767 matches
-
uneori supranumit „trubadurul cântecului ebraic" S-a născut la Kiev sub numele de Dimitri Mark (Mordechai) Greben. În casa părintească, unde tatăl său era meloman iubitor de muzică evreiască liturgică și populară, a putut auzi numeroase înregistrări ale unor vestiți cantori (hazanim). Neavând însă condiții materiale pentru a se perfecționa în muzică, a învățat să cânte la un pian abandonat, fără a cunoaște notele. A studiat doua semestre la facultatea de mecanică a politehnicii din Kiev, dar din cauza sărăciei a întrerupt
Mordechai Zeira () [Corola-website/Science/318497_a_319826]
-
pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Biserica de lemn "Sf. Arhangheli Mihail și Gavril" a fost construită în anul 1785, așa cum spune pisania aflată pe grinda de sus a portalului: "...întru această sfântă biserică au dat Filimon cantor o sută de florini. Ani de la Hs. 1785". A fost ctitorită de un român pribeag, Gligor Filimon, urmărit de stăpânire pentru că luase parte la răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan. Cei care au construit-o au fost doi meșteri lemnari
Biserica de lemn din Tilecuș () [Corola-website/Science/317993_a_319322]
-
În anul 1996 în 1 septembrie a fost resfințită de P.S. Episcop Iustinian al Maramureșului și Sătmarului înconjurat de 24 preoți slujitori. Din contribuția credincioșilor,prin grijă preotului paroh se întrețineau școlile confesionale care erau conduse de preotul paroh și cantorul bisericesc care era și invadator de unde și denumirea dată cantorului bisericesc de ‚’diac’’adică ‚’om cu știința de carte’’ sau chiar ‚’scriitor de nume’’luând parte la ședințele consiliilor parohiale scriind numele membrilor care în majoritate erau neștiutori de carte
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Prilog () [Corola-website/Science/322889_a_324218]
-
P.S. Episcop Iustinian al Maramureșului și Sătmarului înconjurat de 24 preoți slujitori. Din contribuția credincioșilor,prin grijă preotului paroh se întrețineau școlile confesionale care erau conduse de preotul paroh și cantorul bisericesc care era și invadator de unde și denumirea dată cantorului bisericesc de ‚’diac’’adică ‚’om cu știința de carte’’ sau chiar ‚’scriitor de nume’’luând parte la ședințele consiliilor parohiale scriind numele membrilor care în majoritate erau neștiutori de carte. Școală era clădita în imediata vecinătate a bisericii,edificiul ei
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Prilog () [Corola-website/Science/322889_a_324218]
-
Domnului. În naosul bisericii se ajungea din pronaos de care era despărțit printr-o ușă tot din lemn de plop cu închizătoare de lemn. Naosul era boltit iar fruntariul și pereții fiind zugrăviți. Nici naosul bisericii nu avea podea. Strana cantorului, cu patru picioare, era acoperită cu pânză albă. Pentru închinare exista un tetrapod, acoperit cu o față de masă de hârtie pe care se afla icoana Învierii. Tot pe acest tetrapod se mai aflau o mică icoană pictată pe sticlă și
Biserica de lemn din Târlișua () [Corola-website/Science/318940_a_320269]
-
Weimarul în 1717, transferându-se la curtea prințului Leopold de Anhalt-Cöthen. În acest timp, compune cele 6 concerte brandenburgice, precum și suitele pentru violoncel „solo”, sonatele și partitele pentru vioară „solo” și suitele orchestrale. În 1723, Johann Sebastian Bach este numit cantor și director muzical la biserica St. Thomas din Leipzig. Bach avea sarcina, pe de o parte, de a preda muzica elevilor de la școala de canto, pe de altă parte, să furnizeze compoziții muzicale celor două biserici principale din Leipzig, compunând
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
Reinecke. Acesta, auzindu-l cu ani în urmă realizând variațiuni pe diferite teme, a exclamat cu entuziasm: „Credeam că nu mai există această artă; văd că încă mai trăiește în dumneavoastră.” În anul 1723 s-a stabilit la Leipzig în calitate de cantor la biserica Sfântul Toma, unde avea obligația de a instrui copiii din cor în ale muzicii, de a scrie, de a repeta cu coriștii școlii și de a executa în fiecare săptămână câte o nouă cantată. Condițiile istovitoare de lucru
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
lui Shmuel Cohen ca și cum după el au mai fost diverse încercări de a compune melodii pe versurile lui Imber, una dintre ele fiind cea a lui Eliahu Ighel, tot la Rishon LeZion, iar alta aceea a compozitorului de muzică liturgică, Cantorul David Novakovski din Odessa. Până la urmă, versiunea pe melodie românească este acea care a rămas, fiind cea mai reușită. Melodia apare, potrivit muzicologului Peter Gradenwitz, și în culegerea de cântece liturgice evreiești publicată de Hazanul (Cantorul) Nissan Beltzer din Chișinău
Hatikva () [Corola-website/Science/298208_a_299537]
-
compozitorului de muzică liturgică, Cantorul David Novakovski din Odessa. Până la urmă, versiunea pe melodie românească este acea care a rămas, fiind cea mai reușită. Melodia apare, potrivit muzicologului Peter Gradenwitz, și în culegerea de cântece liturgice evreiești publicată de Hazanul (Cantorul) Nissan Beltzer din Chișinău, ceea ce nu exclude de loc originea ei românească. După Gradenwitz, Shmuel Cohen ar fi cunoscut-o probabil din această culegere. Partitura "Hatikva" cu notele cunoscute până astăzi a fost publicata prima dată de editura C.G.Röder
Hatikva () [Corola-website/Science/298208_a_299537]
-
o serie de piedici paradoxale care au năruit atât fundamentele logicii cât și ale matematicii provocând neîncredere în matematică și logică.Acestea au fost paradoxele logico-matematice.Printre aceste contradicții cităm cele mai importante:1)paradoxul lui Burali-Forti 2)paradoxul lui Cantor 3)paradoxul lui Russell 4)paradoxul lui Richard 5)Paradoxul lui Zermelo-König 6) Paradoxul lui Berry 7)paradoxul lui Greeling-Nelson 9)paradoxul lui Skolem 10.paradoxul lui Gödel 10)paradoxul mincinosului.Pentru depășirea acestor pericole pentru logică și matematică au
Logică () [Corola-website/Science/297515_a_298844]
-
1873-1878 în stil neo-maur în capitala Ducatului Bucovinei din Imperiul Austro-Ungar. Ceremonia de inaugurare a sinagogii a avut loc la 4 septembrie 1877. S-a realizat un compromis între diferitele grupuri. Slujba nu a fost modernizată în întregime. Exista un cantor ("Hazzan") și un cor, dar sinagoga nu dispunea de orgă. Rabinul își ținea predica în limba germană și Tora era citită în fața credincioșilor și nu în direcția Chivotului (Aron HaKodesh). În 1867, evreii din Bucovina au obținut emanciparea deplină, mulți
Templul din Cernăuți () [Corola-website/Science/317033_a_318362]
-
apropiere, majoritatea populației evreiești vorbea limba idiș și menținea o tradiție ortodoxă. Numai elita orașului vorbea limba germană și practica cultul mozaic de rit reformat. Tenorul Josef Schmidt (1904-1942) a cântat în cor pe când era copil și apoi a fost cantor când a devenit adult. După anexarea Bucovinei de Nord (din care Cernăuți era cel mai mare oraș) de către guvernul sovietic în 1940, templul a fost închis și confiscat de statul sovietic. La 5 iulie 1941, orașul a fost eliberat de către
Templul din Cernăuți () [Corola-website/Science/317033_a_318362]
-
1876, biserica din Botoșana avea 1.648 enoriași, iar paroh era preotul Nicolai Sbiera. Începând din 1895 a slujit aici ca paroh preotul Ștefan Pavel, născut în 1855, preot din 1883. Acesta păstorea comunitatea din Botoșana și în 1907, iar cantor era Chiril Chiraș, născut în 1867 și angajat din 1887. După cum se precizează în "„Anuarul Mitropoliei Bucovinei pe anul 1937”", Biserica „Sf. Dimitrie” din Botoșana avea o casă parohială de cărămidă, o sesie parohială de 12 hectare, o sesie a
Biserica de lemn din Botoșana () [Corola-website/Science/317077_a_318406]
-
altar făcut odată cu biserica și pictat în stil oriental de un pictor necunoscut, mai există aici alte două fragmente pictate: primul dintre ele se află pe peretele ce desparte pronaosul de naos și a fost zugrăvit în anul 1853 de cantorul Ioan Caminschi din Poieni-Solca (care cuprinde scenele din martiriul Mântuitorului) și al doilea se află pe peretele de nord al naosului, care se parte că a aparținut vechii biserici a satului.
Biserica de lemn din Botoșana () [Corola-website/Science/317077_a_318406]
-
Despre acest profesor compozitorul își va amintii cu drag pe tot parcusul vieții, mai cu seamă că acesta îl va iniția în aprofundarea tradițiilor naționale muzicale ale Cehiei. Un rol important în formarea muzicală a lui Dvorak îl vor avea cantorii bisericii de la care tânărul Antonin va învăța meșteșugul cântărilor bisericești în tradiția husită. Cehia se va confrunta începând cu sfârșitul secolului al XIV-lea cu o serie de mișcări socio-politice și religioase în care un rol important l-a jucat
Antonín Dvořák () [Corola-website/Science/317132_a_318461]
-
reformei din vestul Europei. La începutul secolului al XVII-lea Cehia va cunoaște dominația habsburgică și timp de aproape 300 de ani limba cehă a fost interzisă, cărțile și monumentele de cultură în special culegerile de cântece au fost distruse. Cantorii, adepți ai mișcării husite de altă dată au continuat și pe mai departe să culeagă cântecele populare și au păstrat în felul acesta originalitatea culturii muzicale cehe. Profesorul Liechmann s-a remarcat și el printr-o astfel de muncă de
Antonín Dvořák () [Corola-website/Science/317132_a_318461]
-
fost inițial albă, se află alte două adnotări: "Eu Mantig, fiul Sf. Sale Preotului Agop din Silistra, am scris aceste rânduri în amintire, fiind la Biserica Sf. Grigore Luminătorul din capitala Iași. Data armenilor 1226 Ian. 20" (=1778) și "Eu, cantorul Agopian, am scris aceasta ca amintire la Biserica Sf. Grigore Luminătorul din Iași, 1195 Iunie 5" (=1747). Biserica armenească din Iași are trei clopote de mărimi diferite. Două din ele sunt inscripționate: clopotul mai mic datează din 1607 și are
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
utilizau simboluri care încadrau porțiuni ale textului, fiind probabil o notație simplificată pentru diferite „formule muzicale”. Originea neumelor nu este cunoscută cu certitudine. Există mai multe teorii plauzibile: o evoluție din accentele gramaticale din greacă veche sau latină, din gesturile cantorului (dascălului) sau din notația ecfonetică. Inițial au existat mai multe sisteme diferite de notație cu neume. Acestea indicau înălțimea relativă a sunetelor pentru o frază muzicală, dar nu și pentru întreaga compoziție. Cântăreții trebuiau să se bazeze în interpretare pe
Neumă () [Corola-website/Science/317828_a_319157]
-
s-a edificat în anul 1877 la stăruințele prim-coratorului Ioan Toda, din materialul dăruit de groful Jenő Zichy, preot fiind Mihail Berea.” Pictura, de factură naivă, populară, a fost realizată în vara anului 1879, „cu spesele comunei, prin Dionisiu Iuga, cantor et pictoru de Nicola”. Dionisie Iuga din Nicula a fost un zugrav itinerant de biserici și iconar, care a lucrat în mai multe județe din Transilvania și care a realizat, între altele, pictura bisericilor de lemn din: Valea Crișului (1876
Biserica de lemn din Remeți () [Corola-website/Science/317853_a_319182]
-
face prin partea de vest, prin intermediul unei prispe. Interiorul edificiului este compartimentat în pronaos, naos și altar. În zona naosului, spre altar, biserica are pe fiecare latură câte un apendice, tot din lemn. În aceste spații create se găsesc băncile cantorilor și a diacului. Pronaosul are un tavan drept, din scânduri în timp ce naosul este acoperit de o boltă seminirculară. Absida altarului este acoperită de o boltă formată din cinci calote sferice alăturate. Naosul și pronausul sunt demarcate, mai mult simbolic, de
Biserica de lemn din Leurda II () [Corola-website/Science/318051_a_319380]
-
în Ceaslov. Această slujbă a Obedniței este o formă specifică de cult care oglindește Sfânta Liturghie. Se slujește atunci când preotul nu este disponibil sau când un credincios nu poate merge la biserică. Este slujită de un diacon, subdiacon, citeț sau cantor sau de către persoana cea mai experimentată sau înțeleaptă prezentă, în această ordine, dacă un episcop sau preot nu numește un alt responsabil. Această formă de Obedniță este o variantă a Liturghiei Darurilor Înainte Sfințite ținută de un diacon cu acceptul
Obednița () [Corola-website/Science/318170_a_319499]
-
din Sfânta Scriptură), care alternează cu versuri ce conțin ideea principală a acelui psalm. Numele provine din practica tradițională a cântărilor interpretate de două coruri care își răspund unul altuia antifonic. În practica ortodoxă modernă, un cor sau grup de cantori poate cânta singur întreaga secvență, dar acolo unde sunt două coruri sau cantori alternând aceste imnuri, este necesar ca muzica să fie antifonală. Bisericile bizantine folosesc cântarea antifonică mult mai des decât cele slave. Primele trei imnuri ale Sfintei Liturghii
Antifon () [Corola-website/Science/318184_a_319513]
-
psalm. Numele provine din practica tradițională a cântărilor interpretate de două coruri care își răspund unul altuia antifonic. În practica ortodoxă modernă, un cor sau grup de cantori poate cânta singur întreaga secvență, dar acolo unde sunt două coruri sau cantori alternând aceste imnuri, este necesar ca muzica să fie antifonală. Bisericile bizantine folosesc cântarea antifonică mult mai des decât cele slave. Primele trei imnuri ale Sfintei Liturghii sunt cunoscute sub numele de "antifoane". După reforma liturgică din 1838, tradiția greacă
Antifon () [Corola-website/Science/318184_a_319513]
-
cu Rusia. Forțele ocupante ruse au instituit în oraș o noua administrație și au arestat 23 de persoane de vază, între care și pe dr. Salo von Weisselberger, pe Nicu Flondor, dr. Mayer Ebner, dr. Phillip Menczel, Eduard Bibring și cantorul-șef Schachter, care au fost deportați ca ostateci în Siberia, de unde s-au întors în Austria în anii 1916-1917, după schimbul de prizonieri între Rusia și Austro-Ungaria din noiembrie 1915. , Weisselberger a fost înnobilat de împăratul Franz Joseph al Austriei
Salo Weisselberger () [Corola-website/Science/319277_a_320606]
-
anul 1938 și se află în stare mediocră. S-a întemeiat prin chitorul Mihaiu Vinter. Biserica s-au sfințit în 1739, 16 februarie, aceste litere se află tăiete în lemn deasupra ușii, cu litere cirile...Popa Flore care a fost cantor bisericesc 64 de ani, fiind în etate de 96 de ani povestea că poporul din Sitani mergea la biserică în Câmpani (de Pomezeu) după spusele moșului său, Dumitru Popa, care la zece ani după sfințirea bisericii au urmat ca preotul
Biserica de lemn din Brătești () [Corola-website/Science/316792_a_318121]