1,206 matches
-
respectivului. Nu era, în sine, un instrument de dominație. Subiectul își păstra personalitatea. Totuși, aparatul putea transmite impulsurile cuiva unei alte persoane. Și cum impulsurile variau în funcție de gândurile persoanei emitente, persoana care le primea era influențată într-un mod foarte capricios. Căpitanul Leeth, care nu observase prezența aparatului, nu-și dădu așadar seama că gândurile nu-i mai aparțineau. - Bombardamentul de imagini la care este supusă nava face din cearta savanților o trădare de neiertat, spuse el și reluă, după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de deznădejde, era în sfârșit salvat! Indiferent ce avea să se întâmple, controlul asupra sursei de energie a acestei cuști îl va izbăvi pentru totdeauna de vechea neputință de a-și dirija mișcările. Nu va mai fi niciodată la cheremul capricioasei forțe de atracție a unor galaxii îndepărtate. De aici înainte, va putea să se deplaseze în orice direcție va vrea. În timp ce stătea agățat de gratii, cușca începu să se miște spre navă. Scutul energetic se deschise pentru a-i face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
tutun Virginia. Inspectorul Stanley de la Interpol puse ceașca pe birou. Avea un obraz roșcovan, bătut de vânt, trăsături osoase și o privire extrem de fixă. Mustața blondă camufla buza de sus. Cea de jos, răsfrântă, îi dădea un aer senzual și capricios. " Impresie falsă", gândi maiorul Cristescu. Avusese prilejul să-l cunoască destul de bine în ultimele săptămâni. Colaboraseră la detectarea unor traficanți de stupefiante pe care Interpolul îi căuta de trei ani. Se aciuaseră în Constanța... Acum, asculta puțin distrat mulțumirile lui
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
intens de a afla ce ascunde Împărăteasa. Și în sfîrșit, după cum spuneați, mai e și planul meu favorit. Așadar am hotărît să rămîn locului. Nu s-au grăbit chiar atît de tare să se declare de acord. Caracterul ciudat și capricios al Împărătesei crea șansele ca cel mai mic cuvințel din partea lui să devină fatal. Amănuntele... amănuntele... le discutară laborios. De pildă, faptul că Hedrock era aparent primul trădător al Arsenalelor din istorie, care totuși refuzase să furnizeze vreo informație curioasei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ERA IZBITOR, APROAPE NOBIL. AVEA STRUCTURA FACIALĂ CU POMEȚII PROEMINENȚI ȘI BĂRBIA FERMĂ A CELEBREI FAMILII ISHER. ȘI NU ÎNCĂPEA NICI URMĂ DE ÎNDOIALĂ CĂ EA ERA DOAR CEL MAI RECENT, NU ULTIMUL PRODUS AL UNUI ARBORE GENEALOGIC STELAR. PASIUNI CAPRICIOASE ȘI PUTERI NELIMITATE ÎI STRÎMBASERĂ MEREU FAȚA FRUMOASĂ. DAR SE VEDEA DEJA CĂ \ LA FEL CA TOȚI STRĂMOȘII EI REMARCABILI, DE AMBELE SEXE \ CAPRICIOASA ȘI STRĂLUCITOAREA INNELDA PUTEA REZISTA LA CORUPȚIE ȘI INTRIGI, ÎN CIUDA DEFECTELOR DE CARACTER, ȘI CĂ EXTRAORDINARA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
CĂ EA ERA DOAR CEL MAI RECENT, NU ULTIMUL PRODUS AL UNUI ARBORE GENEALOGIC STELAR. PASIUNI CAPRICIOASE ȘI PUTERI NELIMITATE ÎI STRÎMBASERĂ MEREU FAȚA FRUMOASĂ. DAR SE VEDEA DEJA CĂ \ LA FEL CA TOȚI STRĂMOȘII EI REMARCABILI, DE AMBELE SEXE \ CAPRICIOASA ȘI STRĂLUCITOAREA INNELDA PUTEA REZISTA LA CORUPȚIE ȘI INTRIGI, ÎN CIUDA DEFECTELOR DE CARACTER, ȘI CĂ EXTRAORDINARA FAMILIE ISHER VA MAI SUPRAVIEȚUI O GENERAȚIE. "LUCRUL IMPORTANT ÎN MOMENTUL DE FAȚĂ", SE GÎNDI HEDROCK CU O ISTEȚIME DIN CE ÎN CE MAI ALERTĂ, "ERA S-O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
bine necorupt ce contaminează și transformă pe cei din jurul său. Geniul narativ al lui Hergé este vizibil și în maniera în care ficțiunea sa prelucrează două dintre reperele imagologice ale veacului pe care îl traversează Tintin : Savantul și Diva (natural capricioasă) își au în profesorul Tournesol și Bianca Castafiore corespondenții de bandă desenată. În Tournesol (cel inspirat poate de Auguste Piccard), Hergé omagiază, pe jumătate ironic, pe jumătate serios, capacitatea științei de a lumina și a face inteligibil universul. Cuceririle mirabile
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
trupul ei încă tânăr avea nevoie. Se șoptea chiar că era rea de muscă și că nu alegea mult când vroia să-și răcorească sângele aprins. Portarul, Aristide, ba chiar și câțiva îngrijitori s-ar fi bucurat de favorurile ei capricioase. Căci a doua zi Moașa se purta cu ei de parcă nu s-ar fi întîmplat nimic. Numai Arhivarul nu se consolase, se pare, să se socotească un ibovnic de ocazie, tolerat pentru o noapte ca în patul Cleopatrei. Făcuse o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cunoască personal. Cum Doinița dorea un buchet de lăcrămioare, deși erau doar îmbobocite, am cules un buchet substanțial ce va înflori dezinvolt câteva zile mai târziu. Din cauza iernii grele ce a persistat anul acesta pe meleagurile noastre și a primăverii capricioase care... ba venea... ba nu venea, timpul e întârziat cu 10-15 zile. După aproximativ o oră ne-am despărțit, cu promisiuni de alte vizite ocazionate de venirea ei la familia bârlădeană din care provine. Concomitent cu beatificarea fostului Suveran Pontif
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
lucrurile au mers din ce în ce mai prost. Condițiile s-au deteriorat. Minkoff, iubita mea nepasionată, s-a întors împotriva mea. Însăși mama, agentul distrugerii mele, a început să muște mâna care o hrănește. Ciclul meu se afundă din ce în ce mai jos. O, Fortuna, spirit capricios!] Personal am constatat că lipsa hranei și a confortului, în loc să înnobileze spiritul, creează doar neliniște în psihicul omului și-ți canalizează impulsurile cele mai bune spre un singur scop: acela de a-ți procura ceva de mâncare. Deși am o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nu trebuiau să se dea bine pe lângă nimeni. Până În ziua aceea, fără excepție, distincția de nume se reflectase În personalitatea tuturor pisicilor ce trăiseră sub acel acoperiș. Cele care făceau parte din ramura nobilă s-au dovedit a fi mândre, capricioase și tăcute și se lingeau neîncetat, ștergând orice urmă a contactului cu oamenii când cineva le mângâia; cele din a doua categorie erau mai curioase și mai vioaie și aveau tot felul de plăceri bizare, precum cea de-a mânca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
faimoasă cu fiecare treaptă. Clienții ei veneau din tot orașul, fecioare și văduve, fetișcane și bunicuțe fără dinți, bogați și săraci, fiecare măcinat de propriile Îndoieli, fiecare murind de curiozitate să afle ce le pregătise Fortuna, forța aceea feminină și capricioasă. Veneau acolo cu o grămadă de Întrebări pe buze și plecau cu altele În plus. Unii plăteau sume mari de bani pentru a-și exprima recunoștința sau Închipuindu-și că o puteau mitui pe Fortuna, dar erau și alții care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu ochi albaștri, care a venit la el cu o pisică cu blana deasă și albă ca zăpada În locul unei zestre adecvate, era bucuria vieții lui. Niciodată În viața lui nu a refuzat să-i Înplinească vreo dorință, oricât de capricioasă ar fi fost ea. Totuși, nu asta era și atitudinea băiatului lui care avea acum șase ani: Levent Kazanci nu a acceptat-o niciodată pe Petite-Ma ca mamă. S-a Împotrivit și a ridiculizat-o cu fiecare ocazie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pe când, dacă ar fi după mine, aș prefera să fiu exact ca Petite-Ma, să nu mai am nici un fel de capacitate de a-mi aminti. — De ce te Înspăimântă atât de tare trecutul? Asya a protestat. — Nu mă Înspăimântă! Pe când capriciosul du-te-vino al vântului din Istanbul Îi flutura fusta lungă și fumul de țigară În toate părțile, s-a oprit pentru o clipă. — Doar că nu vreau să am nimic de-a face cu el, asta-i tot. — Nu are nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
zilei. În baie, În pivniță, În toaletă sub cearșaf, În living și uneori, când se strecura În camera surorii lui mai mici, atunci când ea nu era prin preajmă, În patul ei, pe scaunul ei, lângă biroul ei... Ca un patriarh capricios EA cerea supunere absolută. Oricât de mult s-ar fi supus, Mustafa nu-și folosea niciodată mâna dreaptă. Mâna dreaptă era rezervată lucrurilor curate, curate și sfinte. Cu mâna dreaptă atingea Coranul, ținea rozariul și deschidea ușile Închise. Cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În ghidurile turistice, ci În romane. Am În minte hotelul de pe malul lacului Como, din Doamna Solario“. După ce semnase semnase contractul, François Începuse chiar din seara respectivă să scrie Începutul viitoarei sale cărți: „Nu cunosc nimic mai versatil și mai capricios decît o carte pe care Încep s-o scriu. Ea Îmi fixează Întîlniri la care nu vine. Mă subjugă și se eschivează. Pot spune că se poartă la fel ca mine. Înainte de a scrie, sîntem În luna de miere. Vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
dedica unei sincere totale afectivități în lumina soarelui... Aș fi avut o întrebare: cine este Angela? Este ea o legendă, o închipuire, un vis, un ideal, o prezență, o orhidee, o revelație, o apariție angelică, o trecătoare fugară, o sirenă capricioasă, o modestă și încăpățînată realitate, o frumoasă însoțitoare sau o asistentă mereu aproape, cine este Angela de fapt?... Eu n-am pretenții prea multe... dacă ea mă iubește, asta e ceea ce vreau să știu. Asta vreau. Eu o iubesc oricum
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
meargă la cuptor, execuția va avea o mai bună calitate și strălucire, insista ea, Dar, dacă vopsim la rece, evităm surprizele dezagreabile, culoarea utilizată așa rămâne, nu va depinde de acțiunea căldurii asupra pigmenților, mai ales că uneori cuptorul e capricios. Învinse opinia lui Cipriano Algor, vor cumpăra așadar vopsele care sunt cunoscute pe piața de specialitate sub numele de email de vase, cu aplicație ușoară și uscare rapidă, cu o paletă largă de culori, iar, în ce privește diluantul, indispensabil pentru că vopseaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
trupul ei încă tânăr avea nevoie. Se șoptea chiar că era rea de muscă și că nu alegea mult când vroia să-și răcorească sângele aprins. Portarul, Aristide, ba chiar și câțiva îngrijitori s-ar fi bucurat de favorurile ei capricioase. Căci a doua zi Moașa se purta cu ei de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Numai Arhivarul nu se consolase, se pare, să se socotească un ibovnic de ocazie, tolerat pentru o noapte ca în patul Cleopatrei. Făcuse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
motive și fapte. Și atunci, Maniu e un vizual surprinzător în asemuiri și imagini inedite. Întîlnim la puțini astfel de legături neașteptate și reale”. Întîlnim și aici sugestii expresioniste („țîșnește stridența poftei ca un șuier drept de sirenă”, „artă-naivă, simplă, capricioasă, țîșnită”). Relevantă este viziunea libertății poetice care, din „capriciu aristocratic”, explorează teritorii noi, neumblate: „Încă un capriciu - aristocratic - al acestui postillon al poeziei. Versul e un bici, tremură, șerpuie sau se sparge în vînt, din mîna poetului. Și goana cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
metamorfozelor nelimitate se asociază, prin urmare, cu caracterul „mecanic” (așa-numitele personaje și universuri mecanomorfe, artefacturile comic-absurde sau grotești, manechinele, marionetele schimonosite etc.), oferind o imagine caleidoscopică, programatic dezorganizată. În textele cele mai radicale abundă discontinuitățile, arbitrariul, amestecul, trecerile libere, capricioase de pe un nivel pe altul, productivitatea semantică a cuvintelor și expresiilor, dereglarea sistematică a tuturor sensurilor, combinatorica programat aiuristică. Avem de-a face cu ceea ce Sedlmayr numea „deplasarea centrului de greutate al omului în sfera anorganicului” (recte a mecanicului, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prea ascuns îndărătul aparențelor înșelătoare ale politicei”), avînd drept corelativ estetizarea „aurei” personajului: „Nimic nu e mai romanesque și mai tragic ca evoluția acestui bărbat cu privire de hipnotizator, a acestui institutor, zidar, ziarist devenit dictator al poporului celui mai capricios și mai pasionat”. În epilogul la Opera de artă în epoca reproducerii mecanice, Walter Benjamin va teoretiza, cu referire expresă la Marinetti, estetizarea politicului ca „rezultat logic” al fascismului: „Fiat ars - pereat mundus este cuvîntul de ordine al fascismului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
spre a păstra șefia grupării”, poate din „iluzie”, ne șoptește autorul): „A intrat în valurile vulgului, renunțînd benevol la splendida sa izolare”... Poemul „Ev” este oferit drept (contra)exemplu în acest sens, alături de alte așa-zise „plate asocieri, obscure și capricioase”, „contorsiuni stilistice care se pierd în vid, fără nici un răsunet”, „imagini forțate, absurde”. Trecînd însă peste „violența expresiei și manierismul imaginilor” (păcate grave...), criticul salută „ideațiunea organizată” și „plasticizarea conturată” a „structurii concepționale”: „Autorul are o tăioasă inteligență discursivă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vreo diferență între „primele poeme” - scrise în România, publicate în Contimporanul - și poemele din faza dadaistă franceză, ambele constînd în „asocieri neprevăzute de cuvinte sau imagini” și „stilizări ilogice, reduse uneori la simple jocuri lexicale”. Stupefiat de faptul că „aceste capricioase aiurări departe de a’l compromite pe autor, dimpotrivă îl supravalorifică”, el constată, pe bună dreptate - citînd din antologia noii poezii franceze de la Ed. Krà - că „s’a răsturnat și sensul noțiunilor”, de vreme ce Tzara e considerat „poet pur”, de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prejudecăților tradiționale de gen...), caracterizat prin disponibilitate comprehensivă, empatie, fragmentarism subiectiv, eseism artist, mefiență față de poza autoritară, lipsă a apetitului pentru ordine ierarhică și judecăți de valoare discriminative, preferință pentru texturi, nu pentru structuri, pentru impresionismul „pur”, așadar pentru cultivarea capricioasă a vagului, a nuanței și a detaliului „minor”, în detrimentul ideilor „majore” clare și distincte, al construcțiilor sistematice, teoretizante și conceptualizante. Deloc lipsit de spirit critic, Perpessicius aparține în mod vădit categoriei criticilor „feminini”, „artiști” și „poeți”; articolul său programatic „În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]