1,163 matches
-
Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane) ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică lanțului carpatic al Meridionalilor. Parcul este acoperit în proporție de peste 80% de păduri de fag ("Fagus sylvatica") și gorun ("Quercus petraea"), în asociere cu carpen ("Carpinus betulus") sau frasin ("Fraxinus"). Flora stratului ierbos are în componență peste 550 de specii cormofite și peste 140 de talofite (specii cu un singur tal, cu înmulțire prin spori). Fauna este bine reprezentată de mamifere, păsări, amfibieni, reptile, pești
Parcul Național Defileul Jiului () [Corola-website/Science/324863_a_326192]
-
est a comunei Trușești este caracteristică zonei de silvostepă, fiind formată în special din terenuri agricole și pajiști. În nord, în est și în sudul comunei se întind terenuri agricole, iar în sud-vest și vest se întind păduri de gorun, carpen și fag, terenuri agricole și pajiști stepizate. Fauna este formată din căprioară, iepuri, vulpi. Clima este temperat-continentală, influențată puternic de masele de aer din estul continentului, fapt ce determină ca temperatura medie anuală să fie mai redusă decât în restul
Comuna Trușești, Botoșani () [Corola-website/Science/299261_a_300590]
-
Apusenilor, ce aparțin lanțului carpatic al Occidentalilor). Acesta se află în bazinul hidrografic superior al râului Căian și include și rezervația naturală Calcarele din Dealul Măgura. „Măgurile Băiței” conservă patru habitate naturale de interes comunitar ("Păduri dacice de stejar și carpen, Păduri din Tilio-Acerion pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene, Fânețe montane" și "Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase") și protejază mai multe specii din fauna sălbatică și flora spontană aflate în arealul ecoregiunii sud-vestice a Apusenilor. Fauna sitului
Măgurile Băiței () [Corola-website/Science/331305_a_332634]
-
numar de 51, dar potopul din acea primăvară a luat 28 dintre ele, dar doi oameni au plătit și ei cu viața în aceea noapte de coșmar. Înspre Prisacina, afluent al Rudaricii, se deschide o poteca străjuita de păduri de carpen și fag. Înainte de a intra în sat, râul străbate faimoasele sale chei, împodobite de o parte și de alta de păduricii de liliac sălbatic pe care primăvară îl face să-ți topească simțul olfactiv. Cheile sunt dominate de stânci uriașe
Comuna Eftimie Murgu, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301082_a_302411]
-
de la pădurea de lunca din imediata apropiere a râului, la stâncăriile care mărginesc drumul forestier formând siblicuri tipice pentru aceste biotopuri xerofile; la altitudini mai ridicate, pe versanții orientați spre vale, se găsesc păduri mai puțin compacte, formate din fag, carpen, mojdrean, liliac, arțari. Datorită variațiilor condițiilor staționale se produc adesea inversiuni ale etajelor de vegetație. Pe versanții umbriți din apropierea văii, fagul coboară până la cca. 400 m, în timp ce pe versanții însoriți, în compoziția floristica a pădurlor sunt frecvente speciile mai termofile
Comuna Eftimie Murgu, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301082_a_302411]
-
care, înflorind în luna mai, împreună cu liliacul și majoritatea speciilor de aici, formează tufe de un galben intens, care conferă peisajului o valoare deosebită. Lunca râului este mărginita de pădure de fag, la baza versanților umbriți, la care se adaugă carpen, arin negru și mai putin, arțari, alun, corn, păducel, tei; pe partea însorită a văii domină arinul, plopii și salciile. Stratul ierbos al pădurilor de fag și carpen cuprinde specii caracteristice că: anemone nemorosa, dentaria bulbifera, arum orientale, asperula odorata
Comuna Eftimie Murgu, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301082_a_302411]
-
de pădure de fag, la baza versanților umbriți, la care se adaugă carpen, arin negru și mai putin, arțari, alun, corn, păducel, tei; pe partea însorită a văii domină arinul, plopii și salciile. Stratul ierbos al pădurilor de fag și carpen cuprinde specii caracteristice că: anemone nemorosa, dentaria bulbifera, arum orientale, asperula odorata, corydalis cava, stellaria nemorum, violă odorata, dar și cele două specii de tătăneasa: symphytum tuberosum și sympytum ottomanum. În biotopurile umede apar caltha palustris, epilobium montanum,lysimachia vulgaris
Comuna Eftimie Murgu, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301082_a_302411]
-
cuprinse între 600 mm și 800 mm, valori mai mari înregistrându-se în munții Meseș și Plopiș, iar mai mici în Depresiunea Almaș - Agrij și pe valea Someșului. Floră bogată în: păduri de foioase (făgete și gorunete unde predomina fagul, carpenul, gorunul, stejarul, cerul, teiul, frasinul, paltinul de munte, ulmul), plantații de conifere (pinul), specii de arbuști (tulichina, șocul roșu și negru, vonicerul, alunul, cornul, sângerul, clocotișul, lemnul câinesc), specii de ierburi (vinarița, trepădătoarea, colțișor, silnic, urzica galbenă, sănișoara, leurda, slăbănogul
Județul Sălaj () [Corola-website/Science/296667_a_297996]
-
în bioregiune alpină aflată la nord-estul Munților Apuseni) ce conservă habitate naturale de tip: "Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea), Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum, Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum" și "Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum"; și protejază o gamă faunistică și floristică variată. La baza desemnării sitului se află câteva specii faunistice enumerate în anexa I-a a "Directivei
Valea Ierii (sit SCI) () [Corola-website/Science/330574_a_331903]
-
simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord, el se dezvoltă, crescând solitar sau în grupuri mici, numai în păduri călduroase de foioase, în primul rând sub stejari dar de asemenea sub fagi sau carpeni, fiind găsit chiar și prin parcuri sau cimitire sub arborii lui preferați, din (mai) iunie până în octombrie. Buretele se decolorează cu Hidroxid de potasiu ușor maroniu. Buretele poate fi confundat în cel mai rău caz cu "Tylopilus felleus" sin. "Boletus
Hrib arămiu () [Corola-website/Science/317595_a_318924]
-
temperatura medie este cuprinsă între -1,7șC și 0,3șC. Precipitațiile sunt cu aproximație 700mm anual. Vegetația specifica zonei, face ca aici sa fie o oază răcoroasă și mai puțin umedă. Vegetația este specifică pădurilor de foioase: fag, gorun, stejar, carpen. Cele mai frecvente specii faunistice ale acestei zone sunt: căpriorii, mistreții, gușteri, iar ca păsări: vrăbiile, ciocănitoarele, coțofanele. Rețeaua hidrografică corespunde bazinului hidrografic Ialomița. Prin Poiana Copăceni trec două pârâuri: Tarsica și Vitioara, unindu-se în centrul localității și formând
Poiana Copăceni, Prahova () [Corola-website/Science/301710_a_303039]
-
și cu mare rezervă de apă potabilă datorită pădurilor care înconjoară satul în partea de est, spre Aruncuta, cât și sud-est, spre Frata și Răzoare. Flora și fauna satului este una specifică zonei de silvostepă, predominând salcâmul, stejarul, gorunul, frasinul, carpenul etc., iar animalele frecvent întâlnite sunt iepurele, căprioara, mistrețul, pisica sălbatică, bursucul, dihorul și lupul. Printre păsările ce trăiesc în zonă se numără graurul, stăncuța, rândunica, barza, codobatura, lăstunul și coțofana. Este o zonă propice pentru cultura pomilor fructiferi și
Berchieșu, Cluj () [Corola-website/Science/300319_a_301648]
-
Cea mai întinsă zonă de pădure din municipiul Târgu Mureș se află la cea mai înaltă cotă a orașului, pe Platoul Cornești. Pădurea Mare, la 505 m deasupra Mării Negre și la 190 m deasupra localității, este alcătuită din stejar și carpen.. Râul Mureș a creat în mai multe zone o luncă, unde vegetația este tipică acestui relief. Grădina Zoologică din Platou reprezintă un loc de atracție pentru localnici și turiști, fiind cea mai mare, diversificată și populată astfel de instituție din
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
exocarstice. Se remarcă etajarea vegetației pe verticală. Pădurile de conifere ocupă regiunile muntoase situate între 1000-1650 m, des întâlnite fiind: molidul ("Picea excelsa") și bradul ("Abies alba"). Etajul fagului, cuprins între 600-1000, are specific fagul ("Fagus silvatica"), frasinul (Fraxinus excelsior), carpenul ("Carpinus betulus"). Etajului stejarului (până la 500 m altitudine) îi sunt specifice: gorunul ("Quercus petraea"), sângerul ("Cornus sanguinea"). Vegetația de silvostepă, care avea o mare răspândire în trecut a cedat locul culturilor agricole. Pădurile de conifere și de foioase includ elemente
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
printre care unele protejate prin aceeași "Directivă a CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992, privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică. Arbori și arbuști: gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), fag ("Fagus sylvatica"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), ulm de munte ("Ulmus gablra"), tei pucios ("Tilia cordata"), cireș sălbatic ("Prunus avium"), sorb ("Sorbus torminalis"), scoruș ("Sorbus domestică"), alun ("Corylus avellana"), măceș ("Roșa canina"), păducel ("Crataegus monogyna"), sânger ("Cornus sanguinea"), curpen de
Cheile Cernei (sit SCI) () [Corola-website/Science/333950_a_335279]
-
condițiile climatice specifice bazinului , conduc spre diversificarea învelișului vegetal prin apariția de asociații vegetale și formațiuni cu caracter intrazonal. În funcție de acestea distingem: vegetația etajului nemoral, zona pădurilor montane de fag și a pajiștilor montane secundare, păduri colinare de fag și carpen, cât și pajiștile colinare secundare, zona pădurilor de stejar pedunculat în amestec cu carpen, păduri de gorun cu cerete, păduri de gârniță cu cer și specii de tei, terenuri agricole și pajiști sărăturate.( N.Doniță și colaboratorii, 2005) Vegetația azonală
Borod, Bihor () [Corola-website/Science/300847_a_302176]
-
și formațiuni cu caracter intrazonal. În funcție de acestea distingem: vegetația etajului nemoral, zona pădurilor montane de fag și a pajiștilor montane secundare, păduri colinare de fag și carpen, cât și pajiștile colinare secundare, zona pădurilor de stejar pedunculat în amestec cu carpen, păduri de gorun cu cerete, păduri de gârniță cu cer și specii de tei, terenuri agricole și pajiști sărăturate.( N.Doniță și colaboratorii, 2005) Vegetația azonală. În bazinul hidrografic al văii Borod cele mai reprezentative asociații azonale corespund luncilor.Vegetația
Borod, Bihor () [Corola-website/Science/300847_a_302176]
-
de 8 tipuri de habitate (Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior" ("Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae"), Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum", Păduri dacice de fag ("Symphyto-Fagion"), Păduri dacice de stejar și carpen, Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"), Turbării cu vegetație forestiera și Tufărișuri alpine și boreale); ce adăpostesc și conserva o gamă faunistica și floristica diversă. Floră ariei protejate are în componență specii vegetale (arbori, arbuști și ierburi
Cușma (sit SCI) () [Corola-website/Science/331203_a_332532]
-
altitudinii unde acestea sunt întâlnite. Arbori și arbuști cu specii de: brad ("Abies albă"), larice ("Larix decidua"), zâmbru ("Pinus cembra"), tisa ("Taxus baccata"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), jneapăn ("Pinus mugo"), fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), arțar ("Acer platanoides"), tei ("Tilia cordata"), frasin ("Fraxinus excelsior"), jugastru ("Acer campestre"), mesteacăn ("Betula pendula"), ulm ("Ulmus glabra"), arțar ("Acer platanoides"), rachița ("Salix bicolor"), salcie albă ("Salix eleagnos"), arin de munte ("Alnus viridis
Cușma (sit SCI) () [Corola-website/Science/331203_a_332532]
-
la izvoarele pârâului Jernău) înconjurată de dealuri acoperite cu vegetație forestiera și ierboasa ce adăpostește o gamă floristica variată. Pâlcurile de pădure sunt constituite din arbori și arbuști cu specii de: stejar ("Quercus robur") gorun ("Quercus petraea"), cer ("Quercus cerris"), carpen ("Carpinus betulus") tei pucios ("Tilia cordata"), ulm ("Ulmus campestre"), frasin ("Fraxinus excelsior"), sânger ("Cornus sanguinea"), mur ("Robus fruticosus"), măceș ("Roșa canina") sau păducel ("Crataegus monogyna"). La nivelul ierburilor (pe langă "Narcissus angustifolius" și "Narcissus stellaris") sunt întâlnite mai multe specii
Poiana cu narcise de la Racâș-Hida () [Corola-website/Science/323783_a_325112]
-
de 10 - 25 cm, în unele ierni poate ajunge chiar și la 30 - 50 cm. Vegetația este reprezentată de plante specifice zonelor de câmpie, cu unele particularități de stepă și silvostepă. Speciile de arbori și arbuști mai răspândite sunt stejarul, carpenul, fagul, frasinul, arțarul, plopul, salcâmul. Flora este bogată și în plante de cultură: cerealiere, legumicole, tehnice, floricole; pomi fructiferi, viță-de-vie . Fauna o alcătuiesc speciile tipice de câmpie: vulpea, iepurele, țistarul, iar dintre păsări - vrabia, ciocârlia, graurul, pițigoiul, cucul, cioara, potârnichea
Iezărenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305122_a_306451]
-
din cele patru anotimpuri. Există o climă temperată cu precipitații periodice, din ploi și zăpezi, vegetația fiind abundentă atunci când primăvara și vara nu sunt secetoase. Pe dealuri, în afara cultivării cerealelor și al ierburilor, cresc păduri de foioase, predominând fagul, mesteacănul, carpenul și mai rar stejarul, la înalțimi de 350-400 m, iar ca arbust alunul. Începând de la cota 800-1650 predomină rășinoasele ca molid și brad, iar ca o raritate tisa în special în muntele și mutarea oilor Baicu-munte al poienarilor în granița
Poienile Zagrei, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300887_a_302216]
-
județului cu mari precipitații și cu mare rezervă de apă potabilă, poate datorită și celor două păduri care înconjoară satul (la est și la vest). Floră și fauna satului este una specifică zonei de silvostepa, predominând salcâm, stejar, gorun, frasin, carpen etc., iar animalele frecvent întâlnite sunt iepurele, căprioara, mistrețul, pisica sălbatică, bursucul, dihorul și lupul. Printre păsările ce trăiesc în zona se numără graurul, stăncuța, rândunica, barza, codobatura,lăstunul și coțofana. În primăvara anului 2011 (perioadă mai - iunie )geologul Mihai
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
și brun-roșcat, cernoziomuri spălate (levigate), caracteristice zonelor de stepă și silvostepă, regosoluri și soluri aluvionare. Flora și fauna comunei este caracteristică zonei de stepă, pădure și luncă. Ca formațiune vegetală, pădurea ocupă o suprafață relativ mică, alcătuită din: stejar, frasin, carpen, arțar, etc. Pe malul Oltului întâlnim pădurile de luncă și zăvoaiele. Varietatea reliefului și a vegetației a determinat existența unui însemnat număr de animale și pasari ca: mistrețul, căprioara, vulpea, iepurele, hârciogul, șoarecele de câmp, popândăul, dihorul, viezurele etc. Pe lângă
Comuna Sprâncenata, Olt () [Corola-website/Science/302019_a_303348]
-
suprafață de 1,5 ha "Rezervația de Tisă", una din cele trei rezervații de acest fel de pe teritoriul României. Rezervația cuprinde exemplare de "", cu vârste de peste 80 de ani care se amestecă cu exemplare de pin, molid, ienupăr, fag și carpen, locuitori ai zonei susținând de asemenea faptul că unul dintre arbori a atins o vârstă de peste 500 de ani.
Taxus baccata () [Corola-website/Science/311958_a_313287]