732 matches
-
sunt skateboard-ul și construirea de căsuțe pentru animale: pisici, căței, păsări și iepurași. Aș vrea ca în continuare familia mea să fie la fel de sănătoasă și fericită! Eu mă numesc Ilinca-Natalia Pricop și am zece ani și jumătate. Am părul castaniu și ochii căprui. Sunt o fată înăltuță, dar slăbuță și firavă, motiv pentru care toată lumea îmi zice gâză sau scobitoare. Pot să vă spun despre mine că sunt un copil energic, iar de câțiva ani fac dans sportiv, activitate care
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Îmi place mult această culoare care mă îmbie atât la studiu cât și la relaxare. Când am pășit pentru prima dată pragul ei, am simțit că o primă etapă a copilăriei mele a pierit. Eram o școlărită timidă, cu părul castaniu, strâns intr-o codiță lungă pe spate. Ochii mei căprui reflectau bucuria noii experiențe, iar toată ființa mea vibra de emoție. Știam că am mai multe responsabilități și eram încă de atunci foarte conștientă de importanța muncii și a perseverenței
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
locuia la marginea tîrgului, dincolo de pîrîul către care cobora o stradă pietruită cu bolovani rotunzi. Între ei hodinea nestingherită putreziciunea frunzelor, a dopurilor, hîrtiilor și mai ales praful. De pe acoperiș miorlăia un motan. Tolănit pe trotuar, un cățel mă privi castaniu și moale, nehotărît dacă să se ferească din cale au ba. Cu labe vinete ca niște pătlăgele, un pensionar chel în papuci cetea gazeta în portiță. Secondat de pisoi, pictorul curăța copacii. Cotcodăcind exagerat, în portiță mă întîmpină un cocoșel
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
în salonaș. Protocolar, pictorul mă invită prin deschizătura ușii. Încă nu depusesem pe tabla ceșcuța de cafea cînd, preschimbată în rochie, stăpîna casei apăru cu părul strîns în batic. Ca și cățelul de pe trotuar, zîmbea moale întinzîndu-mi dosul cu pete castanii al palmei. Plin de evlavie, l-am atins cu buzele. Fusese o femeie frumoasă. Acum era distinsă. Mă întrebă de ai mei, mirîndu-se cît timp a trecut de cînd nu i-a mai văzut. Scotocind la neamuri, curînd am aflat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
doamna Tomulescu. Consiliat în toate problemele, putea să dispună de soarta concetățenilor, fapt care îi procura o plăcere vie. Se răzbuna pe toți cei ce-l minimalizaseră cîndva. * În ciuda aparenței tinerești, bărbătoasă și înaltă, cu o cunună groasă de cozi castanii pe cap, directoarea Aneta Gărgăun purat la școală bluză și pantaloni de trening peste care trăgea o fustă „bliomarină”. Cam grosolane, trăsăturile sale nu erau urîte. Tot satul știa că atrăseseră atenția unui instructor de la raion. Părăsită de soț, viața
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
în câte o excursie, unde vor putea s‑o învețe, cu mari eforturi, să practice un sport, ca să se bucure și ea mai mult de viață și să‑și formeze o atitudine de fond mai pozitivă. În curând vor înflori castanii, ceea ce‑i bucură pe bătrâni mai mult decât pe tineri, fiindcă tinerii au tot timpul să mai vadă castani înflorind, pe când bătrânii în curând nu‑i vor mai vedea. Băiatul se bucură mai mult decât fata, fiindcă sub castan urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
vedea în numărul imens de feline cocoțate pe garduri, bănci și tomberoane ori pe umerii lați ai gospodinelor în capoate destrămate la subsuori, în zdrobitoarea lor majoritate foste directoare ale școlii din cartier. Doamna Ciolpac era o blondină cu rădăcini castanii, la vreo patruzeci de ani. Băiatul ei, Vasilică, încă frecventa ciclul secundar. Elevul nu avea tată - fusese obținut prin viviparitate și punct. Mama lui îi pregătea sandvișuri cu telemea de vacă și castraveți în fiecare dimineață. Cel mai tare o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
numai cu labe și botișor roz, un cap neregulat dar grațios, cu nasul mic în vânt; un ten de porțelan alb, pătat cu roz, fardat cu discreție ca papușile de piatră; o gura cam mare, neregulată și puțin prognatică; păr castaniu pal, aproape blond... O învăluire de alb, de roz, de pui - una din acele figuri fără nici o trăsătură frumoasă, dar atrăgatoare.” Ochii deschiși ai Manuelei se pare că nu fac altceva decât să reflecte ca o oglindă cu ape în
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
încredința o informație ultrasecretă: cred ca sunt îndrăgostit, ăsta-i adevărul! Pentru prima oară! Președintele Asociației este o fată din Somerville pe nume Margaret Roberts și trebuie să recunosc că este o scumpete! Un cap absolut splendid acoperit cu păr castaniu - îmi venea să mă îngrop în el. Un timp n-am putut decât să mă holbez la ea, dar pe urmă mi-am făcut curaj și i-am spus că mi-a plăcut mult întrunirea. Mi-a mulțumit și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
înfățișarea pe oală a domnului Mihai se pitește un spirit atât de prezent? Iulia coboară pe scări până la cinci. Din spatele ușii verzi se aude o orăcăială generală. Doamna Brezeanu în sfârșit deschide. E o femeie cât un munte, cu părul castaniu și creț, căreia nu i se cunosc decât două toane, ori râde, mai mereu, ori plânge cu suspine, și anume la telenovele mexicane. În rest, în afară de copilul de acum mai are trei, iar în timpul liber merge cu ziua la spălat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pe-un os de sepie. Au! Ce peruș rău ești! Și Pascal își trage repede mâna. ─ Nu așa de tare! ─ Oamenii! Eu am pene verzi! Pene verzi albastre! Și nu sunt peruș, nu peruș! Tangara mă cheamă! Tangara cu cap castaniu! Pascal își suge degetul sângerat. Gazda revine în sfârșit din bucătărie cu o tavă de argint pe care a așezat două păhărele, clondirul cu vișinată și un platou de cornulețe făcute în casă. Unele sunt mărunte cât degetul mic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
amfitrioana se întoarce purtând o tavă cu două păhărele și un clondir. N-o știu nici eu pe toată. În orice caz, pasărea a învățat să spună cuvintele cuvenite, fiindcă nu era o pasăre obișnuită ci o tangara cu cap castaniu. A spus cuvintele și de pe pânză s-a desprins ce trebuia, sabia, și a început să zboare prin aer. La început era străvezie, aproape invizibilă, dar tangara zicea într-una sabia-mihai, sabia-mihai și obiectul începea să se contureze, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
muzică clasică. Inițial a fost Vivaldi. Împlinisem, cred, vreo cincisprezece ani, eram melancolic, nu mă iubea fata pe care-o adoram toamna, Învăța la Cantemir și L’autunno se potrivea de minune cu gîndurile de sinucidere, avea un fabulos păr castaniu și-acum practică homeopatia. A făcut un copil cu un alt prieten de-al meu, care n-a plecat nicăieri, În schimb e economist la Pipera. Împreună cu el am ascultat tone de Hendrix, Gentle Giant, Yes, Jethro Tull, Zeppelin, Genesis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
moarte. Păsărelele Își ascund ciocul la subsuoară. Plouă subțire. Miroase a fum, a tristețe, a murături. Din pricina pătlăgelelor roșii imature, pe care le asociam cumva insucceselor erotice și trigonometrice, m-am gîndit din nou la sinucidere. Deși fata cu părul castaniu Încă nu mă părăsise. Nu la o sinucidere neapărat În realitate, de fapt mi-am imaginat cu lux de amănunte, Înfășurat În propria-mi durere insuportabilă, cît de mult mi-ar suferi după o asemenea pierdere părinții ahtiați după premiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
parcă era rupt din soare. Pielea feței, să o tai cu un fir de păr. O gură frumos croită și dinții parcă erau din piatră scumpă. Ochii...Ce ochi! Albaștri cum îi sâneala cerului și luminoși ca două stele. Părul castaniu... numai inele. Gospodar și harnic fără pereche. Toți îl știau de Jănel. De mititel o învățat covălia. Făcea niște căruțe băiatul ista de tocau ca ceasul...Dacă îți potcovea el calul, apoi nu-i mai cădeau potcoavele decât atunci când ajungeau
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
te rog - a răspuns profesorul În felul lui dintotdeauna... Ușa a Început a se deschide cu o Încetineală de melc. Profesorul se Întreba, curios, cine este cel care nu are curaj să intre? În clipa următoare, o buclă de păr castaniu - scăpată de sub boneta albă - și-a făcut apariția, urmată de chipul zâmbitor al Despinei. ― Ce faci, tati? În ultima vreme, nu mai apuc să schimb o vorbă cu tine. Și când ajungem, În sfârșit, să fim față În față, te
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mai adecvată de a face cunoștință. I-am Întins mâna și m-am Întrebat ce vrea. De fapt, modalitatea ta mi-a plăcut foare mult. Mă cheamă Christian. Încântat de cunoștință, Andy. Și-a dat la o parte o buclă castanie care-i intra ochiul stâng și a tras un gât din sticla de bere Budwesier. Mi-am zis că figura lui Îmi pare vag cunoscută, dar nu-mi dădeam seama unde Îl mai văzusem. — Budweiser? am Întrebat eu și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o vadă măcar pe Miranda. Annebelle era vorbitoare nativă de franceză (de fapt, vorbea atât de puțin engleza, Încât gemenele trebuiseră să Îmi traducă ce spuneă, absolvise Sorbonna și era posesoarea unui corp Înalt, ferm și a unui superb păr castaniu. Avea stil. Nu pregeta să poarte pantofi cu toc cui la serviciu și nu păreau să o deranjeze manierele abrupte ale Mirandei. De fapt, ea Însăși era rece și cam abruptă și nu părea să privească niciodată pe cineva În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nu se obosise să‑și schimbe hainele ei obișnuite de lucru și, după cum am aflat ulterior, Într‑adevăr nu se obosise. De ce să o fac? râsese ea. Doar oamenii ăștia nu vin aici ca să se uite la mine. Părul ei castaniu era curat și drept, dar pieptănat fără un stil anume, iar pantofii maro fără toc nu erau câtuși de puțin În ton cu moda. Dar ochii albaștri erau strălucitori și blânzi și mi‑am dat seama instantaneu că aveam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
se mire, când toate erau lămurite. Căci Puțică nu erau niște gemeni ca toți gemenii, ei semănau leit, dar fiecare era imaginea în oglindă a celuilalt. Amândoi erau ceacâri, atâta doar că unul avea ochiul stâng albastru și cel drept castaniu, iar celălalt începea albăstreala cu ochiul drept. Unul avea un neg mare și scorțos ca o ciupercă de lemn lângă nara stângă, celălalt lângă nara dreaptă. Se pieptănau cu cărare, netezindu-și părul, unul într-o parte, altul în cealaltă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
doar că erau mai lungi, ci erau și mai dese. Nouă ne-au plăcut trenurile întotdeauna. Ai putea să te uiți la bariera Câmpeneanca și să povestești toată viața noastră. — Aproape toată, observă Maca. Mai e Bulevardul Gării, de unde încep castanii. Ar trebui să-i pui și pe ei la socoteală. O fi destul ? Tili ridică din umeri. — Când se termină, spuse, înseamnă că a fost destul. Lumina era mierie, așa cum se întâmplă în amiezile sfârșitului de septembrie. Nu sufla nicio
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Cameron, ceea ce era un progres categoric și bine-venit. Penelope Îmi făcuse cunoștință cu Cameron la o petrecere cu grătar pe care o dăduse Avery la doi ani după ce terminaserăm facultatea. Nu sunt sigură dacă a fost vorba de părul lui castaniu strălucitor sau de modul În care arăta fundul lui În pantaloni kaki Brooks Brothers, dar am fost suficient de vrăjită Încât să nu remarc Înclinația sa spre bârfă răutăcioasă sau modul dezgustător În care se scobea Între dinți după fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cu adevărat ce-mi spunea. —O, Doamne! Uită-te dracului la asta! șuieră ea. I-am urmărit privirea Îndreptată spre o femeie Înaltă, deșirată, care purta o pereche de jeanși foarte banali și un pulover negru obișnuit. Avea un păr castaniu cam slinos și un corp destul de mediocru și totul la ea părea să spună: „banală din cap până-n picioare“. Entuziasmul Elisei părea să sugereze că femeia era o vedetă, dar mie nu mi se părea deloc cunoscută. — Cine e? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
din asprimea vieții din vremuri imemoriale. Caracterizarea personajelor 1. Vitoria Lipan Caracterizarea făcută de autor: * “Nevasta înțelegea ceva, dar era bănuitoare ca orice femeie și despinsă să sară la orice înțepătură” * “Ochii ei căprui, în care parcă se răsfrângea lumina castanie a părului, erau duși departe... acei ochi aprigi și încă tineri căutau zări necunoscute” * “Vitoria se uita ascuțit și cu îndârjire căci era dragostea e de douăzeci și mai bine de ani. Așa-I fusese drag în tinerețe Lipan, așa
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
erau singuri, Vitoria îi zicea cu anumit glas, tot Gheorhiță” * “ Se făcea (cel dintâi vis) că-l vede pe Nichifor călare, cu spatele întors către ea, trecând, spre asfițit o revărsare de ape” * “Vitoria simțea adiera rece dinspre munte. Șuvițele castanii din jurul frunții I se zbătură” * “C-un ștergar acoperi masa și se feri la o parte, cu fața umbrită de întristare, cu umărul rezemat de horn. Vitoria își trase broboada peste gură și rămase dreaptă pe scăunașul său, cu brațele
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]