827 matches
-
povești rămân drastice. Litera care devine numele lui B. nu este o codificare Întâmplătoare sau fantezistă. Keseru susține că B. s-ar fi născut În ultimele luni ale anului 1944, deci spre finele războiului, Într-o baracă la Auschwitz. Noul captiv fusese tatuat pe coapsă, nu pe brațul, prea scurt, al pruncului, iar litera B, urmată de patru cifre, Însemna că mama fusese Înregistrată, din eroare, probabil, ca deținut politic din Slovacia, nu ca evreică maghiară, căreia i-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ani, a celui otoman. Fortăreața Celor Șapte Turnuri din Istanbul fusese ridicată de către bazilei în partea de miazăzi a orașului și domina sinistru împrejurimile până departe cu înălțimea zidurilor ei crenelate. Era păzită de ieniceri special instruiți, care ca și captivii, trăiau într-o lume deosebită de aceea a orașului. De jur împrejurul fortăreței, în curți urâte și pe terenuri virane, erau întinse la uscat pieile groaznic mirositoare abia scoase din gropile în care fuseseră puse la argăsit, cartierul tăbăcăriilor și al pielăriilor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și Întunecos, unde să dospească și să se Înmulțească. Deacolo, prin tot felul de combinații și alchimii misterioase, vor Întreține imaginația și imaginarul.Un fenomen de magnetizare nimbează imaginea, așa Încît, cu ușurință, cădem pradă acestei puteri de atracție, ajungînd captivii ei adulatori”(p.5); sau :”...Ca o desfrînată vrăjitoare, imaginația aprinde În noi bezmetice ruguri pe care se mistuie dezirabilul și visul”(p.300). Acroșaje stilistice găsim În teză În foarte multe alte capitole și subcapitole, autoarea , omul de teatru
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mine și în ceilalți oameni, să nu regret trecutul; să mă port fin cu ceilalți, fără ură și jignire; să nu vorbesc de rău pe nimeni și să am credință, speranță și iubire. Când ești bolnav ești prins, ca un captiv, în propria suferință și cauți, cu disperare, orice ieșire din captivitate, sperând cu înverșunare și agățându-te de orice te-ar putea elibera și însănătoși. După indicațiile lui Daniel Reid, din cartea „ Tao pentru sănătate sex și longevitate” am respirat
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
cunoaște un fenomen de creștere. Poetul trăiește o explozie fizică: De când le port ca pe niște pâini, O, cum au crescut aceste mâini (Armadă) Spațiul atât de larg, glisează în timp (Alex. Ștefănescu vorbește despre suferința artificială de a fi captiv în prezentul etern al unei opere de artă9) : Ore, încingeți o horă... Umiliți-mă, ceruri, constelații Cu ale voastre steme, tonuri și spații (Petrecere) Mișcării de expansiune, de cucerire a spațiului poetic, îi corespunde o mișcare inversă, de claustrare. Astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
în picioare și aruncă o privire împrejur. Gata cu atâta vorbărie, că nu folosește la nimic. Am să te ajut să descarci. Aici ? întrebă scandalizat celălalt. Și cum ai de gând să duci toate astea până la locul unde se află captivii? Asta este problema mea. Și a mea, pentru că sunt prietenii mei... Haide! Dacă nu-ți este teamă să zbori, ducem totul până la locul unde i-ai ascuns. — Mă crezi cumva idiot? protestă indignat tuaregul. Te-ai gândit că am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
planetă de unde ei nu pot vedea ce se întâmplă, în timp ce mincinosul singur poate controla realitatea și ști ce se întâmplă. Cu alte cuvinte, minciuna are nevoie de ignoranța celorlalți și ea prinde, ca minciună, tocmai acolo unde ceilalți oameni sunt captivi ai propriei lor ignoranțe. Or, ceea ce împiedică propagarea supremă a minciunii este rezistența realității: împotrivirea lucrurilor concrete de a se lăsa interpretate oricum de discurs, de limbaj. Pentru om, vorbirea pare să fie elementul decisiv: ea ne face să știm
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
frecată. De fiecare dată când se împăcau speranța se diminua și, până la urmă, dragostea lui Ashling a dispărut cu totul din cauza acestei lupte continue. Ca fiecare despărțire, cea din urmă fusese monumentală. Ashling spusese: — Spui mereu că urăști să fii captiv în Dublin și cât de mult ți-ar plăcea să călătorești prin lume. Așa că fă-o. Du-te. Chiar și acum, ceva vag și aproape imperceptibil îi unea, chiar dacă se aflau la douăsprezece mii de mile distanță. Venise acasă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Flăcări. În spectacolul nostru de la acest sfârșit de săptămână, ați putut vedea numere de iluzionism ale unor maeștri precum Harry Houdini, P. T. Selbit și Howard Thurston. Dar nici măcar ei nu ar încerca un număr ca Oglinda în Flăcări. Artistul nostru, captiv într-un mediu care seamănă cu Iadul, înconjurat de flăcări ce se apropie inevitabil de el, singura cale de scăpare fiind o ușă mică, în fața căreia se află un perete de foc. Numai că, bineînțeles, e posibil ca nici ușița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
hoț. Nu știu exact ce ar fi crezut Clămence despre toate astea, dacă i s-ar fi părut în ordine sau nu. Mă simțeam rușinat. Carnetul din buzunarul meu avea o greutate considerabilă. Am alergat, am alergat, m-am simțit captiv în casa cea mare, a trebuit să beau, pe nerăsuflate, o jumătate de sticlă de vin, pentru a-mi recăpăta suflul și calmul. Și am așteptat seara, cu micul carnet pe genunchi, fără a îndrăzni să-l deschid, privindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
știu dacă e o experiență neapărat obligatorie, pentru că s-ar putea să existe - oare? - și autori fericiți, care imaginează totul, de la prima la ultima pagină. Noi însă, în clipa când am decis să scriem romanul, am știut că vom fi captivii spectrelor. Iar cel mai puternic dintre toate, care nu ne-a dat drumul din gheare, a fost spectrul literaturii. O șansă și o neșansă. O șansă, pentru că ne-a vindecat de teamă, de inhibiții. Ne-a făcut liberi și puternici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
de CNSAS, și mai știu despre un coleg care a afirmat la un moment dat că scrisese niște note. — Știți de ce vă întreb? Magistrații - turnători, colaboratori - au fost multă vreme o problemă a sistemului. Acești oameni au rămas, după 1990, captivi ai unor rețele, fiind șantajabili, manevrabili. Așa am ajuns să avem o magistratură controlabilă politic, pentru că anumiți oameni aveau acces la dosarele lor, la trecutul lor. — Da, pentru că mai ales cei care colaborau erau oameni cărora le plăcea să socializeze
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
Oreste din Hoeforele a fost comparat cu Perseu; e însă un Perseu capturat de Gorgone și care, chiar dacă nu se transformă în stană de piatră la vederea chipului Meduzei, își pierde identitatea în hățișurile nebuniei. Îl regăsim pe acest Oreste, captiv între două fantome, în piesa cu același nume a lui Euripide. Și aici, chiar dacă eidolon-ul lui Agamemnon nu apare niciodată, regele mort nu este mai puțin prezent, el care aude totul în lăcașul lui subpământean, el al cărui psyche „plutește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
intrat în golf, au apărut dintr-o dată câteva luntre. Pe corabie s-a urcat un comandant cu chip trufaș urmat de niște supuși înarmați cu puști. Ne-au silit să coborâm pe țărm ca și cum ar fi împins de la spate niște captivi și după ce ne-au lăsat vreme îndelungată să așteptăm pe plaja încinsă, ne-au recunoscut în sfârșit drept soli veniți din partea guvernatorului din Filipine. Ajunsesem într-un golf numit Ajiro, aflat chiar în apropiere de Edo unde locuia Împăratul. Privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cerul scund al datului său etnic și a rămas prizonierul cuibului de barză, oricât de sus ar sta ea pe stâlp. Ca orice pasăre stranie, el este adevărat în zbor, iar nu în ipostaza faimoasă a albatrosului baudelairean, aceea de captiv al unor matrozi beți care-și bat joc de el. Spunea părintele Baștovoi că în literatura română prea mulți poeți scriu atât de încâlcit, egali între ei, de parcă ar vorbi cu toții cu capul sub apă. Crezi că e o virtute
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mănuși catifelate, inclusiv de confrați onorabilii). Deci nume ce săvârșeau, cu înalt gir oficial, "purificarea" ideologică. Am evocat de mai multe ori acest episod, deoarece consecințele lui mi-au măcinat tinerețea. Până în apropierea vârstei de 30 de ani, mă simțeam captiv al unor împrejurări vitrege, fără nicio speranță. Eram convins că sunt un ratat definitiv. Sărăcia făcea un înfiorător parteneriat cu izolarea de lumea civilizată, cu un climat al subculturii. Negura părea că va dăinui o veșnicie. Revenit în presă, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
scrierea unei poezii, am avut impresia că am dat de răspuns, dar, odată cu plecarea inspirației, a plecat și dezlegarea întrebării. Te rog să încerci să comprimi viața ta, de până acum, într-o scurtă poveste...! Am un an și sunt captiv într-un leagăn, am doi și încă sunt prizonierul neputinței de a vorbi, șapte și sunt întemnițat într-o pădure lângă care îmi pasc vacile, doisprezece și sunt închis în catalogul în care profesoara de română mi-a pus media
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
trupurilor, practicată la egipteni, când primul lucru era scurgerea sângelui, ca mai perisabil în ordinea trupului. Mișcarea însăși e perisabilă, neclintirea nu. Deși poetul simulează că lucrează cu infinitul, cu universul din ochiul său, în fond nu e decât un captiv în propriul trup, un chinuit de propriile limite, numai că e una dintre acele ființe care e cît de cît conștientă de nevolnicia sa. Într-un fel poetul (care o fi?) e un palavragiu care îi duce pe alții cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mamei mâinile albe ca gheața chiar și prin mănușile mâncate de molii și căldura care venea dinspre cer și aburii care se ridicau de pe străzile pe care nu aveam voie să mergem și teroarea, degradarea la care duce teroarea. Eram captiv în acea carte cum fusesem captiv în acea casă. În același timp - și tocmai asta nu înțelegeam - mi-era și dor de ea. Duceam dorul acelor camere urât mirositoare, unde vara ieșeau aburi din pereți și iarna picura un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
și prin mănușile mâncate de molii și căldura care venea dinspre cer și aburii care se ridicau de pe străzile pe care nu aveam voie să mergem și teroarea, degradarea la care duce teroarea. Eram captiv în acea carte cum fusesem captiv în acea casă. În același timp - și tocmai asta nu înțelegeam - mi-era și dor de ea. Duceam dorul acelor camere urât mirositoare, unde vara ieșeau aburi din pereți și iarna picura un fel de sudoare rece. Mă topeam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
un urs închis în cușcă. Dreapta, stânga - scăparea nu era de găsit în nici o direcție. Daniel, a șoptit el. Tocmai a împlinit doișpe ani. E un adevărat maestru la Game Boy. Zach a ridicat ochii întrebător. Era un om rămas captiv în timp, în epoca de dinainte de Game Boy, de dinainte de-a deveni tată. Iar lumea își văzuse de mersul ei fără el. Daniel. Acesta era singurul lucru pe care Zach putea să-l spună. Are părul roșu. Niciodată n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ajungă de la Satu Mare la Iași, traversa mai Întîi granița În Cehoslovacia, o lua În susul Tisei, urca și cobora coastele munților reintrînd În România, trecea prin Cernăuți, iar de acolo, cotea spre sud pînă În capitala Moldovei. Spre amiază, cîte doi-trei captivi legați Între ei părăseau gara Slatina sub paza unui jandarm. Din protestele lor, reieșea că-i duc spre podul de peste Tisa ca să-i predea la chestura din Sighet. Valeriu nu și-a zărit camaradul printre cei prinși, dar a recunoscut
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
automatizată. Acesta este un punct de vedere amuzant. Nu vreau să vă țin prelegeri, totuși. Când trăiești În propria odaie, ca mine, deși Shula și Margotte au grijă excelentă de mine, ai fantezii despre cum te-ai adresa unui public captiv. Mai deunăzi am Încercat să țin o prelegere la Columbia. N-a mers bine. Cred că m-am făcut de râs. — O, dar vă rog, continuați, spuse doctorul Lal. Vă acordăm cea mai mare atenție. — Vederile cuiva sunt ori necesare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
thriller, povestea sporilor otrăviți căzuți din cer introduce - destul de discretă cât să nu devină obositoare - tema uniformizării societății contemporane, și mă bucur că regizorul n-a marșat mai mult pe ideea armatelor de funcționari regulamentari decolorați și asemănători. Transfer de captivi nu este memorabil Pe scurt, despre: 1. Transfer de captivi/ Rendition de Gavin Hood, cu Jake Gyllenhaal și Reese Witherspoon. Două teme de actualitate - tortura prizonierilor și transferul ilicit al presupușilor teroriști de către americani spre destinații necunoscute pentru anchetare - grefate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
cât să nu devină obositoare - tema uniformizării societății contemporane, și mă bucur că regizorul n-a marșat mai mult pe ideea armatelor de funcționari regulamentari decolorați și asemănători. Transfer de captivi nu este memorabil Pe scurt, despre: 1. Transfer de captivi/ Rendition de Gavin Hood, cu Jake Gyllenhaal și Reese Witherspoon. Două teme de actualitate - tortura prizonierilor și transferul ilicit al presupușilor teroriști de către americani spre destinații necunoscute pentru anchetare - grefate pe structura unei producții vandabile, de consum. Filmul nu e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]