2,477 matches
-
de bios și logos, încă neseparate". O serie întreagă de poeme, și în special scrisorile către Emil Brumaru, arată efectele imposibilei evadări a autorului din cultura care l-a agresat și continuă să îl agreseze, firește cu voie. Din dulce-amăruia captivitate a autorului într-un univers de poeme și câte alte forme anexate literarității hrăpărețe iau naștere, spre exemplu, lamentațiile amorțite (încă) de o păguboasă tandrețe ale celui ce se mărturisește suferind de un acut "Bovarism al laboratorului. Iată-mă, în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
obișnuință, cu ochi pe jumătate/ închiși călătoresc prin mine clătinat/ compartiment cu păsări mari electrizate// doarme pământul cu genunchii la gură/ sub trista subțire cămașă de brumă/ beau aer mănânc aer sunt singur ocolit/ paznicul lumii la recolta postumă". Autosuficiența, captivitatea într-un fel de perfecțiune bizară, tristețea irepresibilă cauzată de conștiința înzestrării cu un har care condamnă la solitudine, iată unele dintre trăsăturile sau atitudinile obsesive ale creatorului marca Ioanid Romanescu, așa cum va apărea el configurat de-a lungul unei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
decor, pe cînd eroul tragic este lipsit, în mod necondiționat, de însăși capacitatea opțiunii. Așadar, pe segmentul melodramatic etc., dualitățile rămîn vizibile, traseul personajului reprezentînd suma alegerilor sale în varii momente. Dimpotrivă, antinomiile tragice sînt insesizabile, eroul intrînd aici în captivitatea imposibilității de a opta și, ca atare, de a acționa coerent. Dacă vom privi schematic contextele estetice bazate peconflict, de tipul melodramei, vom fi obligați să acceptăm că personajul contemplă acolo, liniștit, elementele opoziției clar delimitate de o graniță. Albul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
pentru a deveni "ceea ce nu este", că "voi învăța să par ce nu sînt"). Mai întîi, îi pregătesc Ducesei un flagrant (ca dovezile greșitului mariaj să nu poată fi tăgăduite), iar, ulterior, o despart de Antonio și copii, întemni-țînd-o. În captivitate, pedeapsa nu ia sfîrșit, trecînd prin faze psihice absolut neașteptate (în contextul mai degrabă necomplicat al psiholgiilor literare iacobite). Sînt înscenate ucideri ale familiei ducesei (cu păpuși de ceară), se orga-nizeză spectacole delirante, cu circari nebuni, angajați numai pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ale povestirii. La început, pe parcursul aventurii necontrolate sub influența alcoolului -, la bordul lui Ariel, împreună cu prietenul Augustus, Pym este indubitabil un amator care, treptat, învață rigorile vieții pe mare. Ulterior, ascuns în cala lui Grampus și avînd insolita experiență a captivității alături de cîinele Tiger, el oferă imaginea unei personalități din ce în ce mai formate. Instinctul de supraviețuire, împreună cu inteligența sa pragmatică și abilitatea creării deprinderilor sînt remarcabile. Ele vor atinge apogeul în timpul foametei de pe Grampus, pentru a intra într-un deznodămînt al maturității stabile
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
uciderea mamiferului cu un hybris personal. Astfel, Ahab se manifestă, din unghiul eșecului final, mai degrabă ca o figură de tragedie. Monomania lui seamănă cu "încremenirea" mentală a personajelor clasice, pentru care destinul tragic se leagă întotdeauna de ideea unei captivități psihologice. Viziunea "subiectivată" a lui Ishmael rămîne dominantă în primele douăzeci și cinci capitole ale romanului, asistîndu-se ulterior la o ciudată interferență a vocii naratorului cu "omnisciența" autorului. Probabil că "micul truc" epic a fost necesar pentru susținerea textului de fond (unde
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
al povestirii, numele propriu-zis Bartleby, the Scrivener/ Bartleby, copistul (Petre Solomon folosește ediția princeps a nuvelei, din The Piazza Tales/ Povestiri de pe verandă, unde titlul ales de Melville era doar Bartleby) fiind mai curînd un pretext pentru o alegorie a captivității într-un sistem competițional închis. Textul e curios de la bun început, printr-o prezență socio-psihologică singulară. Mă gîndesc, desigur, la Bartleby. Nu atitudinea lui de încremenire morală, psihologică și socială intrigă teribil, ci impenetrabilitatea ei. Bartleby pare un "antierou" de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în text, "secretul meu", "secret" similar "desenului complex dintr-un covor persan". Pentru a-l impulsiona pe tînărul critic, scriitorul observă că misteriosul "desen" traversează opera lui asemenea unui fir roșu, conferindu-i unitate și sens general, scoțînd-o adică din captivitatea (și capcana) fragmentarității și investind-o cu forța totalității. Numai o astfel de operă, implică Vereker, poate supraviețui timpului, dar, înainte de toate, ea are nevoie de mintea hermeneutică aptă să o deslușească. Lipsa numelui personajului nu e întîmplătoare. În el
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
prezentînd legătura ca pe o logodnă platonică, nefinalizată prin mariaj). Ulterior, la doisprezece ani, se mărită cu fratele vitreg al regelui, Edmund Tudor căruia, după un travaliu aproape fatal, îi naște un fiu (Henric al VII-lea). Edmund moare în captivitate (în Războiul Rozelor), iar Margaret se va însoți cu Henry Stafford, Duce de Buckingham (care dispare, la rîndul lui, după numai zece ani de conviețuire, lăsînd-o, din nou, văduvă). Finalmente, protagonista se recăsătorește (de conveniență, se pare, de data aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
conturate de el în povestiri (personaje, nu rareori, nenumite, pentru a li se accentua caracterul tipologic, de elemente într-o rețea semiotică, unde ansamblul malign contează și, aproape niciodată, detaliul său infrastructural!). Suburbia gene rează prizonierat psihologic, un fel o captivitate a perso nalității, din care eroul mai reușește să iasă doar prin "ruptura de nivel" înțeleasă ca traumă ireversibilă. În nuvela "The Enormous Radio"/"Radioul enorm" (1947), Jim și Irene Westcott trăiesc fericiți la etajul al 12-lea al unui
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Liniștea învăluitoare e înlocuită încetul cu încetul de scîrțîituri. Apar din toate părțile morți-vii în costume dungate. Bărbați și femei. După plecarea torționarilor, prizonierii se tîrăsc, fiecare cum poate, către ieșirea din lagăr. Mulți sunt ajutați de un vecin de captivitate, un prieten sau necunoscutul de lîngă ei. Nu se rostește nici o vorbă. Zgomotul e unul și același: scîrțîitul papucilor tîrșîiți pe pămînt. În scurt timp, peste curtea părăsită a lagărului se așterne iarăși liniștea. Un dulap metalic, lipit de peretele
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
sfîrșeau prin a rămîne în istorie mai degrabă pentru contribuția lor literară decît pentru vreo mare izbîndă istorică. E cazul, printre alții, al lui Charles, duce de Orléans (1394-1465), delicat poet cu o bogată operă, realizată îndeosebi în timpul lungii sale captivități în Anglia, și protector temporar al mult mai celebrului François Villon. Să nu uităm, mai apoi, nici rolul de frunte jucat de literatură în consolidarea absolutismului (Voltaire scrie apologetic despre secolul lui Ludovic al XIV-lea, dar și Academia se
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Africa central-ecuatorială înainte de întîlnirea cu Europa? Gravurile și reprezentările de epocă ilustrează îndeobște șiruri nesfîrșite de prizonieri înlănțuiți, în drum spre vasele care aveau să-i rupă pe veci de ținuturile natale. Dar acei oameni au avut o existență anterioară captivității, o societate, familii, prieteni, ocupații, într-un univers liber, unde nu viețuiau în defensivă, pentru că nu știau ce pericole îi pășteau dinafară. Pe ruperea acestui echilibru ontologic se concentrează povestirea Leonorei Miano, ca și pe dimensiunea general umană a suferinței
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
familie cu pictura lui Klimt, doar că Verona își alege personajele nu din mitologia greacă, ci din cultura populară românească, cu propriul bagaj mitologic. Tabloul invocat al lui Klimt ne oferă reperul unui echivalent simbolic pentru această tensiune tragică a captivității biologice generată de forțe superioare umanității și care o guvernează într-un mod discreționar. Pictorul a căutat o soluție pentru exprimarea acestei tensiuni simbolice în chiar postura corporală contorsionată a tânărului al cărui trup pare cuprins de un elan vitalist
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în indistinct, la care veșmântul alb al unei rochii accentuează disoluția, aerul evanescent, dobândește o aură melancolic-spiritualizată. Privirea fetei, fixată într-un punct imaginar, reflectă caracterul ei introspectiv, întors spre sine, revendicând pentru personajul feminin un moment de abstragere, de captivitate în spațiul propriei interiorități. Putem sesiza că unui decupaj pictural propriu-zis, pictorul realizează un portret din profil, atent la contraste și la efigierea acestui chip -, îi corespunde un altul, care conferă, de fapt, caracterul simbolist acestei picturi, cel al interiorității
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prizonierilor” la punctele de lucru, grija revenea angajatorului care putea să închirieze clădiri goale iar în lipsa cazarmamentului, fusese autorizat să pună la dispoziția acestora doar câte o mânădouă de paie, pur și simplu. Drept e că ostașii noștri căzuți în captivitatea rușilor nu beneficiau nici de atât, potrivit mărturiilor unora care au supraviețuit iadului lagărelor sovietice. Transportul prizonierilor, în cazul deplasărilor la o distanță mai mare față de lagăr, urma a se face cu trenul. În acest document se făcea vorbire și
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
scriitor cu spațiul marin; marea devine un simbol al întregului roman. Cu toate acestea nici peisajul Cavarnei, nici marea infinit schimbătoare nu pot șterge impresia de spațiu închis, în care personajele s-au claustrat conștient, încercând ulterior o evadare imposibilă. Captivitatea decorului reflectă situația fără ieșire în care se află personajele: a rămâne înseamnă a prelungi agonia, a pleca este echivalent cu o recunoaștere a eșecului. „Captivitatea e asumată ca o fatalitate” și, prin asociere cu tema morții, ea devine cadrul
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
spațiu închis, în care personajele s-au claustrat conștient, încercând ulterior o evadare imposibilă. Captivitatea decorului reflectă situația fără ieșire în care se află personajele: a rămâne înseamnă a prelungi agonia, a pleca este echivalent cu o recunoaștere a eșecului. „Captivitatea e asumată ca o fatalitate” și, prin asociere cu tema morții, ea devine cadrul cel mai propice excursului analitic al naratorului privitor la încercarea de a soluționa o iubire imposibilă. Scriitorul nu insistă excesiv asupra decorului, destul de banal până la urmă
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
umane integrale. La Nietzsche, principiul natural al voinței de putere îl transformă pe om, sufocat de valorile ostile vieții și deja slăbit, în supraom. În toate cele trei cazuri operează ideea unei autosalvări a omului prin intermediul "cunoașterii" propriei condiții de captivitate și înstrăinare, care devine instrumentul răscumpărării. În virtutea unei astfel de "gnoze", bazându-se așadar pe sine însăși, ființa degradată își recuperează propria plenitudine originară. Trimuful modern al gnozei înseamnă pentru Voegelin imanentizarea escatologiei creștine, care la sfârșit se transformă în
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
a intrat într-adevăr. Din punctul de vedere al teologului politic ce consideră catolicismul roman drept katéchon, forța care frânează venirea Antihristului, acest lucru echivalează cu victoria elitei ebraice care dorește dezagregarea. Pe această bază înțelegem afirmația amintită în Ex captivitate salus pe care Schmitt obișnuia s-o repete: "Dușmanul este întruchiparea propriei noastre probleme"215. Puțin importă, în scopul unei analize istorice și teoretice a nihilismului, că Schmitt după cum mărturisesc jurnalele ținute în aceiași ani de criză de după război, Ex
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
salus pe care Schmitt obișnuia s-o repete: "Dușmanul este întruchiparea propriei noastre probleme"215. Puțin importă, în scopul unei analize istorice și teoretice a nihilismului, că Schmitt după cum mărturisesc jurnalele ținute în aceiași ani de criză de după război, Ex captivitate salus și Glossarium va atenua duritatea acestor teze înscriindu-le în cadrul unei interpretări teologico-escatologice a istoriei, și că în raport cu aceasta, adoptă atitudinea unui "Epimeteu creștin". Puțin importă, așadar, că el se prezintă pur și simplu drept acela care ne pune
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Paderborn, Schöningh, 1963. Schmitt, C., Land und Meer. Eine weltgeschichtliche Betrachtung, Reclam, Leipzig, 1942; ed. it. Terra e mare. Una riflessione sulla storia del mondo, trad. de G. Gurisatti, cu un studiu introductiv de F. Volpi, Adelphi, Milano, 2002. Ex captivitate salus. Erfahrungen der Zeit 1947/50, Greven, Köln, 1950. Ex captivitate salus. Una riflessione sulla storia del mondo (1942), trad. it. C. Mainoldi, cu un studiu introductiv de F. Mercadante, Adelphi, Milano, 1987. Der Nomos der Erde im Völkerrecht des
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Reclam, Leipzig, 1942; ed. it. Terra e mare. Una riflessione sulla storia del mondo, trad. de G. Gurisatti, cu un studiu introductiv de F. Volpi, Adelphi, Milano, 2002. Ex captivitate salus. Erfahrungen der Zeit 1947/50, Greven, Köln, 1950. Ex captivitate salus. Una riflessione sulla storia del mondo (1942), trad. it. C. Mainoldi, cu un studiu introductiv de F. Mercadante, Adelphi, Milano, 1987. Der Nomos der Erde im Völkerrecht des "Jus Publicum Europaeum", Greven, Köln (1950), trad. it. de E. Castrucci
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Schopenhauer, Sämtliche Werke, A. Hübscher (ed.), 7 vol., ediția a III-a, Brockhaus, Wiesbaden, 1972, vol. V, p. 443; Aforisme asupra înțelepciunii în viață, traducere de Titu Maiorescu, Editura Saeculum I.O., Editura Vestala, București, 1997, p. 96. 46 Ex captivitate salus. Erfahrungen der Zeit 1947/50, Greven, Köln, 1950, p. 82. 47 F.A. Lange, Geschichte des Materialismus und Kritik seiner Bedeutung in der Gegenwart (1866), A. Schmidt (ed.), 2 vol., Suhrkamp, Frankfurt a. M., 1974, pp. 528-529. 48 Schmitt, op. cit., pp.
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
trad. it. A. La Rocca și F. Volpi, F. Volpi (ed.), Adelphi, Milano, 1989, 1995, p. 104. 171 Nietzsche, Neske, Pfullingen, 1961, I, p. 460. 172 E. Jünger, Sämtliche Werke, Klett-Cotta, Stuttgart, 1978 ss., vol. VIII, p. 50. 173 Ex captivitate salus. Una riflessione sulla storia del mondo (1942), trad. it. C. Mainoldi, cu un studiu introductiv de F. Mercadante, Adelphi, Milano, 1987, p. 24. 174 E. Jünger și M. Heidegger, Oltre la linea, op. cit., p. 79. 175 Avant-propos inédit (1993
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]