1,049 matches
-
femeie să-i ție de urât și să-l piardă, călugării au mâncat deja și s-au retras în chiliile lor, fratele Rafael mă mai aștepta pe mine, spală vasele și pe-un colț de sobă a lăsat într-un castron mic și pentru mine fasolea frecată, de post, să nu se răcească, îmi iau o farfurie curată și-mi pun să mănânc, cu caietul lui Theo alăturat pe masă, peste chiuvetă, aplecat greoi, fratele Rafael spală vasele și vorbește încântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Asta fac copiii din tine. Dacă nu plâng să fie hrăniți, se înghesuie în pat, între tine și soțul tău, iar dacă nu fac nici asta, îi găsești în bucătărie la ora șase și jumătate sâmbătă dimineața, ciocnind oale și castroane cu îndârjire. În această dimineață erau la capitolul dat iama în oale. Clodagh descoperise ulterior că Craig, care avea cinci ani, îi arăta lui Molly, surioara lui de doi ani și jumătate, cum se face omleta. Din făină, apă, ulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ceva ore bune la ora aia. După ce a curățat mizeria de la făcutul tortului, Clodagh i-a dat lui Craig un bol de Rice Krispies, dar el nu voia să se atingă de ele pentru că îi turnase prea mult lapte în castron. I-a mai pus un bol, de data aceasta nimerind raportul de lapte și cereale la fix. Apoi i-a pus lui Molly un bol de Sugar-Puffs. De îndată ce Craig a văzut micul dejun al lui Molly, a respins violent cerealele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
patru. În parcare este o dubă. Cheile sunt sub covoraș. Du-i pe suspecți pe South Alameda, la numărul 1701. Acolo îl întâlnești pe Fritzie. Bine-ai venit înapoi la Arestări, Dwight. M-am ridicat. Loew luă un covrigel din castron și începu să-l ronțăie meticulos. Fritzie își dădu paharul pe gât, cu mâinile cuprinse de un tremur. • • • Cei patru țicniți mă așteptau într-o celulă, îmbrăcați în uniforme de închisoare, prinși cu lanțuri unul de celălalt și cu cătușe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
gagici care o luau la cioc. Un tip costumat în Satana îi dădea la buci unei umflate întinse pe o saltea. Alături stătea un măgăruș cu coarne de drac din catifea roșie prinse de urechi, care mânca fân dintr-un castron așezat pe podea. În dreapta scenei un gringo în frac fredona la microfon: — Roseanne, bogata mea iubită, are-n loc de diafragmă o lipie turtită. Hei! Hei! Am o iubită, Sue pe ea o cheamă și de i-o tragi sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
le spuse că Duncan Nicholson fusese vârât În cea mai urâtă celulă din Închisoare. Era acolo de mai bine de o oră. Pentru mai multă siguranță, Logan și Watson se opriră la cantină pentru o cană cu ceai și un castron de supă. Zăbovind la mazăre și șuncă În timp ce Nicholson stătea singur și Îngrijorat Într-o cameră Întunecoasă. — În regulă, spuse Logan după ce terminară. Cum ți-ar plăcea să-l abordezi pe domnul Nicholson Într-o cameră de interogatoriu? Să Încerci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fu folosit pentru a șterge urmele de sos de brânză și oțet. Mestecă până termină tot. — Interesant, zise el În cele din urmă. Altceva? — A avut TBC la un moment dat. — Asta e ceva. Insch Își puse farfuria goală peste castronul de supă și-și trase desertul la mijloc. Nu sunt chiar așa multe locuri În Martea Britanie unde mai poți să iei TBC. Sună comisiile de sănătate. E o boală demnă de atenție. Dacă fata noastră a avut-o, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
iese În drum și se Îndreaptă spre centrul orașului. Gerald Cleaver era liber. Înapoi la sediul poliției, Logan se alăturase unui șir lung de polițiști și polițiste cărora le curgea nasul și strănutau. În fața rândului, personalul de la cantină punea În castroane polonice de supă scoțiană aburindă. De lângă tacâmuri unde stătea, șeful poliției le strângea tuturor mâinile și le spunea ce treabă bună făcuseră Împiedicând problemele să apară. Logan acceptă supa și strângerea de mână cu același entuziasm, apoi se Înghesui la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
peste o baracă. Un adăpost de beton pe drumul spre carieră. Acolo se jucase pe vremea când era copil. Nu, nu se jucase. Se ascunsese. Se ascunsese de tatăl său. Se ascunsese de lume. Peretele cenușiu și rotund ca un castron al carierei se vedea doar ca o umbră prin zăpada abundentă. O tăiaseră direct spre perete, ocoliseră o stâncă, apoi se orientaseră către depozitul de dedesubt, lăsând În urma lor un lac adânc, Înșelător. Chiar și În mijlocul verii, apa sa era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mai repede, s-ar putea să nu avem avem noroc să găsim deschis. Vrei să mâncăm un burger pe undeva sau să pregătesc eu ceva? — Când spui “să pregătesc eu ceva” te referi la “a turna niște cereale într-un castron”? Fiindcă, dacă-i pe-așa, prefer un burger. Ah, drăguța de Leigh, încântătoare ca întotdeauna. Ăsta e un mod de a-mi spune “Mersi, Jesse. Mi-ar plăcea o masă gătită, doar că sunt prea afurisită ca s-o spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
bâțâia de sus în jos pe gamba Adrianei. — Un strugure fără pesticide, vine imediat pentru...pentru cine? Cine vrea strugure? Băiatul frumos primește strugure! Adriana îl ridică pe brațul canapelei și se duse la bucătărie. Tocmai căuta în frigider după castron când începu să sune telefonul. — Alo? zise Adriana ușor iritată că a fost întreruptă. Își sprijinea portabilul între umăr și bărbie în timp ce aranja câțiva struguri pe o farfurie de aperitive. — Adriana? întrebă grăbită o voce de femeie. Pe Adriana o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
școală a utopiei. Te-au salvat Caii de pe plaja de la Epsom, te-a salvat un impresionist, el te-a scos din mocirla așteptării, ajungi acasă ud leoarcă și fericit, mama ta cu lacrimi În ochi Îți pune În față un castron de căpșuni cu zahăr și tatăl tău nu pierde prilejul să desfacă o sticlă e mastică și să se Îmbete, perorând că Biblia hazlie este o carte mincinoasă și nenorocită, că, uite, e un Dumnezeu, că-i bate cu fulgere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
impecabile. Ruby decise că nu avea mai mult de patruzeci de ani, dar lăsa impresia că era mult mai bătrână. Era probabil din cauza accentului și a manierelor, dar și a hainelor ei conservatoare și extrem de curate. Tunsoarea ei scurtă tip castron avea atâta fixativ Încât arăta ca o cască blondă de vată de zahăr. Avea manicura făcută În așa fel Încât lacul de un roz de culoarea pielii Îi scotea În evidență ovalele perfecte ale unghiilor. Sacoul ei bleumarin era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cap cu o privire gravă. Afem prublemă. —A, nu iar! Sprijinindu-se cu o mână de colacul de la closet, Ivan se ridică cu greutate. Avea peste 50 de ani, aproape de doi metri, era pântecos și părul lui blond tuns tip castron care Începuse să Încărunțească. Îi aducea lui Ruby cu un cosmonaut rus În vârstă. Desigur, Ivan nu era și nici nu fusese niciodată cosmonaut. Era un instalator și om bun la toate care emigrase de curând din Ucraina Împreună cu soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
unei verze de Bruxelles. Nu ai fost numai tu de vină. Stellei i s-a părut că Întregul eveniment era ieftin și n-a putut să suporte ideea că l-am organizat fără să-i spun. Puse varza Într-un castron cu apă și luă Încă una din pungă. Și Ivan ce mai face? Întrebă Sylvia. Ruby spuse că era acasă și se simțea foarte bine. —Slavă Domnului. Te-ai mai gândit la cum să-i cumperi partea Stellei din afacere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
care îmi puneam picoarele când citeam este din nou la locul ei, departe de fotoliul meu, în mijlocul covorului, înconjurată de divanuri. Pe măsuța aceea joasă din lemn intarsiat sunt așezate paharele cu picior trandafiriu, un bol cu crudități și un castron cu prune învelite în șuncă afumată. Elsa i-a invitat pe prietenii noștri la cină. Operasem până târziu, cu multe probleme și câteva absențe în sala de operații, pentru că din septembrie au reînceput grevele. Am aruncat cheile pe farfuria de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și am început să scot tot felul de lucruri. Unul după altul, le-am pus pe masă. Două pulpe de pui, o bucată de carne, o jumătate de plăcintă, un borcan cu unt de arahide, o sticlă cu lapte, un castron cu spaghete acoperit cu o folie cerată, un borcan pe jumătate plin cu mâncare pentru bebeluși. Terminasem deja o pulpă și spaghetele, când Madeleine deschise ușa. Clipi în lumina puternică. Privirea ei se plimbă de la farfurie la castron, la sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
lapte, un castron cu spaghete acoperit cu o folie cerată, un borcan pe jumătate plin cu mâncare pentru bebeluși. Terminasem deja o pulpă și spaghetele, când Madeleine deschise ușa. Clipi în lumina puternică. Privirea ei se plimbă de la farfurie la castron, la sticla banchetului meu obscen de îmbelșugat și apoi la mine. —Ești bine? mă întrebă cu blândețe. Îmi era doar puțin foame. Ochii ei se deschiseră larg la vederea borcanului cu mâncare pentru bebeluși. Cred că eram pe jumătate adormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
sudoarea de pe frunte. La zece minute după ce venise din ploaie, stătea deja În fotoliul ingenios al lui Uri, pe care Fima Îl descrisese ca „o combinație Între un hamac și un cântec de leagăn“. Nina Îi pusese În față un castron cu supă de mazăre fierbinte, bine asezonată, Îi umpluse cu whisky paharul pe care Îl ținea În mână și Îl Îmbrăcase cu niște haine de-ale lui Uri, o pereche de pantaloni și un pulover roșu, care Îi erau mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
terminase băutura și că uitase cartea despre Leibowitz, dar și unul din ciorapii săi, ce atârna pe spătarul scaunului din fața focului, care mai pâlpâi o dată cu un ultim rest de putere și se stinse. Nina ridică hainele și papucii, strânse paharul, castronul de supă și ciorapul și Îndreptă un colț al covorului. Degetele ei subțiri, frumoase, ca ale unui copil chinez, bâjbâiră după o țigară. Zâmbea printre lacrimi. 7 Cu pumni slabi La șase și un sfert dimineața nota În carnetul maroniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
greu să mănânce. — Ți-am luat și niște Guiness să te pună pe picioare. Așa mai vii de-acasă. O bău cu entuziasm și păru chiar că l-a ajutat să termine supa. În timp ce el își făcea de lucru cu castronul mare de supă, eu m-am plimbat în jurul micuței sufragerii, fascinată de sutele de poze de pe pereți. —Fiica și soția ta? am întrebat, arătând spre un portret mărit care, judecând după haine, fusese făcut acum douăzeci de ani. Aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
presupunea că vom face cu toții progrese, regresam cu toții, unii mai mult ca alții. Nu am fost prima care s-a trezit a doua zi la ora 7. Phil era deja îmbrăcat în impecabilul său costum, bea ceai și mânca un castron cu cereale. Citea ziarul nostru, The Independent, de parcă ar fi fost într-o limbă străină. În fine, probabil și era, pentru un cititor de The Telegraph 2. —Cum te simți în dimineața asta? l-am întrebat. —Mai bine ca niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
plată a pensiunii. ... „Oricât de distonant ți s-ar părea”, - mormăi el indispus, dar trebuie să-ți vorbesc și despre borș. Bunăoară despre borșul de sfeclă. - „Eu vreau să împart borșul”, zice Gloria, la masă, și scufundă lingura mare în castronul cu zeama roșie ca sângele. - „E borșul meu!”, răspund scuturându-mi capul ca după o palmă zdravănă și primită pe neașteptate: „eu l-am pus să fermenteze și nu trebuie să uiți, îi spun, că sfecla e semănată și crescută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fereastră intră În rutina zilnică. Se uită pe geam ceas după ceas, tăcut și aparent mulțumit, cu Burgess stând liniștit alături, oferindu-i din când În când zeamă de orz cu lămâie sau dându-i să mănânce supă dintr-un castron. — Ca o soră de la spital, Îi raportează Minnie lui Joan Anderson. Ba chiar se poartă mai blând cu domnu’ James decât asistentele de meserie, dacă e să mă Întrebi pe mine. Lui Minnie i-a plăcut Întotdeauna Burgess, Încă de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să-ncepem. Știi că gravitația este numai geometrie? — Nu. — Curbura spațiului și a timpului? — Nu cred, nu! — Uf! Relativitatea generalizată a lui Einstein? — Îmi pare rău! — Nu-i nimic, ne descurcăm noi, Îl Încurajă Ted. Pe masă se afla un castron cu fructe, pe care Îl goli, punând fructele pe masă. — Buun! Să zicem că masa asta e spațiul; un spațiu plan și cuminte. — OK, Încuviință Norman. — Portocala asta e Soarele, iar astea sunt planetele care se mișcă În jurul său. Altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]