783 matches
-
huzur revoltător. Ăștia nu meritau să fie pedepsiți? Nu? Tare mi-e frică, Doamne, că vor scăpa și "dincolo", fără să se atingă cineva de un fir de păr din capul lor. De aceea te rog, Doamne, pune mâna pe carnețelul ăla cu notițe, ori poate pe registrul ăla în care Ți-ai notat metodic "sine ira et studio" "fără ură și părtinire" toate faptele reprobabile săvârșite de ticăloșii acestui pământ și pedepsește-i exemplar. Ai promis?! Să Te ții de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
unde evadasem în căutarea unui film foto, am făcut cunoștință cu Cătălin. Cătălin, un tânăr de 20 de ani, își primise de-acum Realizarea, iar pe față îi înflorise un zâmbet permanent și candid. Tocmai revenise de acasă cu un carnețel în care își nota sârguincios detaliile descoperite pe panou despre chakra Sahasrara. Era absorbit de ceea ce făcea. Profitând de acalmia momentului - fiind ora trei după amiază, caniculă, iar fetele se îndepărtaseră puțin - am început să-l întreb despre el. Un
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
și două de milioane de români anonimi. Mi-a relatat povestea lui simplu, fără note de tragism, fără a încerca să-mi excite glandele lacrimale, cu demnitate chiar. După ce ne-am împrietenit, mi-a arătat ce-și notase el în carnețel. Acest carnețel era, cred eu, una din cele mai mari comori ale lui: înafara notelor personale pe care n-am fost indiscret să mă uit, își alcătuise acolo un adevărat album cu fotbaliști celebri, români și străini. Aveam să-mi
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
de milioane de români anonimi. Mi-a relatat povestea lui simplu, fără note de tragism, fără a încerca să-mi excite glandele lacrimale, cu demnitate chiar. După ce ne-am împrietenit, mi-a arătat ce-și notase el în carnețel. Acest carnețel era, cred eu, una din cele mai mari comori ale lui: înafara notelor personale pe care n-am fost indiscret să mă uit, își alcătuise acolo un adevărat album cu fotbaliști celebri, români și străini. Aveam să-mi dau seama
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Robby, dacă mai nutream vreun resentiment, ca apoi să sară subit la Jayne și la ce anume aveam de gând cu ea. Așa că răbdarea mea s-a evaporat curând, trebuind să întrerup ceea ce aducea a interogatoriu. Ținea în poală un carnețel și își lua notițe cu mare repeziciune. - Uite ce, mă aflu aici doar pentru că i-am promis soției că voi căuta un pic de ajutor și acum sunt aici și vreau să fiu ajutat, dar n-am nevoie de alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
accidente de avion...teroriști... Am făcut o pauză, după care am adăugat: Băieții aceia dispăruți. Se îndreptă în scaun. - Domnule Ellis, eu mult mai îngrijorată de ciroza ficatului decât accidente de avion pentru dumnevoastră. Oftă și își notă ceva în carnețel, apoi trecu la: „Așa, ceva vise noi? (Asa, cefa fise moi?) - Da, unul a-ntâia, am zis, încercând să-mi ascund lipsa de entuziasm. Dr. Kim citi rândurile tastate în grabă în acea după-masă, iar când ajunse la o propoziție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
părul lung și cărunt legat în coadă de cal. Obosit și tras la față, s-a uitat la ceasul de la mână, ceea ce m-a determinat instinctiv să-mi strâng încheietura mâinii (era amorțită). Intră în restaurant ținând în mână un carnețel și în primul moment n-aveam nici o idee cine era. Însă el părea să mă fi recunoscut, trăgându-și pantalonii și punându-se în mișcare spre separeul în care stăteam zgribulit. Când mi-am ridicat privirea am văzut o față
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de scriitor - și după ce i-a dat drumul a alunecat încet în separeu, în locul din fața mea. Foarte calm, i-a făcut semn singurei ospătărițe din local și i-a comandat o cafea și un pahar de apă, apoi a așezat carnețelul pe masă. În el avea informații despre mine: data de naștere, titlurile cărților mele, adresa casei din Elsinore Lane. Mi-a luat câteva secunde să-mi pun gândurile în ordine. Mă pregătisem oarecum în cele cincisprezece minute cât mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cuiva a evenimentelor prin care trecusem. Nu i-am menționat pe băieții dispăruți sau pe Aimee Light și Orsic Motel, dar i-am repetat conversația telefonică cu Patrick Bateman. În momentul acela Miller m-a întrerupt, ridicându-și privirea din carnețel. - Cine e el? întrebă Miller. - Patrick Bateman? El e, hm, un personaj fictiv... de-al meu. - A, da, corect. Da, îmi amintesc. - Vreau să spun că de fapt el nu există. L-am inventat. Cred că cineva, știi, doar îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mai mult. Am ridicat mâinile, predându-mă. - Ai avut vreodată vreun episod psihogen, domnule Ellis? întrebă Miller. Ai fost vreodată victima vreunei halucinații? - Cred...cred că sunt chiar acum. - Nu. Asta e doar teamă, zise Miller. Apoi notă ceva în carnețel. Pretinde că ești la un interviu, șopti scriitorul. Ai fost la mii de interviuri. Pretinde că e un alt interviu. Zâmbește la jurnalist. Spune-i ce cămașă drăguță poartă. Brusc, am ghicit unde bătea Miller. - Am avut probleme cu alcoolul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Four Seasons și când am scos-o din haină mâna mea tremura în așa hal încât mi-a căzut pe masă atunci când i-am întins-o. Mi-am cerut iertare. A aruncat o privire schiței și a așezat-o lângă carnețel. - Trebuie să te întreb unele lucruri, zise el liniștit. Mi-am împreunat mâinile să nu mai tremure. - Când au loc aceste manifestări, domnule Ellis? - Noaptea, am șoptit. Au loc noaptea târziu. Întotdeauna în jurul orei morții tatălui meu. - Când anume? Precis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
murit la 2.40 a.m. și se pare că asta e ora când...se-ntâmplă. O pauză lungă, insuportabilă, urmată de o întrebare. - Ce poate să însemne asta? Și știi cumva ora la care te-ai născut? Miller nota în carnețelul lui. Nu se uita la mine când m-a întrebat asta. - Da. Am înghițit greu. Era 2.40 după-amiaza. Miller își studia notițele. - Ce înseamnă asta? am întrebat. În afara unei coincidențe? - Înseamnă ceva care trebuie luat în serios. - De ce? am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
acest personaj fictiv, Patrick Bateman, după tatăl tău... - Da, așa e, da... - ... și mai spui că acest Patrick Bateman te-a contactat? - Da, da, e adevărat. - Erați apropiați, tu și tatăl tău? - Nu. Nu. Nu eram. Miller studia ceva în carnețel. Ceva ce îl deranja. - Și există copii în casă? Ai cui sunt? Da, am doi, am zis. De fapt numai unul e al meu. Miller și-a ridicat brusc privirea spre mine. N-a zis nimic, dar mă privea intens
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
aia de cinci luni și a trebuit să mă gândesc dacă exista un șemineu în casă. Dacă exista, nu fusese niciodată folosit. Ceea ce m-a forțat să realizez că existau două. - Da, da, avem. De ce? Miller făcu o pauză, studiind carnețelul, și murmură pierdut: - Nu e decât un orificiu de pătrundere. Atât. - Pot să te întreb ceva? Miller zise „da“ în timp ce întorcea o pagină din carnețel. - Și dacă...dacă această prezență inexplicabilă...nu vrea să plece? Am înghițit în sec. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
forțat să realizez că existau două. - Da, da, avem. De ce? Miller făcu o pauză, studiind carnețelul, și murmură pierdut: - Nu e decât un orificiu de pătrundere. Atât. - Pot să te întreb ceva? Miller zise „da“ în timp ce întorcea o pagină din carnețel. - Și dacă...dacă această prezență inexplicabilă...nu vrea să plece? Am înghițit în sec. Ce se-ntâmplă atunci? Miller își ridică privirea. - Trebuie să te anunță că le voi ajuta să se mute într-un loc mai bun. De fapt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pauză. - Cine a adus păpușa în casă, domnule Ellis? - Eu, am șoptit. Eu am adus-o. - Și cine l-a creat pe Patrick Bateman? Șoptit: - Eu. - Și chestia de pe hol? Altă șoaptă: - Eu. Mi-am revenit când Miller am împins carnețelul pe masă. Vroia să văd ceva. Am observat un cuvânt cu litere mari: T E R B Y. Sub el: cuvântul de la coadă la cap: Y B R E T. Why Bret? De ce, Bret? Am reușit să inspir. - Care e data
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
B Y. Sub el: cuvântul de la coadă la cap: Y B R E T. Why Bret? De ce, Bret? Am reușit să inspir. - Care e data ta de naștere? l-am auzit pe Miller întrebând. - Șapte martie. Miller bătu cu pixul în carnețel. Miller trăsese o linie între două numere. Cu pastă roșie: 3/07 Elsinore Lane. - N-am putea doar să ne mutăm în altă casă? Gâfâiam. - Nu putem să plecăm de-acolo? Nu mă puteam controla. - Nu ne-am putea muta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
că foarte bine. Și ea este la a doua zi a pelerinajului și speră ca pe 20 august să fie la Santiago. Acum este aici, în salonul hanului ANFAS din Estella, servește un suc și își notează ceva într- un carnețel. îmi spunea azi pe drum că o supără 18 rotula de la un genunchi. Am convingerea că va fi bine si că va reuși. Cine știe, poate ne vom întâlni în catedrala din Santiago. Azi a fost mai ușor pornind de
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
are aspectul unui om liniștit, calm, aș spune chiar de omenie. Cu noi, aici, părea interesat să afle ce trebuie să facă la misiunea diplomatică. Personal, am discutat cu el ore întregi, mi se părea că înțelege totul, nota în carnețel mereu, dar nu punea nici o întrebare. De fiecare dată, încheiam cu apelul: dacă nu ați înțeles ceva, vă rog să mă întrebați, sunt la dispoziția dumneavoastră. Nu m-a întrebat niciodată nimic. Aceeași atitudine a avut-o și la convorbirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
să vorbească de Nașterea Domnului sau să cânte „steaua sus răsare” ori „trei păstori se întâlniră”. La biserică, chiar în zilele marilor sărbători, era văzut adesea printre credincioși câte un cetățean cu haină lungă de piele, care nota într-un carnețel numele cunoscuților văzuți în biserică (caz concret, tatăl unui coleg de școală, cunoscut ca securist). Se vorbeau chiar și de cazuri în care un credincios, după ce se spovedea în biserică la preot, era chemat a doua zi la securitate și
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
doar atât: să-l anunțe pe Stelică să fie acolo unde-am vorbit, și n-ai să regreți!“ La un ceas de la plecarea mesagerului, Mitică încă se mai întreba cine putea să fie Stelică. Cât timp s-a întrebat fără carnețelul cu numere de telefon în mână, a stat buimac, dar după ce l-a deschis la litera S, primul nume peste care a dat era Stelică. Mitică nu-și mai amintea cine era acel Stelică, totuși l-a sunat și i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
o bună zi - trăiam de un an la Berlin - am fost invitată să mă prezint la serviciul de Securitate a Statului. Mi s-a spus numele unui român pecare nu-l cunoșteam, apoi mi-au fost arătate fotografia sa și carnețelul de notițe în care-și notase numele și adresa mea. Serviciul german bănuia că individul se afla la Berlin, trimis de Securitatea română cu misiunea de a lichida câțiva indezirabili. Am fost avertizată să nu intru în bistrouri cu personal
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de coniac de calitate, de 50 ml (Hennessy sau Napoléon, oricum numai mărcile acestea două le vindem) costă aici cam 18 franci elevețieni. Am încetat chiar să mai număr câte au băut până acum, sec, dar le notez totuși în carnețelul meu de chelner. Se apropie ora închiderii, "șeful" grupului, un rus blond, masiv, cu semne exterioare evidente de bogăție (ceas Rolex, haine scumpe), dorește să plătească cu un card Visa Gold. Cardul emis de o bancă din Maica Rusie se
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Am uitat să precizez că, din cauza cheagului de sânge, creierul său nu putea procesa informația auzită. Adică de auzit, auzea foarte bine, dar nu înțelegea nimic. Oricât de nebunesc și exagerat ar părea, comunicam prin scris. Casa era plină de carnețele ce păstrau urma conversațiilor noastre. Pe atunci, abia scrijeleam propoziții scurte, cu litere de tipar, referindu-mă la rutina de zi cu zi: „De ce țipi?“. Sau unele rumegări filosofice de genul „De ce m-ai făcut?“. La astfel de întrebări mama
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
că voi vizita expoziția a doua zi (urma să plece în după -amiaza respectivă) și îi voi scrie despre ea. Ne-am shimbat, firește, adresele și numerele de telefon. Ziua următoare, la ora deschiderii, eram la ușa expoziției, cu un carnețel în mînă. Mi-am notat toate titlurile tablourilor, formatul și tehnica de realizare. În plus, despre ce era fiecare lucrare : „un cap de cal pus pe un piedestal“, „o plajă goală“, „un ghemotoc încîlcit de linii“ etc. Ajuns acasă, am
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]