2,246 matches
-
în deplină libertate, la lumina zilei și de aici sociabilitatea lor, jovialitatea, patriarhalitatea (Ralea), complementară însă cu imbecilitatea ireversibilă (E. Ionescu). S-a observat că, spre deosebire de carnavalescul tradițional, în care personajele leapădă măștile și redevin ce-au fost, la Caragiale carnavalul se prelungește în cotidian și devine lege existențială. Interioritatea este cu desăvârșire străină acestor "eroi" și de aceea spațiul închis caragialean este cu totul altceva decât spațiul închis al literaturii absurdului sau cu acela de tip bacovian" (p. 78). Faimosul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
alături de chip, de GALR II: 530: Am scris despre "Livada cu vișini" într-un fel care mie mi s-a părut cât se poate de normal. (C. T. Popescu, Copiii fiarei); Și-au făcut mendrele în cel mai autentic stil de carnaval. (Al. Paleologu, Despre lucrurile cu adevărat importante). 32 "Aparțin exprimării prețioase îmbinările cu funcție adverbială la modul + adjectiv și de o manieră + adjectiv, de care se abuzează mai ales în stilul publicistic.", Doca (1996: 270). Valoarea emfatică a expresiilor excesiv
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
a părut dintr-o dată mult prea mică 21 iulie 2011 De jur împrejur... De jur împrejur, doar minime stări, O greață aproape fatală, O sete de moarte, letală, Trăită prin mari remușcări. De jur împrejur, tristeți în delir, Un fad carnaval ne reține, Eu mângâi statuia din tine Și-l caut pe regele Lear. De jur împrejur, un Shakespeare plângând, Pe-o scenă lăsată să moară, Alături, doar visul de vară, Cu visul pre viață călcând. De jur împrejur, lătraturi de
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
ton băgăcios și acid, cu pantaloni șifonați sub burta lui lăsată; avea nasul cârn, cu nări temătoare și ofensate, și ochi rotunzi, lipsiți de inocență, în care se citea că este bine apărat. Era un tío listo, o figură de carnaval, un obișnuit al bordelurilor. Avea stilul unui saltimbanc de cea mai joasă speță, care făcea un număr amărât, cu un baston și câteva tumbe, cântând „Am fost coleg cu Maggie Murphy“ și spunând tot felul de glume fără perdea în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
după luptă, eu ședeam în slipul meu dungat, cu degetele îndoite pe lemnele adunate într-o grămadă, gata să sar după el dacă era cazul. Nu intram o dată cu el. Urca scărița tremurând, căci muștele grase pișcau destul de rău, iar vacarmul carnavalului care se desfășura la marginea apei te asurzea. Îl ajutam să se șteargă; se așeza pe piatră ca un om bolnav. Dar după ce se mai încălzea și începea să se simtă reconfortat, încerca asemeni unui taur să se dea pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
par să sară arse și să fie conduse complet de un scop social. Dacă cineva e nevoie să se ducă și să se întindă sub caldarâm, tu trebuie să fii ăla. Sau într-o mină. Sau să construiască carusele la carnaval. Sau să inventeze nume pentru noi sortimente de dulciuri. Sau încălțări de copii cu talpă laminată. Sau să se ducă și să puie peste tot afișe cu gagicuțe în frizerii și cârciumi. Sau să te duci să mori întru-unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
prins de elevul lui în spatele unui portic făcându-și de cap cu o femeie, la care el i-a spus elevului: „Nu râde! Căci zămislesc un fiu!“ Da’ ce tot aud, ai fost în Mexic cu un circ sau un carnaval și n-a lipsit mult să fii asasinat? Era într-o pasă bună și m-a plimbat în jurul curții de câteva ori, arătându-se extrem de amabil în stilul lui superior și citând tot felul de versuri pe o voce încordată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
după ce mi-au făcut-o n-am putut multă vreme să stau în picioare drept, mergând peste tot ușor cocoșat. Spitalul era plin ochi și ai fi zis că te afli în hărmălaia din timpul Postului sau din timpul unui carnaval. Era pe Harrison Street, unde veneam pe vremuri cu Mama să-și ia rețetă de ochelari și nu departe de locul unde m-am dus să identific cărbunarul ăla care murise, un loc mohorât și tunător, din piatră golașă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
fi știut ea în inocența ei ce să creadă despre aceste două trupuri special tratate și dichisite, învelite în cele mai alese haine, alintate, care mergeau în caroseria și între pernele înalte ale Cadillacului asemeni unei perechi de romani de carnaval ce se plimbă într-o mașină pe Corso, fata asta cu sâni avântați și Simon? Simon făcea bani, nu glumă. O companie în care investise fabrica un produs-minune pentru Armată. De câte ori pomenea faptul că banii curgeau gârlă, râdea, de parcă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
sale corupte, inteligente și gura care i se lățea pe față. Când se afla în mijlocul sexului frumos, nu renunța la zâmbet, dar acuma că ședea ca un șef de trib din sudul Asiei înfășurat în prosopul lui de culori de carnaval, îl lepădase; și în timp ce conversam ca de la bărbat la bărbat își mai ciupea cearcănele de sub ochi să le facă să dispară - unghiile galbene de la picioare le avea date cu un lac sidefiu, cu excepția celor de la degetele mici, care erau dureros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
sistematic este în acord cu voia universului. Păi vreau să ascult de aceste legi, am spus. Nu încerc să scap de ele. Și nici n-am încercat vreodată. La momentul ăsta sudoarea șiroia pe fețele noastre și prosopul lui de carnaval, care alunecase de pe pieptul și subsorile lui grase până la dumbrăvile de mușchi ale pântecului, semăna cu roba unui înțelept. Niciodată n-aveam să fiu de acord cu ideea că dragostea înseamnă adulter. Niciodată! De ce să ne închipuim una ca asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Mexico. Întâia tentație a fost să iau o hartă a orașului. Să începem să-l explorăm. Pe urmă am renunțat. Am renunțat chiar să întreb pe ce stradă înaintăm. M-am încredințat pur și simplu întîmplării, într-o agitație de carnaval. Căci am nimerit în plină fiestă. Peste tot se vând cornete cu confetti, măști și pălării de pai multicolore. Se strigă, se cântă, se aruncă petarde. Sărbătoarea explodează și hohotește în jurul nostru. Întreg orașul pare ieșit pe străzi. Sunetele unor
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
acum corectată de zei - totul i se răsucise din nou în minte și se simțea atras spre ea de magnetismul unei sublime și chinuitoare îndatoriri. Tom fusese chemat de Hector Gaines, care-l întreba cum ar putea pune capăt grotescului carnaval și cum i-ar putea convinge pe toți să se care acasă. Cineva îi spusese lui Hector că Anthea plecase dezgustată, așa încât, bietul de el, se simțea acum pedepsit și nefericit. Un trosnet de cracă ruptă printre magnolii le sugeră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cumpătul, instruindu-l pe Vierme: Privește pe drum, Boss! Nu sta prea aproape de fereastră! Ce vezi? Păi, nimic... Ba nu! Uite! Sunt trei cai și trei călăreți! Mascați, băi, să fiu eu al...! Cu mantii sau cu robe lungi, de carnaval, pe ei! Unul, negru, unul, alb și unul stacojiu. Sunt la capăt, sub reflectoarele de la batalele de păcură, înspre bodega lu' Mariusache și spre cimitir. Stau nemișcați. Nu știu ce naiba fac. Par că se sfătuiesc... Războiul, Cucerirea, Foametea! Exterminatorii! Vânătorii! Cavalerii
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
marelui altar, printre coloanele răsucite ca niște lumânări, Kevin se cuibărise Într-adevăr pe scăfârlia lui San Pietro și Îl scărpina În cap, de parcă ar fi avut păduchi. Sora se Înfuriase, iar un soldat din Garda Elvețiană, Îmbrăcat ca de carnaval, Îl trăsese jos. Kevin se alesese și cu una după cap. De ce-ai făcut asta? Îl Întrebase Camilla privind urma roșie a celor cinci degete care ardeau pe obrazul lui. Tâmpito, pentru tine am făcut-o, Îi răspunsese obraznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
poate că dihorul avea dreptate. După meci nu avusese Încă timp să facă duș. Ca să se răzbune, Îl Îngropă În joacă sub perne. — Ți s-a urcat la cap, monstrule! Pentru că prietenele tale cele snoabe te-au Împopoțonat ca de carnaval, te crezi cine știe cine, Îl sâcâi ea. Monstru digital, pinguinule, pinguinule! Kevin Încerca să se apere, căci Îi era teamă ca nu cumva să-i strice Valentina smochingul. Iar el trebuia să-l țină În ordine pentru mama. Și ea trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
la spate... Ia vezi! Ăla e portofelul tău, dar cu banii mei În el... scamatoria asta nu-mi iese de fiecare dată. Răcanul Îi Întinde, cu capul vîrÎt Între umeri, pachetul de țigări și un pumn de bancnote murdare. E carnaval, au luat-o toți razna. De la locul de fumat, oriunde te-ai uita, se Întîmplă ceva cretin, În mai puțin de o jumătate de oră tot acest tablou animat se umple de absurd. PÎnă la urmă devine chiar comic, pierderile
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
baie. Să-ți iei țigări. Nu știu. — Aha. Și ce mai zice George? Ce mai e pe la Universitate? — George a fost la București. Să vezi acolo lume la Universitate, acum dorm În piață, În corturi, pe unde apucă. Cică e carnaval. Ăla e protest. Să vezi acolo Golaniadă. Exact ca la Revoluție... pînă nu se Întîmplă În București, degeaba se Întîmplă... Și lumea discută, se-adună și schimbă idei... Începi să vezi mai clar cînd mai stai de vorbă... El zice
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
parabolică și convertirea jovialității în sarcasm o detașează pe poetă de plutonul postmodern, apropiind-o de neoexpresionismul lui Ion Mureșan. Ce o individualizează față de congenerul clujean este proiecția panoramică a viziunii pe scara istoriei - o istorie văzută nu ca un carnaval obscen, ci mai curând ca un sabat în care o coregrafie fragilă abia maschează carnagiul general. În fond, impactul istoriei asupra conștiinței este tema centrală a poeziei scrise de M. În versurile din Un război de o sută de ani
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
structurată pe jocul violenței sacralizate.202 Nu acest aspect este avut în vedere, însă, în Hamlet. Eventual, doar prin prisma deznodământului și a piesei în piesă, adică a asumării măștii, se poate detecta un mise en abyme al topos-ului Carnavalului, moment în care libertatea și excesul forțează Adevărul să iasă la lumină.203 Încercând să contureze o schiță a fenomenologiei inteligenței, autorul Doctrinei substanței consideră că Shakespeare, aidoma lui Goethe, Leonardo da Vinci și Michelangelo, s-ar încadra în categoria
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Contrapunct an II, nr. 15, aprilie 1991; 121. Steinhardt, N., Prin alții spre sine, Editura Eminescu, București, 1988; 122. Stoichiță, V. I., Vezi? Despre privire în pictura impresionistă, Editura Humanitas, București, 2007; 123. Stoichiță, V. I.,Anna Maria Coderch, Ultimul carnaval, Editura Humanitas, București, 2007; 124. Stoichiță, V. I., Coderch, A. M., Ultimul Carnaval. Goya, Sade și lumea răsturnată, Editura Humanitas, București, 2007; 125. Streinu, V., Eminescu, poet dificil, în Eminescu, vol. al III-lea. Textul eminescian. Analize, Editura Eminescu, București, 1990
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
spre sine, Editura Eminescu, București, 1988; 122. Stoichiță, V. I., Vezi? Despre privire în pictura impresionistă, Editura Humanitas, București, 2007; 123. Stoichiță, V. I.,Anna Maria Coderch, Ultimul carnaval, Editura Humanitas, București, 2007; 124. Stoichiță, V. I., Coderch, A. M., Ultimul Carnaval. Goya, Sade și lumea răsturnată, Editura Humanitas, București, 2007; 125. Streinu, V., Eminescu, poet dificil, în Eminescu, vol. al III-lea. Textul eminescian. Analize, Editura Eminescu, București, 1990; 126. Surdulescu, R., Critica mitic-arhetipală. De la motivul antropologic la sentimentele numinosului, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
op. cit., p. 442 autorul, alături de G. Frazer și mulți alții discută tema uciderii rituale a regelui viața suveranului are valoare doar în măsura în care asigură bunul mers al naturii și al existenței poporului. 203 Cf. V. I. Stoichiță, Anna Maria Coderch, Ultimul carnaval, Editura Humanitas, București, 2007 204 Cf. Florica Ichim, Note la Doctrina substanței, vol. al II-lea, ediția citată, p. 343 205 Cf. Camil Petrescu, Teatru, vol. al III-lea, ediția Fundația pentru Literatură și Artă, București, 1947, p. 505 206
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
opera-i se-ndrăgostește./ Că, de n-ar fi rușinoasă, ar vrea să se miște, să umble;/Arta-ntr-atâta-i ascunsă prin artă. Stă mut de uimire/ Pygmalion și se-aprinde nebun după chipul acesta..." Cf. V. I. Stoichiță, A. M. Coderch, Ultimul Carnaval. Goya, Sade și lumea răsturnată, Editura Humanitas, București, 2007, pp. 153-154. 253 Idem, p. 46 254 Ovidiu, Metamorfoze, X, pp. 245-259 255 Cf. V. I. Stoichiță, A. M. Coderch, op. cit., p. 156 256 Ibidem 257 Idem, p. 161istoricul de artă se
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
decor al agoniei despre voluptatea stingerii unui suflet otrăvit. E aici o lume letargică, aflată sub pecetea implacabilă a morții. Cartea, impregnată de filosofie thanatică, este romanul unei devorante iubiri și, în același timp, al unei mari farse, măștile și carnavalurile vestind atmosfera teatrală. În interiorul ficțiunii, autorul introduce o altă ficțiune - lunga serie de vedenii ale lui Hrisant Hrisoscelu, prizonier în lumea iluzorie a halucinogenelor, hrănindu-și clipele de supraviețuire cu preparativele pentru moarte. Se vădește aici, în tristul ei spectacol
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]