928 matches
-
cum crezi că-i putem înțelege pe ceilalți? Doar hărțile și matematica sînt făcute pentru a fi înțelese, noi, sper, sîntem mai consistenți decît ele. Fii atent! începi să fii deștept. — Rima, care dintre noi a ieșit cînd a crăpat carapacea? Am gînduri mai vaste decît înainte, mi-e teamă de ele. Strînge-mă în brațe. — îmi plac bărbații masivi. Strînge-mă tu. El refuză orice fel de hrană în prima zi, pretextînd că mîncase prea mult în ziua precedentă. A două zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
intră. Urmă o explozie de rîsete și cineva strigă: — Și era cel mai nobil dintre romani! Se trezi în fața unor rînjete care mai de care, a unor priviri strivitoare și capete care hohoteau. Veselia se prăbuși ca un val peste carapacea lui de singurătate și gravitate. Am nasul verde sau ce? rînji el și se așeză lîngă studentul cu mustață blondă pe care îl urîse instictiv cîndva. — Nu, dar arătai ca Cezar care meditează cu capul lui Pompei în mînă. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zugrăvită (un M, anticvă capitală, colorată într-un frumos vioriu), cu bărbatul acela gol și frumos ca un arhanghel... Îmi lipsea însă cifrul, și în lipsa lui totul era haos și disperare. Ca într-o ceașcă de cafea, ca pe o carapace de broască țestoasă, ca în liniuțele întregi și înjumătățite din Cartea Schimbărilor, ca într-o palmă în care degetele rășchirate ar cuprinde lumea, ca într-un vis inextricabil, ca într-o profeție obscură, încercam, catoptromant al memoriei, să ghicesc, prin
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
toată mobila acoperită cu cuverturi grele, pline de ciucuri, pe perete era o carpetă cu un cerb și niște porci mistreți, camerele erau nespus de mici. La tanti nașa văzuse Mircea, la televizor, prima emisiune cu căpitanul Val-Vârtej și Bătrâna Carapace, corabia lui. Pe-atunci ei n-aveau televizor. Cât stătuseră la vilă mergeau la o vecină, dar nu-ncepuseră încă pe-atunci aventurile căpitanului Val-Vârtej. Pentru copii nu erau decât "Poșta, poșta,/ A sosit poștașul", cu Daniela și Așchiuță, și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Începea cu un fel de cântec de flașnetă, peste care cineva, chiar căpitanul Val-Vârtej, scotea sunete comice: "Bo-bo-bo-bo-bom, oa-oa, oa-oa, oa!" Și-apoi se cântau câteva strofe despre căpitan, care "zîmbește și trage din pipă", și despre corabia lui, Bătrâna Carapace, iar apoi căpitanul îi sfătuia pe copii: Iar voi, dragii mei cei ghiduși,/ De vreți să vă iau sub aripă,/ Fiți harnici mereu, n-aveți teamă,/ Zâmbiți, dar nu trageți din pipă!" Și-apoi iar "Bo-bo-bo-bo-bom, oa-oa, oa-oa, oa!" Și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ne vor mai ataca. Forțîndu-i mâna, Durdrin se ridică, dar priveliștea pe care o văzu îl făcu să-și fi dorit să nu se fi ridicat. Pe suprafața apei pluteau corpurile neînsuflețite a cel puțin douăzeci de meduze, toate având carapacea cornoasă despicată și lăsând să se vadă un țesut care semăna izbitor de mult cu cel al unui creier uman. - Cum ai făcut? îngăimă Durdrin. - Știi că sunt mai îndemînatică decât tine cu laserii. M-am gândit că până la urmă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
scoteau sunete, curenți de vapori iar unele deserveau în mod evident câteva organe de simț. Deși nu era sigur, fiindcă nu se ridicase niciodată atât de sus, Bella credea că pe partea superioară mătcile erau acoperite de un fel de carapace. - Stăpânul Suprem spune bucuros că tu ești aici. - Asigură-l că și eu mă bucur și prețuiesc cum se cuvine importanța întîlnirii noastre. - Stăpânul spune că asta abia urmează să vedem... El îngrijorat că tu greu pricepi imposibil motivele noastre
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
să amplifice puterea ansamblului, luptătorii de pe Kyrall forțau cu gândul materia să se transforme. Era greu însă să străpungi carcasa unui policorn doar gîndindu-te la ca. Când îți închipuiai însă că ești ochiul scăpărător al unui animal imens și invincibil, carapacea bestiei crăpa cu mult mai multă ușurință, deși omul depunea același efort. Imaginea aceea mentală conferea însă coeziune și coordonare față de ceea ce ar fi putut face fiecare dintre ei dacă își folosea mintea separat. Acum însă nu era vorba de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
atacau dezlănțuit. Câmpul era brăzdat de sclipirile puternice pe care platoșele lentilelor le ridicau în aer, acolo unde încercau să-și pună în aplicare arma lor cea mai redutabilă. Un grup compact de asemenea animale își folosea lumina reflectată pe carapacele ca niște oglinzi concave dar și forța mentală pentru a crea undeva sus, în straturile superioare ale atmosferei, o porțiune de aer cu densitate diferită. Dacă reușeau să-și coordoneze mișcările fără a fi tulburate de ceva, ele reușeau să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
închipuiau un cer înnorat, cu vânturi puternice. Concentrîndu-se asupra acestui simbol, ei reușeau să creeze destul de repede curenți turbionari care tulburau geometria straturilor de aer cald. Imediat ce vedeau că nu reușesc să atace, lentilele se îndepărtau rostogolindu-se pe muchia carapacei, mult mai repede decât le-ar fi putut permite deplasarea lor normală, pe pseudopodele care păreau că le atârnă de sub scuturile strălucitoare. Apărarea împotriva florilor cântătoare era mai complicată și fiecare din cele cinci triburi avea propriul sistem. Xtyn participase
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
gândesc la victimele atacului cu gaz sarin și la colegii mei care au fost implicați direct în acest atentat, îmi vine să zbier la ei: «Ce faceți?», să-i înfrunt direct. Probabil că s-ar ascunde și mai bine în carapacea lor. Ceea ce putem face este să le arătăm treptat care este adevărul și să-i facem să conștientizeze. Nu știu cum voi reuși să mă descurc în lumea aceasta. M-am săturat să aparțin unei organizații, vreau să fiu pe cont propriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
câte lucruri am învățat despre umilință, despre dusul tăvii cu profesionalism, despre vise frânte, despre acceptarea cu seninătate a condiției, lipsa de invidie profesională, curajul de a te bucura de succesul altuia care izbutea să iasă în lume, să spargă carapacea anonimatului. Povestește Bobiță Mușatescu despre Grișa Nagacevschi care, în Înșir’te mărgărite, intra în scenă numai după ce dădea niște ture prin teatru, de la parter până la etajul patru, ca să fie obosit, nu numai să pară, apoi intra, arunca buzduganul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Jost era un bărbat Înalt, cu Înfățișare ascetică, cu un chip care avea permanent expresia surprinsă a unui cerb și cu un gât groaznic de subțire, neplăcut la vedere, care-i ieșea din gulerul Îngust precum o țestoasă dintr-o carapace Închiriată. Își dădu voie să schițeze un zâmbet subțire ca o lamă de ras. Se pregătea să-l pună cu multă fermitate la punct pe subordonatul său: — Numai că teoria nu e punctul său forte, zise el. El e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
reforma Învățământului. Liceul «Bruckenthal», liceul de elită al sașilor din Transilvania, era cel mai vechi liceu din țară (560 de ani!), un centru al conservatorismului și Îngâmfării naționale - la cea mai ușoară adiere politică reacționam ca broasca-țestoasă, retrăgându-mă În carapace.” Consecința: „Cu inima arzând și bâlbâind marxist, m-am Înșirat În 1948 În brigăzile de muncă voluntară. În liceul confesional «Bruckenthal», timp de 560 de ani nu călcase picior de român! În mai 1948, o delegație de trei sau patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
sifoane, sticle de ulei și oțet, borcane cu murături, paltoane, plăpumi, nimicuri cimentate de praf, murdărie, rugină și cocleală, iar peste toate, două colivii pluteau goale și părăsite de păsări, deasupra unui acvariu fără apă din care se cască, crăpată, carapacea unei broaște țestoase. Inertă, Între două tablouri Înfățișând chipuri spânzurate definitiv Într-o tinerețe permanentă, o pușcă de vânătoare Își Îndreaptă țevile spre tavanul smolit de fumul de țigară. Pe masă, lângă ceașca de cafea cu zațul gros și uscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
părul dat cu briantină la fel de masiv și de strălucitor ca un tort de gelatină. Cu toate acestea, Milton nu era conștient de nici una dintre lipsurilor sale. Era Înzestrat cu o Încredere de sine de nezdruncinat, care Îl proteja, ca o carapace, de atacurile lumii. Farmecul fizic al Theodorei era mult mai evident. Moștenise frumusețea Sourmelinei, la o scară mai mică. Avea doar un metru cincizezi și cinci, talia subțire, sânii mici și un gât lung, ca de lebădă, care Îi susținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu mare deferentă. Acum, după douăzeci și trei de ani, nu-mi vine să cred cât de tineri erau. Toți au citit atunci câte ceva. Sorin Preda niște "povestiri terminate înainte de a începe", Costi Stan niște scene de război din viitoarea "Carapace" - aerul lui rive gauche și slăbiciunea proverbială îl făceau să semene cu personajele lui Godard -, iar Mircea Nedelciu (foarte drăguț, cum era proaspăt ras și cu părul lung) o proză ce se numea "Cădere liberă într-un câmp cu maci
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
asta - acolo putea fi găsit, În cel mai frumos ambalaj. Dacă bărbatul ăsta nu găsise nici o femeie, cea mai probabilă explicație era că nu voia să Împartă „toate astea“ cu nimeni. Fermecător de deschis pe dinafară, Însă bine ascuns În carapacea lui, pe dinăuntru. „Dar cine sunt eu ca să-l acuz?“, se gândi Kitty. Oare ea era diferită? Prin câte sute sau mii de Întâlniri trecuse, de la doisprezece-treisprezece ani? De câte ori nu găsise un tip drăguț, care o plăcea, și nu fugise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mersul devenea tot mai nesigur! Avea o senzație nelămurită a cavității bucale În timp ce respirația Îi era tot mai anevoiasă! O sudoare rece Îi brăzda fruntea, fiindu-i frică...! Cu ochii puternic injectați privi cu teamă platoșa de ghiață, Încremenind. Uriașa carapace dansa ondulatoriu, trosnind infernal!! Puțin mai lateral un pește crap de dimensiuni uriașe birui Învelișul masiv de ghiață al lacului, se avântă În aer cu masive iceberguri ce alunecau pe spinarea lui solzoasă, făcând un zgomot infernal...! Tony Pavone avea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Însfârșit, sperând să mai fie În viață, Închise și deschise ochii...! La câțiva pași În față Nando la braț cu anteprenorul discutau cu Însuflețire. Contrariat, privi cu teamă luciul gheții. Nu mică Îi fu mirarea Însă, constatând neîndoielnic, uriașa Înghețată carapace era nemișcată! Neâncrezător, Îi Încercă rezistența prin câteva balansări precaute observând’o cu atenție mărită. Cum nimic nu se Întâmplă se liniști grăbind mersul dorind să-i ajungă din urmă pe cei trei colaboratori cărora le auzi pantofii scârțâind În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe la mijlocul toamnei... ... Octombrie era pe sfârșite. Era, după Sf. Cuvioasă Paraschiva. Toamna purta nori albi pe sus, pe un cer frumos și senin, parcă spălat decurând. Iorgu, zi de zi... mai mult singur, tăcut, meditând, se închise ca într-o carapace care îl izola de lume, de epoca pe care o înțelegea tot mai puțin, și, cu care nu avea nimic în comun. Frământările prin care trecea țara, îl îndepărtau încă și mai mult de lumea aceea. Iar, dupa ce Vasilica
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
udîndu-mi mâinile. Am simțit satisfacția vinovată și îngrozită pe care-o aveam în copilărie, când apucam cornițele melcilor și le smulgeam din carnea perlată. Dădeam apoi cu melcul de pământ, priveam cuprins de frisoane cum se scurge lichidul bălos prin carapacea pleznită și fugeam știind că voi fi pedepsit, așteptând dintr-o clipă într-alta o răzbunare nedeslușită. Am deschis ușa. Era mama, tânără, cu părul buclat, într-un capot pătat și descusut, trebăluind în bucătărie, în fața mașinii de gătit. Ținea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ziar de seară despre un englez, Malcolm avusese o broască țestoasă care fugise și se întorsese după treizeci și cinci de ani. Acelui om fericit îi fusese ușor să-l recunoască pe vechiul său prieten - mai avea o pată de vopsea pe carapace. Dar unde fusese broasca țestoasă atâția ani și ce făcuse între timp, asta nu va putea s-o afle niciodată domnul Malcolm. Notița despre întoarcerea broaștei țestoase m-a făcut melancolică. Am început să mă gândesc la papagalul meu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cu fosile Gina n-a fost cuminte: a deșurubat o piuliță cu care era prins genunchiul cerbului uriaș, al cărui schelet era dominat de niște coarne galbene, mucede, ca de ipsos, s-a cățărat pe cupola pietrificată a mamiferului cu carapace și-a încercat să deschidă geamul în spatele căruia, ca un fel de struț scheletic, se afla diornisul. Lângă ghearele lui, în nisip, se rotunjeau două ouă fosilizate. Geamul vitrinei glisa într-o parte și Gina ridică în brațe, abia putând
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
înțepată, paralizată, deja incapabilă de orice rezistență. Totuși vie, cu memoria întreagă, gelatinoasă, numai bună să fie ingerată. La sfârșitul nopții, din această femeie care acum are fața contractată de plăcere (sau paralizată de suferință?) va mai rămâne doar o carapace uscată, legănîndu-se în plasa mea scânteietoare. Dar nu-mi place să mă ocup de aspectul tehnic al capturării și înjunghierii. Aceste aspecte presupun că le cunoști foarte bine din propria ta experiență, îți pot sugera ca acum, când ai ajuns
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]