1,635 matches
-
crească au uitat !de Gabriela Mimi Boroianu 31.05.2016... XII. ORA CÂND..., de Gabriela Mimi Boroianu , publicat în Ediția nr. 2221 din 29 ianuarie 2017. Ora când... dr Gabriela Mimi Boroianu 24.01.2017 E ora când se scutură castanii, Când se trezesc dorințele târzii, În ochii tăi să vii să-mi stâmpăr anii Și dorul risipit în poezii. E ora-n care sunt cuprins de teamă, De nostalgii ce-s dureros de dulci, Ascultă depărtarea cum te cheamă La
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
ce-n mine trec râzând, De după colț, atent, pândește moartea Indiferent îi spun să stea la rând, Mai am încă în mine-un dor ... Citește mai mult Ora când...dr Gabriela Mimi Boroianu 24.01.2017E ora când se scutură castanii,Când se trezesc dorințele târzii,În ochii tăi să vii să-mi stâmpăr aniiși dorul risipit în poezii.E ora-n care sunt cuprins de teamă,De nostalgii ce-s dureros de dulci, Ascultă depărtarea cum te cheamăLa pieptul tău
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
de-aș fi, Genele ți-aș săruta. Cînd dureri te-or copleși, Obrazul,blând, ți-aș mângâia!... Dac-aș fi arc de vioară, Poarta de ți-ai fereca, Aș sclipi seară de seară, Ți-aș deschide inima!... Floare albă de castan La fereastra ta de-aș fi, M-aș prinde ram cu ram, În sufletu-ți m-aș cuibări!... Dac-aș fi floare de mac, Dintre spice adunată, Știu: atunci ți-aș fi pe plac! Aș arde ca niciodată!... Referință Bibliografică
DAC-AȘ FI de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374804_a_376133]
-
coroane dădeau premii Și ne zâmbeau ferice, ca noi, de dimineață... Cu sufletu-n extaz de-al dragostei sublim, Când florea de cireș a nins în alb pe noi, Prin soarele de vară pe-al marii țărm gonim, La arămiu castan --- popă pentru-amndoi... O, câtă fericire-mi puneai pe chip atuncea ! Pe rochie-mi presărai petale de maci roșii ... Eu nu știam ca-'cestea alcătui-vor crucea, Cu-a spinilor coroană să-nțepe. Nemiloșii ! ...Și ce mai spală ploaia atâta timp
PRIN GEAM ... de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374801_a_376130]
-
Autor: Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 2330 din 18 mai 2017 Toate Articolele Autorului Distanța ce se risipește între noi Nu se măsoară-n fapte sau în ani, Croind perdea de vise sau de ploi Dansăm îmbrățișați peste cărunți castani... Nu se măsoară-n fapte sau în ani O depărtare care azi ne mai desparte; Nici în clepsidre-uitate printre bolovani Sau pagini risipite dintr-o carte. Croind perdea de vise sau de ploi, Uităm distanța care ne separă. Alături, lângă
DISTANŢA DINTRE NOI de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375773_a_377102]
-
mai desparte; Nici în clepsidre-uitate printre bolovani Sau pagini risipite dintr-o carte. Croind perdea de vise sau de ploi, Uităm distanța care ne separă. Alături, lângă noi, pentru-amândoi Arcușul se alintă pe strune de vioară. Dansăm îmbrățișați peste cărunți castani Croind perdea de vise sau de ploi. Nu măsurăm în fapte sau în ani Distanța ce se risipește între noi... Referință Bibliografică: Distanța dintre noi / Corina Negrea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2330, Anul VII, 18 mai 2017. Drepturi
DISTANŢA DINTRE NOI de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375773_a_377102]
-
apoi ne invitase la o plimbare duminicală în Cișmigiu. Îi făcuserăm jocul, mai mult mama. Eu, ușor ambalată de siguranța cu care se purta, abia, abia m-abțineam să nu-l taxez. Banca pe care stăteam era ocrotită de un castan rămuros din care începuseră demult să pice ghiulele. Chiar ne-amuzaserăm când una ma pocnise drept în creștet. Ne amintirăm așa cum strângeam castane toamna fie pentru școală, fie pentru casă. Mama le așeza printre hainele depozitate ca să fugărească moliile. Apoi
GERALDINE. DESLUŞIRI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379191_a_380520]
-
Și nici o iarnă fără fulgi de nea, Nu vreau o viață fără tine Ca singură să trec prin ea. La ce folos să treacă și să vină anii Dacă singur îți e dat să fii, Pe aleea ce o ning castanii, De umbra ta a te sfii. De ce avem inimă patru camerală Când numai în țărână noi vom locui? Trăim într-o lume ne universală, Unde noi între noi ne putem mântui. Eu nu mai vreau o toamnă fără frunze Și
SINGUR de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362258_a_363587]
-
brumă dată de Răpciune, un biet tufiș înalță rugăciune să-nmoaie vremea asta brusc răcită. Un tei întinde ramuri disperate spre frunzele în ocru ponosite, cercând să nu le știe răvășite de vânt și-n zarea largă aruncate. Doar un castan fălos cronometrează venirea toamnei, picurând în iarbă, bile cu țepi și își șoptește-n barbă: E tot pustiu, și e deja amiază!” Anemic, peste toate risipește un soare raze, parcă rușinate că și-au pierdut căldura, ca sedate de frigul
ÎN PARC, RĂPCIUNE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378658_a_379987]
-
curte, Ce de năzbâtii făceam,o Doamne! Cu inocentă și rele și bune. Și cea cu părul bălai și ochi de mărgean Mi-apare în minte că întâiași dată. În rochia ei de școlărită,de la ore chiuleam, Pe sub plopi și castani,fără să știm,hoinăream. Mă așez pe o bancă în parc,lăcrimând uitându-mă în apropiere, Trece ceva,ca o părere,purtandu-si bereta în vânt. Și iarăși gândul mi-o ia razna în depărtări M-i se perinda prin fața
AMINTIRI de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377786_a_379115]
-
acea apăsare ce se cheamă jale"28: "Din colți de stânci despre apus se ridica o monastire veche înconjurată de muri, asemenea unei cetăți, și de după muri vedeai pe ici, pe colea, câte-un vârf verde de plopi ori de castan. Acoperemintele țuguiete de olane mucigăite, bolta neagră a bisericei, zidurile împrejmuitoare, risipite și năpustite în risipa lor de plante grase, de furnici ce-și formau state, de procesii lungi de gâze roșii, care se soreau cu nespusă lene, poarta de
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
uite, alde Manoliii nu-s, pot jura că-s la madam Chiriță, mă rog, în odăi e totul pregătit, slugile s-au retras, candelabrul e aprins, felinarul de sub donjon, aprins și el, doar să sosească invitații, invitații încep să sosească, castanii au înflorit, cele două personaje de onoare sînt conduse de madam Chiriță la fotoliile lor; sub marea arcadă cu stucaturi aurite, casa, una din cele mai impunătoare din oraș, i-a revenit după război lui madam Chiriță în urma unor zbateri
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
CONSTITUTIVI AI COMUNICĂRII), el are (în principal) o funcție poetică. Mai precis, se poate spune că acele pasaje din narațiune care se concentrează asupra mesajului și îi subliniază tangibilitatea (atrăgînd atenția asupra structurii sale, asupra formei sale, "Stanca sta-n castan ca Stan") îndeplinesc o funcție poetică. ¶Jakobson 1960 [1964]; Prince 1982. funcție referențială [referential function]. Una din FUNCȚIILE COMUNICĂRII în raport cu care este structurat și orientat orice act (verbal) comunicativ; FUNCȚIE DE REPREZENTARE. Cînd actul comunicativ se centrează pe REFERENT sau CONTEXT
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Dimineață de Dimineață, daruri să dăruiască la Miezul zilei 18. Enion era pe stînci în gînduri negre adîncita; gemînd asprele stînci înmuguresc. 195 Acestfel de putere i-a fost dată rătăcitoarei Singuratice: Stejarul descojit, Fagul cel cu lungi ramuri, dulcele Castan, Pinul, Blîndul Par, încruntatul Nuc, înțepătorul Măr Sălbatic, precum și Mărul dulce, Coaja cea aspră și-o deschid; ciripind se ivesc mici pliscuri și arípi, Privighetoarea și Sticletele, Prihorul, Ciocîrlia, Cineparul și cu Sturzul. 200 De pe-ascuțitul stei Capră 19
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
bucuros, pentru ceea ce a fost și nu mai este (studenția, ca o vârstă totuși de grație). Mai mult bucuros decât trist, pentru ceea ce va fi și nu este Încă (profesoratul, cu promisiunile sale). Cauți liceul. Știai că este pe strada Castanilor, nr. 3 (mă informasem prin telefon). Îți imaginezi o stradă curată, liniștită, cu multă verdeață și cu un pârâiaș limpede. Găsești de fapt o stradă situată la periferia orașului, cu praf, cămine de nefamiliști și muzică de fanfară. Ca multe
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
SCRIERI: Sfârșit de spectacol, București, 1941; Oamenii știu să zâmbească, București, 1946; Valse hésitation, București, 1970; Strada infinitului, București, 1974; Menestrelii regelui Ludovic, București, 1980; Luna și mânzul sălbatic, București, 1982; Portrete de artiști, București, 1984; Toamna, când se scutură castanii, București, 1991; Frumosul și iubirea, București, 1998; Poesis. Triumf al iubirii de frumos, București, 1999; Aurore și genuni, București, 2001; Columnele sonetului, București, 2002. Traduceri: E. Malțev, Din toată inima, București, 1948 (în colaborare cu W. Cohn); V. Ohotnikov, În
CONSTANTINESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286376_a_287705]
-
1970; Victor Hugo, Anul 93, București, 1972. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, XI, 298-303; Piru, Panorama, 378-383; Balotă, Labirint, 378-387; Damian, Intrarea, 87-91; Cioculescu, Aspecte, 472-475; Balotă, Universul, 115-124; Cosma, Romanul, I, 239; Liviu Călin, Ovidiu Constantinescu, Toamna când se scutură castanii”, JL, 1991, 1-4; Negoițescu, Scriitori contemporani, 118-122; Dicț. scriit. rom., I, 650-652; Ferestre întredeschise. Alexandru Vona și Ovidiu Constantinescu, îngr. Marta Petreu și Ion Vartic, Cluj-Napoca, 1997; Svetlana Cârstean, Un prieten comun, „Dilema”, 1998, 268; Popa, Ist. lit., I, 272-273
CONSTANTINESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286376_a_287705]
-
înainte de a se prăbuși într-o prăpastie în care toată absurditatea revelată subit avea să devină firească. S-a scuturat: nu, pustietatea aceea siberiană trebuia, totuși, să se sfârșească undeva, iar acolo exista un oraș cu bulevarde largi, mărginite de castani, cu cafenele iluminate, apartamentul unchiului său cu toate cărțile care se deschideau asupra cuvintelor atât de dragi, fie și numai prin aspectul literelor lor... Exista Franța... Orașul cu bulevardele mărginite de castani s-a transformat într-o paietă fină de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
exista un oraș cu bulevarde largi, mărginite de castani, cu cafenele iluminate, apartamentul unchiului său cu toate cărțile care se deschideau asupra cuvintelor atât de dragi, fie și numai prin aspectul literelor lor... Exista Franța... Orașul cu bulevardele mărginite de castani s-a transformat într-o paietă fină de aur care îi strălucea în privire fără ca cineva să-și dea seama. Charlotte îi deslușea scânteierea până și-n luciul frumoasei broșe de pe rochia unei tinere domnișoare cu zâmbet capricios și trufaș
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mai era acolo... Și nu mai este restaurantul acela dintr-o gară pierdută în mijlocul stepei. Ci o cafenea pariziană - iar dincolo de geam, o seară de primăvară. Cerul gri și violet, încă vijelios, scrâșnetul mașinilor pe asfaltul ud, exuberanța proaspătă a castanilor, roșul storurilor restaurantului din cealaltă parte a pieței. Și eu, după douăzeci de ani, eu, care recunosc gama aceea de culori și retrăiesc amețeala clipei regăsite. O femeie tânără, în fața mea, întreține, cu o grație foarte franțuzească, o conversație despre
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
le pot aduce eroului (38, p. 64). Vechi semnificații simbolice acordate copacului consacrat rezultă și din unele texte de pe la jumătatea secolului al XIX-lea. Le semnalez aici, chiar dacă nu este vorba anume de paltin, ci de alte soiuri de copaci (castan, păr). Și chiar dacă textele respective nu fac parte propriu-zis din literatura folclorică, ci din cea cultă. Este vorba de texte semnate de Alecu Russo și Vasile Alecsandri, ambii foarte buni cunoscători ai folclorului românesc. În amintirile sale din anii copilăriei
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
s-au jurat că vor lupta fără preget pentru unirea Principatelor. Pentru ca jurământul să fie solemn și nimeni să nu-l încalce, ei au îndeplinit acest ritual colectiv la o masă de piatră de la poalele unui copac consacrat, un „măreț castan” din podgoria de lângă Iași a „fratelui” Petrache Mavrocordat. Cu acest prilej, folosind cunoscuta retorică unionistă, Alecsandri a compus un poem, intitulat chiar 25 mai 1856 : Sub acest măreț castan Noi jurăm toți în frăție Ca de azi să nu mai
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
o masă de piatră de la poalele unui copac consacrat, un „măreț castan” din podgoria de lângă Iași a „fratelui” Petrache Mavrocordat. Cu acest prilej, folosind cunoscuta retorică unionistă, Alecsandri a compus un poem, intitulat chiar 25 mai 1856 : Sub acest măreț castan Noi jurăm toți în frăție Ca de azi să nu mai fie Nici valah, nici moldovan ; Ci să fim numai români într-un gând, într-o unire Să ne dăm mâni cu mâni Pentru a țărei fericire (134). 4. Paltinul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în anchetă sau în ajunul condamnării. Lungii ani ai privării de contactul cu lumea ascut sensibilitatea, deținutul bucurându-se când o vrabie se rătăcește în celulă, când poate zări un petec de cer sau poate păstra o frunză veștedă de castan, aducând nu știu ce adiere a vieții libere. Acuitatea auditivă e de asemenea crescută, dobândind intensități halucinante (deținuții își târau „cu toții lanțurile pe ciment într-un zgomot de șenile de tanc”). Dispunând de o scriitură austeră, cartea spune că I. nu a
IOANID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287573_a_288902]
-
strigat: - uitați-vă, uitați-vă. Toate ne-am bulucit la geam și am văzut patru oameni împușcați, legați de mâini și de picioare, puși pe o bârnă - așa cum se duce vânatul. Bârna o purtau securiștii. Parcă-i văd, coborând printre castani, spre porțile mari ale mănăstirii“. Deși în munți s-au găsit niște săculeți de pânză ai mănăstirii, în care se punea mâncare, călugărițele nu au pățit nimic, într-o mărturie avansându-se ideea că „șeful Securității, Filip, era foarte bun
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]