792 matches
-
ar fi schița unui Principe al vremurilor noastre), sînt obligat să le examinez pe rînd. Ne poate scandaliza apropierea, dar sugestia are o putere extraordinară. Și întrucît adevărul este doar rar verosimil să încercăm a-i da această înfățișare. Șefii carismatici din era mulțimilor pot fi la fel de bine oameni aflați la putere, oameni ai ideilor sau ai credinței. Pentru a cuceri și a cîrmui popoare, ei trebuie să aibă o dimensiune profetică. După cum am văzut la momentul potrivit, Le Bon crede
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
exercită puterea ca urmare a unor înzestrări excepționale și a unei idei, a unei viziuni asupra lumii, pe care ei o proclamă. Aceasta devine pasiunea dominantă a unei clase, a unui partid, a unui popor. Prezența acelor înzestrări cu adevărat carismatice ne izbește la un individ, mai ales atunci cînd cuvinte care ar părea ridicole spuse de un oarecare, gesturi pe care le-am considera nepotrivite la un altul nu sînt nici rizibile și nici deplasate la el. Dimpotrivă, provoacă o
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cimentată prin jurămîntul de credință comun și prin împărtășirea unui cult. Cînd moartea vine să-i amintească faptul că doar iluzia este nemuritoare, nimeni n-ar fi putut avea pretenția de a-i urma. Aceasta este soarta comună a șefilor carismatici. Aceste argumente privind iluziile religioase nu trebuie să ne antreneze nici ele și nici observațiile dinaintea lor spre iluzii mai periculoase privind validitatea lor. Îl vor cita cuvînt cu cuvînt pe Freud care-i scria lui Einstein: "Vi se pare
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
232 Capitolul III: Cele trei întrebări ale psihologiei maselor / 239 Capitolul IV: Mulțimile și libidoul / 245 Capitolul V: Originea atașamentelor afective în societate / 255 Capitolul VI: Eros și Mimesis / 269 Capitolul VII: Sfîrșitul hipnozei / 281 Partea a șaptea PSIHOLOGIA CONDUCĂTORULUI CARISMATIC Capitolul I: Prestigiul și carisma / 289 Capitolul II: Postulatul psihologiei maselor / 295 Capitolul III: Secretul originar / 301 Partea a opta IPOTEZE ASUPRA MARILOR PERSONALITĂȚI Capitolul I: Omul Moise / 311 Capitolul II: Romanul de familie al oamenilor mari / 316 Capitolul III
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ed.cit., p. 3. 476 Alegerea lui Moise nu se explică lesne și nici nu se reduce la un singur motiv. Putem avea în vedere mai multe ipoteze care sînt în aceeași măsură adevărate. Prima este derivată din ascensiunea șefului carismatic în societatea de masă. Cea de-a doua se sprijină pe faptul că personajul Moise îi fascinează pe oamenii politici din epocă. Cunoaștem cazul lui Hitler și probabil că nu este singurul. Văzut în alb sau negru, Moise devine paradigma
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
genurile literare. Poate că e o falsă problemă, care continuă, însă, să-i preocupe intens pe criticii literari. Neomodernismul a fost, în perimetrul culturii române, un fenomen cultural complex, al cărui conținut preponderent estetizant a reinventat fața unei întregi literaturi. Carismatica Ana Blandiana, care face parte din al doilea val al generației '60, cum o încadrează A. Piru, își are cititorii ei fideli și locul ei bine meritat în cultura română. Criticul Alex Ștefănescu, care o aseamănă cu Jeanne d'Arc
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
tot mai politică sau de derivații ale fenomenologiei, apoi de pragmatismul teoriilor culturale, iar a doua Înghițită de jazz-ul, pop-ul și rock-ul anglo-saxone. Pe de altă parte, anticomunismul sau liberalismul n-au reușit să-și găsească voci carismatice. Nici Furet, nici Aron, al căror succes relativ se produce În deceniul nouă, poate tocmai datorită atitudinii lor echilibrate, n-au avut susținerea publică de care se bucurase Sartre. Doar criza economică are În scrierile lui Jean Baudrillard un adversar
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ori cel puțin a altora, deoarece niciun sens nu poate fi trăit fără martori. Acesta este adevăratul înțeles al comuniunii, din care ia naștere și posibilitatea comunității. * Reprezentarea politică are și un efect invers: cetățenii se pot regăsi în liderul carismatic însă, în același timp, vor prelua din trăsăturile personalitățile sale, aflați fiind într-o continuă nevoie de sens în umbra căruia să-și așeze diversele porniri. Să ne întrebăm așadar și care sunt schimbările pe care poate să le inducă
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
diviza, separa În grupe adverse, În funcție de Împrejurări, de interese, de sentimente și, În final, În funcție de pasiuni. Cei care determină tipul de relații interumane În cetate sunt personajele la care am făcut mai sus referință. Unele dintre aceste personaje au atribute carismatice, adică atrag și realizează o coeziune Între membrii cetății. Alții, dimpotrivă, dezbină, induc pasiuni, sentimente și interese contrarii, declanșează conflicte, revolte, confruntări, lupte deschise. Toate aceste aspecte vor contribui, Într-o măsură considerabilă, la remodelarea omului, la schimbarea conduitelor, a
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
pe care le îndeplineau. Studiul comparativ al guvernării a avut de asemenea în vedere țările noi, în curs de dezvoltare, unde baza socială tradițională a triburilor și grupurilor etnice era asociată cu "modernizarea" sub controlul partidului unic și cu liderii "carismatici". Se simțea nevoia unor taxonomii majore; numai acestea păreau capabile să ia în considerare noi țări, alături de democrațiile liberale și de dictaturi. Totuși, aceste speranțe s-au dovedit iluzorii: taxonomiile erau statice și descriptive, când de fapt era nevoie de
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
într-o țară care și-a cucerit de curând independența. Nu surprinde nici faptul că un lider puternic nu este doar un ajutor, ci pare a fi chiar o necesitate (vezi capitolul 19); dacă nu există un astfel de lider "carismatic", este foarte probabil ca regimul să se deplaseze către o altă formă, devenind cel mai probabil autoritar inegalitar. Sisteme politice autoritare inegalitare În general vorbind, sistemele politice autoritare inegalitare iau naștere ca o reacție fie la sistemele tradiționale care nu
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
cu mai mult de un partid nu par să fi schimbat în mod considerabil imaginea, însă conflictele etnice s-au amplificat într-o oarecare măsură. Aceste dificultăți explică de ce aceste sisteme au avut succes doar când un lider popular (sau "carismatic") a întărit structurile politice și în special partidul dominant, apelând direct la oameni. Când nu există astfel de lideri apar dificultăți majore care sunt prezentate, adesea pe bună dreptate, ca dovezi ale incapacității configurației structurale de a rezolva problemele cu
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
grupările politice. În sistemele populiste s-a încercat modernizarea societății și în special reducerea rolului triburilor și grupurilor etnice, adesea prin folosirea sistemelor cu un singur partid. Această încercare a eșuat însă de cele mai multe ori, chiar și în condițiile liderilor carismatici. Pe de altă parte, sistemele autoritare inegalitare au încercat să se întoarcă la trecut. Deseori, ele au făcut uz de coerciție, iar militarii au jucat un rol important. Rezultatul a fost și în acest caz limitat, chiar atunci când s-a
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
parte, sistemele autoritare inegalitare au încercat să se întoarcă la trecut. Deseori, ele au făcut uz de coerciție, iar militarii au jucat un rol important. Rezultatul a fost și în acest caz limitat, chiar atunci când s-a bazat pe lideri carismatici. Unele dintre aceste sisteme se confruntă așadar cu tensiuni importante, iar configurația instituțiilor și grupurilor mai mult reflectă aceste tensiuni decât încearcă să le depășească. Deoarece aceste tensiuni sunt în mare parte rezultatul opozițiilor existente în lumea contemporană între loialitatea
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
o "armată de ocupație" în favoarea autorităților naționale. Astfel de partide au de obicei nevoie să fie întărite la nivelul statului prin intermediul coerciției. Ele sunt de asemenea ajutate de liderii naționali care le-au creat, în special atunci când aceștia sunt de "carismatici" un tip de conducere la care ne vom întoarce mai târziu în acest capitol, dar și în capitolul 17. Liderul speră să poată determina populația să sprijine partidul, și astfel să sprijine regimul. Conducerea nu este neapărat singura bază a
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
mai concludente fiind cel al Uniunii Naționale Africane din Tanzania (TANU). În toate aceste cazuri s-a pus accent pe "dezvoltare" și pe participarea populară, în esență de tip "mobilizator". Aceste partide au fost adesea conduse (și alcătuite) de lideri "carismatici". În anii '90, unele dintre aceste partide s-au orientat către valorile liberal-democratice sau au fost înlocuite de partide care sunt, cel puțin aparent, liberal-democratice. Așa s-a întâmplat de exemplu în Zambia. Această schimbare a fost însoțită de o
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Daalder și Mair, 1983): * configurațiile interne pe care se bazează partidul * probleme de relaționare între partide și susținători, fie în mod individual sau în grupuri * tipare de conducere în special dacă liderii sunt, conform distincției lui Weber, tradiționali, legalist-birocratici sau carismatici (Weber, 1968). Structura internă a partidelor Structura internă a partidelor ridică două probleme legate între ele. Una este tehnică și privește "nivelul" de organizare, iar cealaltă este ideologică și se referă la gradul în care partidele sunt mai mult sau
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
conducerea partidului și structura partidului. Într-adevăr, ele se influențează una pe alta în modalități numeroase și complexe. Clasificările conducerii s-au bazat timp de zeci de ani pe distincția lui Weber între trei tipuri de autoritate tradițională, legalist-birocratică și carismatică denumirea cea mai potrivită pentru ultima fiind aceea de conducere personalizată (Weber, 1968: vol. I, 215-16). Acestea sunt, desigur, tipuri ideale: la nivel politic și în special la nivel de partid, cele mai frecvent întâlnite sunt tipurile amestecate. Conducerea tradițională
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
cele mai multe exemple de astfel de conducere se întâlnesc în partidele mai bine consolidate din țările Commonwealthului, în special în Indiile de Vest, Africa de Est și Asia de Sud, cât și în unele partide din America Latină (de exemplu în PRI mexican). Conducerea carismatică Ideea de conducere carismatică a fost asociată în mod caracteristic atât cu partidele din țările în curs de dezvoltare, cât și, într-un anume grad, cu cele din statele comuniste. Pe de altă parte, în Vest, acest lucru pare să
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
de conducere se întâlnesc în partidele mai bine consolidate din țările Commonwealthului, în special în Indiile de Vest, Africa de Est și Asia de Sud, cât și în unele partide din America Latină (de exemplu în PRI mexican). Conducerea carismatică Ideea de conducere carismatică a fost asociată în mod caracteristic atât cu partidele din țările în curs de dezvoltare, cât și, într-un anume grad, cu cele din statele comuniste. Pe de altă parte, în Vest, acest lucru pare să se întâmple mai rar
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
avut de asemenea un rol important. În lumea a treia, conducerea personalizată a fost și ea larg răspândită ca rezultat al războaielor sau al luptelor pentru independență. Așa se întâmplă în special în Africa (Jackson și Rosberg, 1982). Dezvoltarea conducerii carismatice a fost influențată și de răspândirea sistemelor prezidențiale, mai ales în America Latină. În plus, conducerea militară a fost un mod de creare a bazei de sprijin personalizate. Totuși, conducerea personalizată a fost adesea instabilă, iar în unele țări din lumea
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Totuși, conducerea personalizată a fost adesea instabilă, iar în unele țări din lumea a treia, în special în Commonwealth și într-un număr de țări latino-americane precum Venezuela, Columbia și Costa Rica, conducerea de partid a fost mai curând legalist-birocratică decât carismatică. Liderii și consolidarea partidelor politice Pretutindeni în lumea a treia, deși într-o mai mare măsură în Africa și Asia decât în America Latină, lideri puternici au creat partide politice. Pentru o treime din țările lumii, viața politică în general și
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
au nevoie de statul însuși). Partidele mai bine consolidate sunt mai autonome. Ambele tipuri pot să dezvolte și chiar dezvoltă asociații dependente. Conducerea partidelor bine stabilite a fost de obicei de tip profesional și legalist-birocratic. Conducerea personalizată și chiar cea carismatică constituie mai mult o caracteristică a partidelor noi sau a celor impuse. Problema "ponderii" și menținerii partidelor în sistemele politice este cu mult mai serioasă în noile țări și în sistemele impuse în general. A devenit de asemenea mai serioasă
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
de la aceste scopuri. Mobilizarea în țările comuniste și în țările lumii a treia Din cauza nevoii de a obține sprijinul populației în acest mod, partidele au avut o importanță crucială pentru liderii autoritari egalitari și cei populiști. În consecință, poate, liderii "carismatici" care au format partide populiste nu s-au preocupat prea mult de alte aspecte ale rolului partidelor nu au fost nerăbdători să vadă organizațiile create de ei sau moștenite de la predecesorii lor implicându-se prea mult în procesul de luare
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
fiind că nici în monarhiile tradiționale nu a existat o alternanță a partidelor la guvernare, durata ministerială a fost în general relativ lungă în aceste state (de exemplu în Peninsula Arabică) și în unele state din Africa Neagră, unde conducătorii "carismatici" s-au menținut la putere pe perioade îndelungate (ca în Coasta de Fildeș). Din același motiv, durata ministerială este mai mare în acele țări vestice unde alternanța partidelor la putere a avut loc destul de rar (Canada, Suedia) sau unde cel
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]