782 matches
-
susținătorii săi au considerat că au salvat Spania de o distrugere iminentă și mergeau în acest sens, al Regeneraționismului. În acest context, în jurul lui Franco s-a dezvoltat un cult al personalității, numit Caudilism. Raymundo Fernandez-Cuesta scria că „este șeful carismatic, omul dat de providența pentru a salva un popor; nu poate fi cuprins de legi, istorie, filosofie; nici știință politică nu-l cuprinde, că el intra în rândul eroilor” Franco nu avea nicio înclinație pentru prezență publică, nu era carismatic
Istoria Spaniei () [Corola-website/Science/298458_a_299787]
-
carismatic, omul dat de providența pentru a salva un popor; nu poate fi cuprins de legi, istorie, filosofie; nici știință politică nu-l cuprinde, că el intra în rândul eroilor” Franco nu avea nicio înclinație pentru prezență publică, nu era carismatic, mic de statura, nu avea capacitatea de a vorbi în fața unui mare public, iar ca personalitate era o figură ștearsă.Franco detesta politică și pe politicieni.Toată perioadă dictaturii, cuvinte că liberalism, democrație etc. erau șterse de cenzură, iar unui
Istoria Spaniei () [Corola-website/Science/298458_a_299787]
-
de primă importanță în timpul luptelor pentru apărarea Moscovei. Pentru contribuția sa la apărarea capitalei, poza lui Vlasov a fost tipărită alături de fotografiile altor ofițeri superiori sovietici în ziarul Pravda sub titlul "Apărătorii Moscovei". Descris de unii istorici ca un personaj "carismatic", Vlasov a fost decorat pentru faptele de arme pe 24 ianuarie 1942 cu Ordinul Steagul Roșu. După succesul sovietic din fața porților Moscovei, Vlasov a fost numit la comanda unei forțe de intervenție, a cărei sarcină era spargerea încercuirii germane și
Andrei Vlasov () [Corola-website/Science/306983_a_308312]
-
de o viață" al lui Achiș, regele filistean al Gatului; Israel Finkelstein și Neil Asher Silberman au identificat drept cea mai veche și mai de încredere secțiune din Cărțile lui Samuel acele capitole care îl descriu pe David drept lider carismatic al unei cete de luptători („rebeli și bandiți”) care a capturat Ierusalimul și și-a stabilit capitala acolo. Steven McKenzie, profesor universitar asociat la Colegiul Rhodes și autor al cărții "King David: A Biography", crede că David provenea de fapt
David (Biblie) () [Corola-website/Science/308598_a_309927]
-
-se cu regimul pe care îl servise nu iși putea imagina să trăiască în afara lui. Despre această lume, ea spunea că „ceea ce îi va urma nu merită a fi trăit!“. Captivată la început de propaganda nazistă și de liderii ei carismatici, Magda și-a legat numele de crimele naziștilor, iar spre final când și-a dat seama de gravitatea situației era prea târziu pentru că nu mai era posibil nici un drum de întoarcere. La sfârșitul războiului, Goebbels se decide să urmeze exemplul
Magda Goebbels () [Corola-website/Science/308050_a_309379]
-
în cartea sa „"Dincolo de bine și rău"”. Nietzsche îl considera pe Carlyle un gânditor care a eșuat în încercarea de a se elibera de gândirea meschină pe care o combătea. Dezgustul lui Carlyle pentru democrație și credința sa în lideri carismatici a fost pe placul lui Adolf Hitler, care citea biografia lui Frederic în timpul ultimelor sale zile din 1945. Asocierea cu fascismul nu a ajutat reputației lui Carlyle în anii postbelici, dar de curând „"Sartor Resartus"” a fost recunoscută ca o
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
albumul "Doll Domination", declarând că „Scherzinger nu este Beyoncé”, continuând, sub forma unei concluzii generale asupra formației: „există două tipuri de grupuri de fete: cele ancorate de un superstar (ex. Destiny's Child, The Supremes) sau cele compuse din personalități carismatice (The Spice Girls). The Pussycat Dolls nu fac parte din nicio categorie”. "Allmusic" remarcă faptul că „[albumul] sună precum opera unui singur vocalist”. În același cadru, "Music OMH" este de părere că „cea mai notabilă contribuție a restului grupului este
Pussycat Dolls () [Corola-website/Science/307547_a_308876]
-
Papa Urban se aștepta la câteva mii de cavaleri, el s-a trezit cu o migrație în masă a aproximativ 100.000 de persoane, dintre care cei mai mulți erau luptători neexperimentați, printre ei aflându-se și femei și copii. Un căugăr carismatic și orator bun, Pierre l'Ermite din Amiens, a devenit liderul spiritual al mișcării. El s-a remarcat prin modestie, apărând în public îmbrăcat în haine sărăcăcioase și călărind pe un măgar. El a predicat ridicarea la luptă pentru cruciadă
Cruciada țăranilor () [Corola-website/Science/306508_a_307837]
-
data de 23 iunie 2004, în cadrul pay-per-view-ului săptămânal "Second Anniversary Show", disputând un meci în compania campionului diviziei X, A.J. Styles. Debutul în TNA a adus pentru Hardy și o schimbare de imagine : a început să fie cunoscut drept Carismatica Enigmă (The Charismatic Enigma) și și-a schimbat melodia de intrare, folosind piesa "Modest" interpretată de el însuși. Meciul cu A.J. Styles s-a terminat cu un no-contest, din cauza intervenției lui Kid Kash și Dallas. Hardy s-a întors
Jeff Hardy () [Corola-website/Science/306857_a_308186]
-
chemării ei insistente? Dar pericolul îi pândește și pe Lucy și Băiatul-Lup, care au ajuns fără să vrea pe barca unor marinari ticăloși, dar și pe Milo Banda, tatăl Jennei, care poartă în adâncul corăbiei sale, Cerys, o comoară misterioasă. Carismatica povestitoarei Angie Sage continuă călătoria Magică a lui Septimus Heap cu multe alte aventuri amuzante, cu multe farmece și amulete ocrotitoare, și o înțelegere tot mai profundă a vieții interoare a eroului adolescent. În cea de-a șasea carte a
Septimus Heap () [Corola-website/Science/308352_a_309681]
-
bune 123 de colegii vestice, conform Princeton Review din 2007, care o plasează și în top 10 al școlilor naționale din punct de vedere al calității vieții, satisfacției studenților și relațiilor în comunitate. Universitatea Oral Roberts, instituție creștină a Mișcării Carismatice, înregistrează un număr de 5109 studenți și absolvenți și a fost de asemenea evaluată, în anul 2007, printre primele 123 cele mai bune din vestul Statelor Unite de Princeton Review, și primele 50 de universități de studii masterale din vest de către
Tulsa, Oklahoma () [Corola-website/Science/302219_a_303548]
-
ambientului în care lucrează autorul și pentru care scrie. Autorul și comunitatea sa par să fie în luptă pe două fronturi: unul intern și altul extern. Pe de o parte Matei se îndreaptă spre frontul intern, format - foarte probabil - din carismatici (), care au o intensă viață religioasă (), dar care nu iau aminte, ba refuză chiar, interpretarea Legii dată de Isus și de aceea săvârșesc „nelegiuirea” (). Împotriva acestora Matei face să valoreze continuitatea autorității Legii, care n-„a fost desființată, dar desăvârșită
Evanghelia după Matei () [Corola-website/Science/302716_a_304045]
-
Politica ca vocație”, Weber definește statul ca o entitate care deține „monopolul utilizării legitime a forței fizice pe un anumit teritoriu”. El a fost și primul care a clasificat autoritatea socială în forme distincte, pe care le-a etichetat drept carismatică, tradițională, și rațional-legală. Analiza birocrației făcută de el a subliniat faptul că instituțiile statelor moderne sunt din ce în ce mai mult bazate pe autoritatea rațional-legală.Weber a adus și o varietate de alte contribuții la istoria economică, precum și la teoria și metodologia economică
Max Weber () [Corola-website/Science/303240_a_304569]
-
susținând superioritatea acestora față de greci, având descendența divină direct din zei. Administrativ, există un sfat "senatus" și o adunare a poporului-comitia curiată, ce avea atribuții religioase, fiind alcătuită cenzitar pe criterii fiscale și militare. Regalitatea era veche, adăugându-se rolul carismatic al suveranului, având că principiu asocierea prin căsătorie cu o fiica și electivitatea, cu intervenția interregnum-ului, asigurat de un interrex dintre senatori pentru perioadele dintre doi regi. Perioada regală a constat printr-un amplu proces de organizare internă a Romei
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
vast prestigiul, norocul și puterea. În consecință, Pompei a început să se atașeze tot mai tare de optimați, care, la rândul lor, se opuneau lui Cezar și partidului său, populares. În același timp, o răscoală galica unită, condusă de liderul carismatic Vercingetorix, care aproape a reușit să răstoarne prezența militară română în Galia; însă Cezar, cu obișnuită să viteza și briliantul mixaj al strategiei militare și cruzimii, a fost capabil să-l înfrângă pe Vercingetorix prin asaltul de la Alesia. Războaiele galice
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
el privește perioada respectivă cu o oarecare nostalgie, parcă ar vrea să se refere la vremurile bune de odinioară. Cronicarul idealizează în mod vădit personajul lui Ekkehard II, pe care îl prezintă ca pe un bărbat cu un fizic atractiv, carismatic, care în plus mai era cultivat, talentat și înțelept. Totuși, unele elemente ale caracterizării sunt probabil reale. Îmbinând în mod neuzual monahia și învățătura, pe de o parte, cu eleganța și cunoașterea uzanțelor, pe de altă, parte, era normal ca
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
învinși și îi asociază într-un nou „regat al perșilor și al mezilor". Ideea de imperiu, poate prima din întreaga istorie, își găsește realizarea în aceasta confederație de popoare diverse, reunite prin practici administrative comune și conduse de un șef carismatic. Cirus și-a făcut, fără îndoiala, cuceririle prin sabie, dar a știut să le păstreze grație unei atitudini foarte originale pentru acea epocă, aceea a mâinii întinse: unul din exemplele cele mai celebre ale clemenței împăratului este eliberarea evreilor din
Cirus al II-lea cel Mare () [Corola-website/Science/303514_a_304843]
-
independent, fiind posesorul propriilor sale studiouri cinematografice, a devenit faimos pentru filmele sale tragice, minimaliste, realizate în maniera curentului cunoscut în cinematografie că Noir cinema sau Neo-noir. Filme așa cum șunt "Le Samouraï", "Cercul roșu" și "Un flic", distribuind actori importanți, carismatici, precum Alain Delon (probabil cel mai carismatic și mai "melvillan" dintre toți actori săi), Jean-Paul Belmondo și Lino Ventura au constituit momente esențiale ale cinematografiei postbelice. Deși prieten cu leftiști celebri, precum Yves Montand, Melville se referea la el însuși
Jean-Pierre Melville () [Corola-website/Science/303805_a_305134]
-
a devenit faimos pentru filmele sale tragice, minimaliste, realizate în maniera curentului cunoscut în cinematografie că Noir cinema sau Neo-noir. Filme așa cum șunt "Le Samouraï", "Cercul roșu" și "Un flic", distribuind actori importanți, carismatici, precum Alain Delon (probabil cel mai carismatic și mai "melvillan" dintre toți actori săi), Jean-Paul Belmondo și Lino Ventura au constituit momente esențiale ale cinematografiei postbelice. Deși prieten cu leftiști celebri, precum Yves Montand, Melville se referea la el însuși ca fiind "extrem de individualist" și se autodefinea
Jean-Pierre Melville () [Corola-website/Science/303805_a_305134]
-
marcioniste) cât și Celsus (un critic păgân al creștinismului) au criticat-o aspru drept falsificare evidentă. Dezbaterea s-a concentrat nu numai în jurul diferențelor față de alte evanghelii, ci de asemenea în jurul învățăturii ei despre Paraclet, care era important în mișcarea „carismatică” timpurie cunoscută drept montanism.
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
Omului", în 1919. În 1922 gruparea își mută reședința la Fontainebleau. Cercul format în jurul lui Gurdjeff cuprinde de la înființare mai multe personalități importante ale vremii și trăiește într-o comunitate cu unele trăsături monastice, în care sunt discutate scrierile mentorului carismatic. Viața comunității este structurată de exerciții rituale, adeseori însoțite de muzica lui Gurdjieff. Datorită preocupărilor muzicale și coreografice grupul devine cunoscut pe scenele din Franța (începând cu 1923) și din Statele Unite ale Americii (din 1924). Un important rol în popularizarea
Georges Ivanovitch Gurdjieff () [Corola-website/Science/304403_a_305732]
-
fratele ei André Hébuterne care voia să devină pictor. Având talent la desen ea începe să studieze la "Académie Colarossi". În primăvara anului 1917, la vârsta de nouăsprezece ani face cunoștință cu Amedeo Modigliani. Curând, Jeanne începe o legătură cu carismaticul artist, cei doi se îndrăgostesc și în ciuda obiecției părințiilor ei, se mută la Modigliani. Descrisă de scriitorul Charles-Albert Cingria (1883-1954) ca blândă, timidă, liniștită și delicată, a devenit principalul subiect pentru arta lui Modigliani. În toamna anului 1918, datorită climei
Jeanne Hébuterne () [Corola-website/Science/312814_a_314143]
-
nord nu a intrat niciodată în vigoare un sistem constituțional datorită naturii dictatoriale impuse de guvernul german. Căderea fascismului a deschis posibilitatea de formare, de reconstituire a partidelor libere, distrugând interdicția dictatorială. S-au grupat în jurul unor figuri istorice și carismatice, nuclee politice ce au dat o nouă viață mișcărilor pre-fasciste și partidelor noi,reorganizăndu-se în entități politice ideale, dar nu vor lipsa problemele în ceea ce priveste proporționalitatea între forțe. După invadarea Italiei de către forțele Axei în 1943, Italia și guvernarea
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
folclorici din Balcani și Europa de Est au avut o gamă largă de înfățișări, de la cea aproape umană până la cea la cadavru în putrefacție, a fost succesul lui John Polidori, cu românul "The Vampyre" (1819) ce a înfățișat un vampir de ficțiune, carismatic și sofisticat, așa cum în secolul al XIX-lea apare în lucrări inspirate că "Varney, the Vampire" și Dracula. Românul lui Bram Stoker, "Dracula", din 1897, este amintit că românul vampir chintesența, care a furnizat baza de ficțiune pentru vampirul modern
Vampir (mitologie) () [Corola-website/Science/311439_a_312768]
-
de guvernatorul Ștefan Bethlen). La inițiativa guvernatorului Dieta a demis-o forțat pe Ecaterina și l-a ales principe pe însuși Ștefan Bethlen, care însă i-a oferit deja tronul lui Gheorghe Rákóczi, dacă acesta îl ajută în schimbarea principesei carismatice, dar incompetente în politică, solicitare trimisă și la Poarta Otomană. Deoarece Sultanului și Poartei Otomane le era indiferentă persoana principelui și nevoind să decidă în locul dietei (sau doar din greșeală) au trimis în Transilvania două diplome de numire, ambele legale
Gheorghe Rákóczi I () [Corola-website/Science/310187_a_311516]