns Providența». Așa cum spunea Catehismul care circula în acel timp, divina Providență e cea care susține totul și pe toți: firul ierbii și stejarul bătrân, floricica de pe câmpie și crinul candid, minusculul colibri și vulturul maiestuos. Desigur, Providență este și inteligența, voința, străduința, tehnica, știința aplicată. Providență este «capul pe gât și brațele noastre! Dar atunci când se vorbește despre Providență în instituții de caritate ca a noastră, acestui cuvânt i se
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
l-a numărat printre copiii ei, pe „fiul hoinarei“, adoptat de-al ei Giovanni, și apoi al doilea... al treilea... Ne-am amintit de femeia scundă din popor, Masina, chemată la cinstea de a sluji fără plată, slujitoarea săracilor. Episoade candide și detalii aparte ni se desprindeau lent de pe buze, cu mâhnirea că se pierdeau în gol. El, declinant spre sfârșit, rămânea în ascultarea izvoarelor. Dintr-odată, don Giovanni a avut o tresărire, apoi o respirare greoaie, apoi o lungă suspendare
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
deci, să îmbrățoșez altă carieră; să lepăd penelul și să ieu condeiul și nu știu zău dacă schimbul a fost în avantajul meu. Cu toate aceste, din când în când, în oarele când n-aveam ce face, cum zicea un candid poet acum răposat, tot mai schițam câte o vedere, câte o figură pentru a nu pierde obiceiul, iar după ce am intrat în "Junimea", instinctiv m-am apropiat de acei care ca și mine țineau penelul în mână. Aceștia nu erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Ursuleanu, Virgil Birou, LCF, 1966, 37; Pavel Bellu, Virgil Birou, TR, 1968, 19; Nicolae Ciobanu, Virgil Birou, O, 1968, 5; Țirioi, Premise, 53, 58-61, 95-103, 109-111; Popa, Dicționar (1977), 85; Ungureanu, Imediata, I, 67-97, 192-193; Pavel Bellu, Virgil Birou - uriașul candid, O, 1981, 33; Mihai Alexandru, Virgil Birou în memoria urmașilor, O, 1982, 23; Nicolae Țirioi, Virgil Birou și viața artistică din Banat, O, 1983, 21; Timotei Jurca, Un roman nedreptățit - „Lume fără cer” de Virgil Birou, O, 1986, 52; Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285744_a_287073]
-
lipsește nici din acest volum, autorul aducând din nou în discuție situația literaturii comparate, „criza teatrului”, aplicând apoi aceste concepte la autori mai vechi sau mai noi, pe care îi reinterpretează, cu accentul în principal pe personaj (Falstaff, Don Juan, Candide, dar și Chirița). Extinderea ariei comparatiste va fi și mai vizibilă în volumul Introducere în literatura clasică europeană (1978), în care C. observă dificultatea unei caracterizări sintetice a fenomenului clasic, dată în primul rând de diversitatea modalităților acestuia, precum și de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286371_a_287700]