765 matches
-
își declară sentimentele, iar tinerii își jură în secret credință unul altuia. Când tânărul provincial își întinde cu duioșie spre ea brațele deschise, Maud, ca o fetișcană neștiutoare și neprihănită, se ferește de această îmbrățișare cum nu se poate mai castă, menită să le pecetluiască logodna. Nu îi permite viitorului soț mai mult decât un sărut nevinovat pe frunte. Prin urmare, Maud își joacă rolul fără vreo urmă de remușcare. Își pune planul în aplicare ca un robot, fără să simtă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
capabile să se descurce singure, tinerele fete își "câștigaseră libertatea", păstrându-și-o, firește, și după război. Nemărginindu-se la a-și câștiga libertatea, această generație de tinere femei se și maturizase. Cele care erau încă ținute sub supraveghere, păstrate caste și neștiutoare în 1914 învățaseră repede, în cei patru ani de conflict, cum stau lucrurile cu viața. Îngrijind răniții, descoperiseră realitatea crudă a cărnii, a sexului masculin, a sângelui, a trupului. Asemenea Clarei Malraux, văzuseră oameni suferind și murind și
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
mult de trei camere. Tânărul, îndrăgostit până peste urechi de Clara, acceptă fără șovăire și declamă, pe un ton oarecum solemn: "De vreme ce am căzut la învoială, iată-ne logodiți". Pentru a pecetlui pactul iubirii dintre ei, el o sărută "ușor, cast". "Așteptam de ani de zile, își amintește Clara Malraux în memoriile sale, să aud o voce tandră de bărbat [...]. Avea buzele calde. De vreme ce văzusem ce era de văzut, sau cel puțin așa mi se părea, am închis ochii". Însă "când
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
decât zece ani. Din acea zi, fetița începe să-i scrie acestui tată deopotrivă adorat și detestat scrisori care se vor transforma treptat în jurnal intim. În perioada adolescenței, fragila Anaïs cucerește mai mulți bărbați, însă flirturile ei rămân mereu caste și romantice. Cu vărul său Eduardo Sanchez, "prima pasiune adevărată a vieții mele"102, tânăra nu comunică decât prin cuvinte. În timpul petrecut împreună, cei doi adolescenți discută despre literatură sau scriu fiecare în jurnalul celuilalt. Pentru Anaïs, Eduardo este, alături de
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
perioada Belle Époque, să ne amintim, moravurile erau foarte diferențiate în funcție de clasele sociale, în funcție de regiuni chiar. În Vandeea se practică cu dezinvoltură maraichinage-ul, în vreme ce în Corsica virtutea femeilor este vegheată cu vigilență. În cercurile burgheze era condamnată și cea mai castă idilă a vreunei domnișoare, în vreme ce în mediile muncitorești concubinajul și sarcina înainte de căsătorie erau tolerate. Aceste clivaje nu dispar de la o zi la alta. Însă încetul cu încetul, comportamentele tind să se uniformizeze. Domnișoarele din rândurile burgheziei prind curaj și
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
își pierdeau puritatea. Că se dezonorau. Că nu mai erau, într-un cuvânt, decât pe jumătate virgine. Moraliștii și viitorii soți se temeau că fetele care flirtau și-ar putea ascunde jocul, că s-ar putea înfățișa ca niște fecioare caste, în vreme ce ele vor fi cunoscut deja fiorul atingerilor, vor fi încercat frământările amoroase, plăcerile senzuale. În ceea ce-l privește, personajul lui Stingo evoluează în cu totul altă configurație a spiritului, la ani-lumină depărtare de mentalitatea din perioada Belle Époque. Visul
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
comunitatea global? plec�nd de la studiul uneia dintre comunit??ile sale (Dollard, 1937; Davis ?i Dollard, 1940; Davis ?i Gardner, 1941; Whyte, 1943; West, 1945). Meritul lor principal este acela de a fi subliniat existen?a claselor sociale, adev?rate caste (ale albilor ?i negrilor), ca ?i declinul relativei egalit??i a ?anselor caracteristic? societ??ilor pioniere. Atunci c�nd, la sf�r?ițul anilor treizeci, șo?îi Lynd se vor �ntoarce pe teren pentru a evalua efectele mării depresiuni, concluziile
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
Hobo (1923), trad. 1995. COOLEY Charles H. (1867-1929): Social Theory ans Social Research (1930). CRESSEY Paul: The Taxi Dance Hall (1932). DAVIS Alison, DOLLARD John: Children of Bondage (1940); Et Gardner Burleigh & Mary: Deep South (1941). DOLLARD John: Class and Cast în Southerntown (1937). ELLWOOD Charles A.: Methods în Sociology: A Critical Study (1933); A History of Social Philosophy (1938). EUBANK Earle E.: The Concepts of Sociology (1932). FARIS R.E.L., DUNHAM H.W., Mental Disorders în Urban Areas (1939). FRAZIER F.E.
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
vietnameze aceasta fiind o reprezentare esențială a femeii și în Beretele verzi și de a deveni o femeie-luptător, o versiune feminină a lui Rambo, care îl ajută pe acesta împotriva celor răi. În mod semnificativ, singurul moment erotic (scurt și cast) din întregul film se petrece atunci cînd Rambo și luptătoarea sa se sărută, după excepționalele fapte de bravură și la cîteva secunde doar după acest sărut (al morții) femeia este împușcată și ucisă. Renunțarea la femei și sexualitate subliniază tema
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
animalic, transpusă, în Abisul în personajul Raoul Meridian. În The Guest Room/ Camera de oaspeți (1950-1952) alte două copile se lasă bântuite de o fantasmă nocturnă - un intrus scund și puternic, ascuns sub o glugă de călău, le tulbură dormitorul cast. Din nou, un văl învolburat spre înalt semnalează amenințarea și frica, răsfrânte în zidul întunecat, din care răsare, fantomatic, un om cu chip de pasăre. Aflate sub asediu, cele două fete răspund contradictoriu: una e zgribulită în pat cu o
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
educativ pe lume. Deși Pîcă avea o prestanță nativă, un păr alb, lins, curat, demonstra o sobrietate derutantă, care te trimitea la efigiile sacerdoților din Sadoveanu și nu la bețivanii monahi ai prozelor lui Damian Stănoiu! Ei bine, în esență, castul Pîcă era un machitor de primă clasă, care de la un număr de sticle încolo (nu folosea paharul, fiind jenant de neîncăpător!) devenea imprevizibil. Lîngă el, marele grafician Pucă, cu părul lung, negru și mereu nespălat, cu barba nețesălată, cocoșat, în
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
duce/ Asta se întâmplă de obicei la o mare răscruce". Sentimentul morții este invocat cu gravitate, cum și experiențele triste însoțite de stări nedefinite își fac loc: "și numai primăvara tristețea-mi este dragă/ și sufletul atuncea-i strălucitor și cast". Desenele în acuarelă fac din Doina Sălăjan o virtuoasă: "Un stârc încremenit într-un picior,/ Un cer senin și bolta argintie/ Pe care sta, pahar strălucitor,/ Văzduhul răsturnat ca pe-o tipsie." Sau iat-o pictând natură moartă: "Pe tavă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
timpul stă lungit pe timp", sprânceana este "verde și foșnită", "melodia ospăta în tine"" și mi-a adormit în verde", "cifra mea cea mai muiere", "N-ai să iarnă, primăvară", "N-ai să doamnă, domnișoară", "și incest ai fost prea cast". Și femeia devine: subțire, prună, paltină, icoană și datină, măduvă de văduvă, inimă de viperă, lumină" și mai ales "Stimată doamnă domnișoară". În concluzie: critica a acordat, cu câteva excepții, calificativ mare, poate cel mai mare atribut vreunui poet actual
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pur și simplu la vigoare. „Blîndul” Bacovia gîndea lucrurile nu o dată, inclusiv în acest domeniu, cu violență. Cititor al lui Rollinat, el suferă de sindromul descris de acesta în „Năluca crimei”: în mintea omului modern, care nu mai poate fi cast sufletește, ceea ce e pur se amestecă inextricabil cu ceea ce e impur. Candorile, bețiile inimii („O, vis, o suflet ideal,/ Iubirea”) îi sînt anulate din cînd în cînd de imagini obsedante, precum cea din finalul poemului „în parc” („Acum, cad foi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ca aurul și cu cunună. Purtînd mînuța gingașă pe lira argintie, ea începe să cînte, cu glasul dulce și tremurător. Versurile cîntate de ea în Ondina II au titlul aparte: Cîntul Casandrei 101. După ce se termină cîntul Casandrei, de la fereastra caste lului pornește cîntecul junelui nostru poet, al cărui ecou ușor se îneacă în strunele mandolinei și în tăcerea din sală. El spune că e un amor ce arde într-o inimă jună, un glas de pe buze aprinse de dor, o
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
aceasta, mai densă, din eseistica și poezia sexofonă, de proveniență autohtonă. 12. Sunt sigură că o să-ți fie pe plac, din literatura de gen, " Sexapocalipsa după Barack " de Munteanu I. Eugen. Dar utile informații găsești cu caru și-n "Versetele caste" de Emi Brumaru; de asemenea, multe sugestii tonice la Liv Antonesei, "Felații platonice", ori în "Ovare în vid" de Nimigean zis Ovid. 13. Cu ajutorul lor o să depășim, Adame, și situația asta. N-o să te lase la greu nici nevasta". Pe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
este, fără îndoială, în întregime bulversat. Totuși, în Adaos la Călătoria lui Bougainville, bătrînul tahitian al lui Diderot, "oftînd după frumoasele zile apuse ale țării sale", apără de invadatorul venit din altă lume tocmai această stare de inocență primară, intactă, castă, neatinsă, necunoscînd răul și nici păcatul originar. Sîntem nevinovați, proclamă el, sîntem fericiți și tu nu poți decît să strici fericirea noastră. Noi urmăm instinctul pur al naturii și tu ai încercat să-1 înlături din sufletele noastre. [...] Privește acești bărbați
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
înecului („clopote la gâtul meu însângerat”). Făptura e un „delfin fulgerat”, o epavă în derivă ori eșuată pe „faleze de sare, arse, văruite” sau în „fiorduri imaginare”, terase, țărmuri virgine, plaje, dune de nisipuri fluide - clepsidre gigantice în care „generații caste” de oșteni anonimi ai idealului s-au stratificat în osuare marmoreene. Poemele sunt construite muzical, demarcând obsesiile prin refrene și laitmotive, în crescendouri dramatice, cu extincții finale. Proba devoțiunii totale pentru poezie o constituie tema recurentă a abandonului în slujba
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
mai mult sau mai puțin dezvoltată, încarnată, vitalizată. În aparență, Totalitarismul și Democrația au același fundament, puterea Poporului pentru Popor, și același program, "Libertate, Egalitate, Fraternitate". Firește, totalitarismul din URSS nu instaurează nicidecum puterea poporului, iar sistemul său ierarhic tip castă, cu o Nomenklatură privilegiată pe culmi și prizonieri îngropați în infernurile concentraționare, contrazice libertatea, egalitatea și fraternitatea. Însă Partidul este cel presupus a constitui conștiința luminată a poporului, iar ierarhia nu este justificată filozofic, ci mascată de teoria și discursurile
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
de fetițele din familiile înstărite. Surprinzător, primele păpuși nu erau modele de copii sau adolescenți, ci de femei tinere de origine aristocratică, îmbrăcate în haine elegante, care simbolizau bogăția și buna-creștere120. Dacă imaginile cu fecioarele-martir le învățau pe adolescente comportamentul cast, păpușile reprezentând femei tinere le ofereau modele de viață plăcută, socială, lipsită de griji. Astfel, luând în considerare aceste iconuri, se conturează două direcții opuse care stăteau la baza educației unei adolescente. O direcție religioasă, care le pregătea, prin forța
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Caractere generale Exces de inhibiție tisulară cu limfă, hidratare exagerată, cărnuri moi. Dominanța cantitativă a vieții digestive (Duprat). Tipul funcționarului onest, stând 8 ore consecutiv la birou, nu însă de dragul muncii, ci din aversiune pentru mișcare. Sobru prin lipsa apetitului, cast prin răceala simțurilor, nu este totuși adversar nici al mâncării, nici al plăcerilor. Îi place în general, tot ceea ce nu cere muncă sau efort (Duz). Caractere morfofiziologice (temperament și constituție) Constituția limfatică este caracterizată îndeosebi prin: a. Lărgirea etajului inferior
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
impure!" [Maupassant, Le verrou, în La Parure, p.266]. 29 " Într-o societate tradițională, codul social oficial vehiculează o retorică a femininului unitară, pe care o numim marianică. Trăsăturile unei astfel de retorici sunt: fragilitatea, pietatea, virtutea, sacrificiul, pudoarea, iubirea casta, contemplarea. Conjugate, ele alcătuiesc o ideologie a dependenței femininului, care conduce la opacizarea, non-vizualizarea femeii că actant social" [Panea, p.179, subl. n. ]. 30 Astfel, pentru Condorcet prioritar este statutul juridic al femeilor, pentru Olympe de Gouges rolul lor politic
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
prezente atât în societățile capitaliste cât și în cele socialiste. Mulți oameni cred greșit că într-un sistem cu clase sociale numai statusurile dobândite sunt importante. Acest lucru nu este adevărat; diferența între sistemele de clasă și celelalte două sisteme (caste și feudal) nu constă în faptul că statusurile atribuite nu contează, ci că ponderea mai mare o au statusurile dobândite. Afirmația este validată de studiile asupra mobilității sociale în societățile cu clase. 8.4. Mobilitatea socială Mobilitatea socială se referă
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
mult de proaspătul soț. Personajele au diferite motive pentru a fi tăcute și își manifestă tăcerea în maniere diferite.83 Mai adoptă o tăcere strategică. Cavalerul și diacul sunt tăcuți pentru că naratorul încearcă să-i înfățișeze efeminați, cu un aspect cast. Tăcerea ar trebui asociată cu principiul feminin, dar nu este ceva intrinsec caracteristic femeilor, ci constituie mai mult un comandament, o impunere a lipsei unei atitudini verbale. Tăcerea femeii este o consecință a marginalizării ei sociale și se evidențiază mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
conținutul este altul, și nu le corespunde de loc. Femeia continuă să fie, în aparență, un îngeraș, dar ce înger! Ni se arată nu reculeasă și modestă în naivitatea ei copilărească, așa cum o vedem pe Beatrice, sau în demnitatea ei castă, cum ni se arată Laura, ci <<la umbra a mii de arbori înfrunziți, în haină gingașă și nobilă, cu ochi mângâietori și vorbe de femei, ea întinde lanțuri>>586. Este femeia grațioasă și cochetă a vieții obișnuite, și îndrăgostitul distrat
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]