1,505 matches
-
oamenii care au găsit pe pământ fericire. La fiecare ușă a castelului stă de strajă câte un balaur cu trei, cinci, șapte, nouă capete. Castelele se înmulțesc pe măsură ce unui balaur îi cresc încă două capete. Nimeni nu știe cine înalță castele de nisip și nici cine înmulțește capetele de balaur... Uneori copiii aleargă pe valul pătimaș care sărută nisipul și își scriu răvașe de iubire pe buza întinsă a falezei. Zădărnicie. Apa nu are milă. Amintirile sunt șterse. Lacrimile se amestecă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
luat... cu tocmeală, două fălci de vie în țarina Copou,... de la fratele nostru Voruntar mare comis,... Și am dat acele vii sfintei mănăstiri... Sfântul Sava... pentru sufletul răposatului fratelui nostru, Arpentie postelnic”. Se vede lucrul că marii boieri formau o castă foarte unită de vreme ce au „luat... cu tocmeală” două fălci de vie și la 25 iulie 1614 (7122) au dat-o mănăstirii Sfântul Sava „pentru sufletul răposatului,... Arpentie postelnic”. Acum ia seama la zapisul întocmit la 25 iulie 1614 de Constantin
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Mare minune că nu-i fusese confiscată în anii de isterie stalinistă, când ar fi putut s-o și pățească. Tolea îl sfătuise pe bibliofil să-l contacteze pe Marga. Un potențial amator de rarități, și un eventual intermediar spre casta medicilor, unde se mai găseau oameni cu bani și, cine știe, chiar cu slăbiciuni culturale. Avocatul dăduse din mână, agasat, la auzul numelui. Îl cunoștea pe Marga, fuseseră mulți ani parteneri la pocher. Nu, nu îi plăcuse jocul precaut al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
suntem. Să ne înțelegem condiția, să ne-o afirmăm, da, da. Un scandal, zău așa. Ei bine, prețioasă amică, n-o să credeți, m-am gândit brusc la Tavi, câinele, la colegii săi din Asociație. Lipsiți de acest privilegiat semn de castă? Lipsiți adică de ridul de lângă sprânceană? asta vreau să întreb. N-o fi cumva și mai cumplită povara? Seriozitatea, vreau să spun, disciplina surdomută. Trucurile noastre bizantine, vesela noastră leprozerie sunt mai omenești, nu? Ce, care victimă? Agresiuni și incendii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a fost servitoare În casa Dobrotă, pentru că era la curent cu prea multe. Dar, dacă vrei să Înțelegi situația din țara aceea, pe care tu te Încăpățânezi s-o numești a mea, gândește-te la India. Te naști Într-o castă și nu mai poți ieși din ea, nici ca ofertă de muncă, nici când Îți Întemeiezi o familie. Dacă Îți permiți să sfidezi regulile, ești marginalizat. Societatea mi s-a părut organizată pe legi gentilice, de sânge, de ispășire a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
frumusețea adolescentină a femeii-copilă cu pielea tuciurie pe care o făcuse nevasta lui împotriva voinței bătrânilor, cărora nu li se păruse corect ca un inmouchar de stirpe atât de nobilă să se unească în fața legii cu un membru al disprețuitei caste a sclavilor akli. Se așeză lângă el, îl privi drept în față cu imenșii ei ochi negri, întotdeauna plini de viață și sclipiri ascunse, și îl întrebă cu blândețe: — Te îngrijorează oamenii ăștia, nu-i așa? — Nu ei, răspunse gânditor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
toate conversațiile, într-o formă sau alta, au ca subiect petrolul. Gacel îl privi pe bătrân cu mai mult interes. „Zlătarii“, ca toți meseriașii, indiferent dacă lucrau argintul și aurul, ca acela, pielea ori piatra, erau considerați de tuaregi o castă inferioară, situată la între un imohag și un ingad sau vasal, iar uneori, chiar între un ingad și un sclav akli. Dar chiar dacă făceau parte din acea castă, tuaregii recunoșteau că „zlătarii“ erau, probabil, clasa cea mai cultă din tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și aurul, ca acela, pielea ori piatra, erau considerați de tuaregi o castă inferioară, situată la între un imohag și un ingad sau vasal, iar uneori, chiar între un ingad și un sclav akli. Dar chiar dacă făceau parte din acea castă, tuaregii recunoșteau că „zlătarii“ erau, probabil, clasa cea mai cultă din tot sistemul lor social, fiindcă mulți dintre ei știau să citească și să scrie, iar unii călătoriseră dincolo de granițele deșertului. Odată am fost într-un oraș, spuse într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Erau monahi, dar se dădeau public În spectacol cu obiceiurile lor deșucheate, Încât cu ani În urmă papa Inocențiu al III-lea fusese nevoit să dea bula De insolentia Templariorum. Făcuseră legământ de sărăcie, dar se prezentau cu fastul unei caste aristocratice, cu acea aviditate a noii pături de negustori, cu cutezanța obraznică a unui corp de mușchetari. Nu peste mult timp se trece la șoapte insinuante: homosexuali, eretici, idolatri care adoră un cap bărbos ce nu se știe de unde vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
codificat în termeni ezoterici, din care nu înțelegi nimic, dar te străduiești să înveți, căci altfel rămîi pe dinafară. Și dacă tot nu te duce capul, au apărut și servicii specializate de transpunere din româna veche în corpoă rate Romanian. Casta vorbitorilor de lingua franca manageriensis va decide apoi asupra sorții tale de neo-barbar ce se bîlbîie într-un idiom de neînțeles. Noroc că există însă internetul și noile tehnolimbaje aducătoare de power to the people. Aici vorbim cum vrem noi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de clare : evident că toate țările post-comuniste nu au cum să fie - măcar într-o măsură și măcar pentru o vreme - decît societăți de „parveniți”. Marea decompresie din ’89 izbucnește aproape peste noapte într-o lume de clase, nu de caste, în care pozițiile sociale sînt însă aproape la fel de siluit înghețate, astfel încît după revoluție fiecare dintre noi a devenit liber să se repoziționeze în noua societate conform cu visele, frustrările și refulările sale anterioare. Cu toții am dorit să „parvenim” la situații
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și de a îngloba inițiativele individului. Strict, discuția ar trebui să înceapă de la conceptul hegelian de etică. Sau partidul politic are capacitatea carismatică să transforme lupta politică în conflict ideal, sau decade într-un aparat cu toate legile sale de castă, de «nouă clasă». Situațiile ilustrate mai sus cu privire la raportul dintre filosof și principe în sens tradițional, sunt accentuate aici și îndreptate spre alte niveluri de dramatism. Și dacă meseria filosofului funcționar al partidului s-ar transforma atât de radical încât
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
ceai, chiar în după-amiaza aceea. Bucuria mea, urcând scările la cămin, să-i împărtășesc vestea! Lucien nu fusese până atunci într-o casă de indieni bogați și se pregătea să compună un reportaj desăvârșit. ― Sen ăsta al tău din ce castă e? se informă el. ― Brahman veritabil, dar câtuși de puțin ortodox. E membru fondator la "Rotary Club", e membru la "Calcutta Club", joacă tennis perfect, conduce automobilul, mănâncă pește și carne, invită europeni la el în casă și îi prezintă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Sen mă stinghereau tot mai mult, mă făceau bănuitor, răutăcios. Câteodată mă întrebam chiar dacă nu și-au pus în gând să mă căsătorească cu fata lor, deși, logic, lucrul acesta era o imposibilitate, și ei toți și-ar fi pierdut casta și numele dacă ar fi îngăduit o asemenea nuntă.) Ne-am așezat amândoi la masă, eu destul de departe de ea, și Maitreyi și-a început lecțiile. Am înțeles îndată că nu voi putea învăța bengaleza decât singur. Îmi explica atât
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
un bărbat pe care nu-l văzuse niciodată și de care se temea pentru că o violase brutal și o bătea în fiecare noapte, înainte și după dragoste ― ea o sfătuise mereu pe Maitreyi să nu se lase intimidată de legile castei și de rigorile familiei, ci să treacă la fapte, iar în cazul unei opoziții îndărătnice, să fugă cu mine în lume. Pe această prietenă a mea și tovarășe a Maitreyiei, singura care a consolat-o în zilele ei de blestemată
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în prezența căruia era liniștită, petrecea mult timp la clinică. Aducea un magnetofon, pe care avea grijă să-l camufleze, înregistra câteva ore pe zi, mai ales atunci când vorbea despre ea. Afirma că se numește Rupini, fiica lui Nagab-hata din casta kshatria, descendent dintr-una din primele familii din Magadha convertite la budism. Înainte de a împlini 12 ani, hotărâse, cu consimțământul părinților, să-și consacre viața studiului Abhidharmei și fusese acceptată într-o comunitate de Ihikuni. Învățase gramatica sanskrită, logica și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să-i fi spus Sophie dragului de Titi vino mai devreme mâine ? Repede, înapoi, la oglindă, repede să-și pieptene sprâncenele, repede să și stoarcă un coș apărut în bărbie, acum câțiva pași înapoi, acum își trimite singură - întâi o castă, apoi o pasionată sărutare. Acum caută febril în caseta de bijuterii îmbrăcată în argint, nu, nici mărgăritare, nici perle nu se pun la vârsta și la ora aceasta - poate șirul de corali ? Poate chihlimbarul ? Caută febril în caseta de bijuterii
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
budism (552 d. H.) și re-fabricată de cireșii în floare. Bunurile ainilor primitivi s-au conservat prin meserii și corporații locale, unite în secolul al VIII-lea prin ordine și ierarhii militare și feudale. Avanscena sportivă aparține cavalerilor războinici bushi, castă dominantă, ce apreciază vânătoarea, turnirele, cursele de cai, cu o disciplină de stat, o religie a soldaților. După 1945 s-au reconstruit bazele proprietății japoneze cu mână de lucru supraabundentă și bi-civilizată, cu o sursă naturală minimă, cu oameni, care
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
un alt aspect extern sau material, care reprezintă aspectul intern. În amfiteatrul roman, Colosseum se transmitea, în arenă, puterea Imperiului Roman asupra popoarelor (gladiatorii erau îmbrăcați în mirmidoni, în traci etc.) asupra sclavilor deveniți gladiatori și asupra publicului ordonat pe caste sociale. În gradene, împăratul devenea zeu, alături de publicul din tribune, mai ales când puteau grația învinșii. Transmiterea puterii din arenă spre gradene era eficientă, bruiajele ajutau ca urale, Puterea asupra acelor care salutau moartea, mai curând sau mai târziu (gladiatorii
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
zile de vară, despre „magia vizuală“, „stilistica olfactivă“ și „coregrafiile auditive“, am aflat, pe de o parte, o sumedenie de mici taine îndelung păstrate (care dintre ei adoră mirosul de iarbă proaspăt tăiată, teii, sulfina, mirosul frunzelor arse și al casta nelor coapte, cine-și închipuie leonardește bătălii celeste pe harta crăpăturilor din tavan și-a varului de pe pereți, cine atinge în transă catifeaua, inul, mătasea, brocartul, dar și oțelul lucitor și ebonita rece, cine se mbată cu mirosul de lămâiță
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
în ciuda inadecvării în peisaj, pe care mi-o presupuneam, a fost cu gândul la primii mei ani de Cotidianul (1991-96), și mai puțin legat de ulterioara legătură adulterină cu ProTV-ul. (O legătură grație căreia am trecut de la fidelitatea de castă - când scriam aproape exclusiv pentru autorii comentați, prietenii și... inamicii lor - la ideea de public.) Cineva, o doamnă, a spus un adevăr uriaș la Gala din 24 februarie: odată ajunse în redacții, știrile Mediafax nu mai sunt, încă de mult
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Eminovici Domniei sale D-lui Prefect al giudețului Botoșani 4 {EminescuOpXVI 5-31} {EminescuOpXVI 32} 18 [STUDENȚII DIN BLAJ] Viena-n 4 mart 870 Domnilor și fraților, În ziua de 15/27 august a. c. românii în genere serbează ziua Sfintei Marie, vergina castă și totuși mama care din sânul ei a născut pe reprezintantele libertății, pe martirul omenimei lănțuite, pe Crist. Această zi s-a-ntîmplat să fie patroana mănăstirei Putnei, fondată de către eroul națiunei românești, Ștefan cel Mare. Puternic și înfricoșat în răzbel, el
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
ar fi fost prea departe prin fire de acele femei, nici nu s-ar fi apropiat de dânsa. N-avea aspirații rafinate; văzuse însă bine că țigăncușa era de înțeles. între dânsa și celelalte amante nu era o deosebire de castă, ci numai de clasă. De la înălțimea dogr-cart-ului cu toate safirele de pe degete, cu tot luxul, o recunoscuse ca fiind ,,d-a iui". Până la urmă și el era băiat de perceptor și avea rude bune. Pe Lică îl stânjeneau la Ada
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
să-și închipuie vreun coleg că spionam. Practic, mă excludeam singur de la micile conspirații din clasă, întărind barierele dintre mine și ceilalți, ceea ce a fost în detrimentul meu, cu siguranță, căci aș fi avut multe de învățat; "spiriștii" erau aproape o castă și știau să uzeze de "lustrul" lor. Am pierdut, astfel, ocazia unică de a cunoaște ultimii ani tihniți ai Bucureștiului interbelic; un timp în care mai puteau fi văzute în București, probabil, înainte de a fi îngropate sub cenușiul războiului, adevărurile
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
minoritatea privilegiată. Mai devreme sau mai târziu, un grup sfârșește prin a se ridica deasupra celorlalte. Odată ajunși la putere, conducătorii restabilesc "ordinea" într-un mod atât de sângeros, încât masele se supun înfricoșate. Și astfel, progresăm rapid spre sistemul castelor din străvechea Indie și spre alte sisteme sociale, cum ar fi cel existent la Roma prin anul 300 al erei noastre. Individul ocupă, din naștere, o anumită poziție socială și nu se poate ridica deasupra ei... Spune-mi, te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]