877 matches
-
traseul Gabrielei Adameșteanu a fost unul de căutări sinuoase, laborioase, tenace, contrapunctat de „sateliții naturali“ ai unei proze scurte inconfundabile, de hi fi psihologic. Și, de fiecare dată când a „lovit“ cu un roman, a lăsat urme adânci, cu relevanță categorială. Deși mă irită toată discuția pe tema „de ce nu avem Nobel pentru literatură?“, nu mă pot abține să nu intru în joc și să spun că, dacă aș fi în măsură să propun juriului un candidat realmente viabil din partea României
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
epitete, saturnian și înapoiat, nu sunt din același registru, nu sunt compatibile. E nevoie deci de un registru de coerență care să facă compatibile între ele calitățile de bază care definesc proprietățile cuiva: - altfel spus, ele trebuie să aibă aspect categorial, adică să sugereze faptul că fiecare calitate reprezintă un domeniu de calitate, vecin cu al celorlalte, înăuntrul unui spectru în care calitățile respective denumesc un mod comun, o relație de familie. Este vorba de a supune unui singur punct de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
și totul e înfășurat, nu desfășurat. 5. Hegel împletește metafizicul cu logicul, așa încît pierde logicul, neajungând la altă logică, decât fie la cea aristotelică, fie la cea transcendentală, a lui Kant, care de fapt nu e logică, ci e categorială. Dincoace, se ajunge la o logică nouă, care nu mai e metafizică deghizată. 6. Hegel dă un sens impropriu devenirii ca simplă mișcare, pe când dincoace, devenirea e un moment ontologic elaborat și tardiv. Lumea nu începe cu devenirea, ajunge la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lui de fabricare a plasei pe care o aruncă peste lume. Fără acest corset mereu altfel croit nu există filozofie sau nu există "filozofie serioasă" (vezi cazul lui Cioran). Și tocmai pentru că Noica s-a înscris în linia tradiției filozofice categoriale și s-a format prin studiul expres al categoriilor în istoria gândirii occidentale ― de la Aristotel, (Porfir), Descartes, Leibniz, Kant și până la Hegel ― el este ultimul filozof tradiționalist al lumii. De aici importanța cărțuliei lui Douăzeci și șapte trepte ale realului
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
însoțit de aceleași cuvinte și ocupă lângă ele aproape întotdeauna aceeași poziție. Traducătorul este obligat să păstreze identitatea formulărilor (și a formulelor care apar pe această cale), evitând cu strictețe folosirea sinonimelor. Până și cuvintele care aparent nu au pregnanță categorială, care par să nu facă parte din cod și care induc în eroare tocmai prin aparenta lor banalitate ("a scoate la iveală", "a se arăta" etc.) revin insistent și implacabil, dovedindu-se până la urmă a fi "cuvinte fenomenologice" și noduri
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fie vitalizat. Adevărurile mor psihologic, nu formal; ele își mențin valabilitatea, continuând nonviața formelor, deși pot să nu mai fie valabile pentru nimeni. Tot ce-i viață în ele se petrece în timp; eternitatea formală le așază într-un vid categorial. Pentru un om, cam cât "ține" un adevăr? Nu mai mult ca o pereche de ghete. Doar cerșetorii nu le schimbă niciodată. Întru cât ești însă în rând cu viața, trebuie să te primenești încontinuu, căci plinătatea unei existențe se
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
universalul. În fața morții, acceptată fără nici o credință religioasă, nu rămâne însă nimic din ceea ce lumea crede a fi creat pentru eternitate. Toată lumea formelor și a categoriilor abstracte se dovedește complet irelevantă în fața morții, iar pretenția de universalitate a formalului și categorialului devine iluzorie în fața iremediabilului din procesul de aneantizare prin moarte. Căci niciodată o formă sau o categorie nu vor prinde existența în structura ei esențială, precum niciodată nu vor înțelege rosturile intime ale vieții și morții. Ce poate opune idealismul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
învățat că interesul pentru istorie e caracteristic decadenței, când spiritul, în locul elanului creator, a adâncirii în intensitate, tinde la o cuprindere extensivă, la înțelegerea ca atare, la pierderea retrospectivă în lume. Simțul istoric temporalizează toate formele și toate valorile, încît categorialul și valabilul prind rădăcini în lume ca orice relativitate concretă. Când și atunci sânt superstiția simțului istoric, a cărui hipertrofie inevitabilă a dat naștere istorismului modern. Zorile culturilor și formelor aurorale ale spiritului sânt străine de tentațiile acestui simț. Orice
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
resurselor. O comunitate de întreprinzători va fi întotdeauna mai prosperă decît una plină de inspectori, controlori și patentați fiscali. Așadar, este de urmărit consolidarea stimulentelor economice reale și mai puțin a redistribuirilor de venituri cu caracter discriminatoriu. Subvențiile selective, sau categoriale, dau aplomb mai curînd disputelor de natură politică, decît dezvoltărilor economice. "Grantomania" introduce puternice distorsiuni în sistem și afectează mentalitățile, stimulînd consumul fără plată a bunurilor și serviciilor publice. În ultimă instanță, rezultatul va fi o regiune aglomerată, dar subdezvoltată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
în evoluție, care s-a schimbat ca răspuns la imperativele siguranței naționale și la modificarea așteptărilor sociale privitoare la statul bunăstării"17. Nici între noțiunile de piață privată și piață publică distincția nu este clară. De aceea nici definițiile, încadrările categoriale nu sunt foarte precise. În ciuda punctelor slabe din teorie, practica obligă la măsuri și decizii ce se doresc oportune și prompte, iar tendința este de adaptare progresivă a serviciilor publice, a gestionării acestora, la regulile și la rigorile pieței. Funcțiile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
mi-am imaginat că poetul român de azi are un atât de acut "complex Păunescu" sau "complex al stadionului"... Dar întrebarea dvs. pare a sugera o frustrare dramatică de audiență. Și nu personală (asta n-ar fi mare lucru), ci categorială. Fie-mi iertată referința pe care o voi face (pentru că nu sună nobil), dar ea se impune la atâta jale. Ambiția de a fi pe buzele maselor de cititori era o himeră proletcultistă. Visul oricărui poet, zicea pe-atunci Mihai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
discută fie ca pe funcții ale intelectului, fie ca pe noțiuni generale ce convin tuturor lucrurilor, fie ca pe determinanți ai existenței. Apare și În perspectiva modernă, În felul ei oarecum eretică, Începând cu opera lui Nietzsche, care consideră datele categoriale ca fiind credințe și imagini folosite frecvent. Apare și la gânditori cum ar fi Collingwood sau Jung care expun categoriile ca pe apercepții analogice, credințe, dispoziții mentale inconștiente sau metafore În acțiune. Reflecțiile moderne mai nuanțate, așa cum apar la Heidegger
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93365]
-
Collingwood sau Jung care expun categoriile ca pe apercepții analogice, credințe, dispoziții mentale inconștiente sau metafore În acțiune. Reflecțiile moderne mai nuanțate, așa cum apar la Heidegger, Dilthey, Jaspers sau Rorty consideră timpul, spațiul, multiplicitatea și totalitatea ca pe niște valori categoriale suspecte, instabile, aflate În relație cu viața simțurilor, cu autentica ființare de sine, manifestă, de cele mai multe ori, În situații limită. Doctrina categoriilor se plasează astfel În sfera de analiză a patologiei categoriale, acolo unde apar fenomene de abatere și alterare
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93365]
-
spațiul, multiplicitatea și totalitatea ca pe niște valori categoriale suspecte, instabile, aflate În relație cu viața simțurilor, cu autentica ființare de sine, manifestă, de cele mai multe ori, În situații limită. Doctrina categoriilor se plasează astfel În sfera de analiză a patologiei categoriale, acolo unde apar fenomene de abatere și alterare, care semnalează faptul că datele categoriale nu țin neapărat de o schemă formală ci manifestă o viață a lor, cu tendințe uneori evolutive, alteori regresive. Asemenea fenomene sunt, așa cum arată Deleuze, noțiuni
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93365]
-
cu viața simțurilor, cu autentica ființare de sine, manifestă, de cele mai multe ori, În situații limită. Doctrina categoriilor se plasează astfel În sfera de analiză a patologiei categoriale, acolo unde apar fenomene de abatere și alterare, care semnalează faptul că datele categoriale nu țin neapărat de o schemă formală ci manifestă o viață a lor, cu tendințe uneori evolutive, alteori regresive. Asemenea fenomene sunt, așa cum arată Deleuze, noțiuni fantasmatice, care oferă distribuții nomade, fără proprietate, Împrejmuire sau măsură, plasabile dincolo de esențiale și
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93365]
-
din gospodăriile oamenilor sau să scotocească prin gunoaiele lor. Cel ce-i întreține visul e marele bucătar parizian Auguste Gusteau, a cărui deviză este „Oricine poate să gătească“. Cei care vor să spulbere acest vis în curs de realizare sunt - categorial - mai întâi șoarecii, apoi oamenii. Remy are parte însă și de obstrucții ori rezistențe individuale. Dacă Anton Ego, temutul critic culinar, e urât de mai toți, Skinner, patronul parvenit, ne devine odios pe parcurs. El ia mitul dispărutului Gusteau și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
Mă întreb dacă nevoia identificării unui substrat ultim al tuturor lucrurilor (atomul, spre exemplu, a jucat o vreme acest rol) nu indică de fapt de o cerință a minții noastre mai curând decât de o structură a realități. Un sistem categorial poate da seama de un asemenea mod de-a fi. Începuturi ale filosofiei: mitologia și teologia. Vor fi acestea și "sfârșituri" ale ei? Vecinătatea dintre gânduri și emoții face ca ele să se însoțească uneori reciproc. Putem astfel desluși ce
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
se aprinseră pe ecranul de vizualizare, apoi luară formă clară a unor cuvinte; ALERTĂ FUNCȚIUNE SUPRAVEGHERE LA MATRICE: EXPUNERE ȘI ANCHETĂ 1 Nava găsi formula acceptabilă și răspunsul Mamei se înscrise imediat: RAPORT SUPRAVEGHERE LA MATRICE. Numaidecât, coloanele de informații categoriale se aliniară pentru inspecție. Dallas examină lista lungă, localiză secțiunea pe care o căuta și integră următoarea cerere: COMANDĂ ALERTA PRIORITARĂ. FUNCȚIUNE SUPRAVEGHERE GATA PENTRU AN'CHETĂ, răspunse Mama. Băncile memoriale ale ordinatorului nu erau echipate pentru a se pierde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cu servieta” este numele generic al birocratului „burghez” pe care vrea să-l jefuiască spre a scăpa de sărăcie (G. Călinescu a fost printre cei dintîi care au identificat, în construcția lui, influența lui Urmuz). Un personaj expresionist, metonimic și categorial, prezentat în manieră „urmuziană”... După o pîndă prelungită, consumată în epuizante strategii de urmărire a funcționarului, „artistul” detracat reușește să-i fure banii, dar cade pradă spaimei de a nu fi prins: destabilizarea psihică survine gradat, complexul de vinovăție roade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o modalitate subiectivă și însuși țesutul din care este ea făcută. Cum este posibilă o astfel de contradicție? Purcede ea dintr-o simplă scăpare a omului de știință? Faptul că privirea științifică se îndreaptă asupra obiectului și asupra determinării sale categoriale, care este ea însăși un obiect, este oare motivul pentru care, nepreocupându-se de sine, ea își uită într-un anumit fel ființa proprie, înainte de a o nega? Însă, așa cum am văzut, negarea subiectivității vii, negare care determină actul proto-fondator
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
la acesta, modalități ale cunoștinței, ci, prin faptul de a se auto-afecta, prin faptul că nici o viziune care nu se încearcă văzând nu este posibilă, aceste intenționalități de fiecare dată specifice, cele ale ideației, ale conjuncției, ale disjuncției, ale gândirii categoriale sub toate formele sale, sunt legate de fiecare dată de un patos determinat, nu doar printr-o relație extrinsecă, o relație de asociere tributară psihismului aparte al savantului și istoriei sale într-un anumit fel personale, ci potrivit unei necesități
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a ajunge la vârsta cutare sau că "șapte la sută dintre francezi fac dragoste pe casa scării"? Predicația ideală a faptului uman nu înseamnă așadar decât sărăcirea sa progresivă, care ajunge la nivelul său extrem în tratarea matematică. Deoarece actul categorial matematic este un act pur formal, iar obiectul său este un obiect oarecare, se poate număra indiferent ce fără ca această procedură să aducă fie și cel mai neînsemnat element concret acelui ceva căruia îi este aplicată. Faptul de a ști
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
înseși ca esențe ideale), ele rămân purtătoarele, în conținutul lor reprezentativ, proprietăților inerente modalităților vii ale subiectivității absolute și le exprimă pe acestea. Ca atare, ele nu au nimic de-a face cu determinările pur formale care rezultă din activitatea categorială a numerației, a reunirii, a punerii în ansamblu, a modului de abordare matematică în general, care își găsește aplicarea privilegiată în metodele statistice. În acestea din urmă se disimulează, îndărătul rigorii aparente a unui sistem de măsură, vidul complet al
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
deși lozincile ei vorbesc de o ordine umanitară: aici e Înșelarea, marea capcană În care cad visătorii, fără a se observa că noua ordine pretinde o nu se putea Întemeia decît pe „ura de clasă”. Ca la fasciști: o ură categorială. Dumneavoastră nu știți, n-ați mai apucat, totul ca mersul insidios al șerpilor. Ați plecat Înainte de această cădere totală”. A executat un an și ceva, pînă-ntr-o dimineață de iulie cînd a căzut În timp ce săpa la un mal. Soarele ardea. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
vine de nicăieri? - Și-atunci? - Nu-i nici o salvare, domnule Pavel. Un regim la fel de oribil ca și cel al lui Hitler. Ambele Întemeiate pe ură: primul pe ura de rasă, iar cel de-acum pe ura de clasă. Ambele uri categoriale: cale liberă criminalilor, submediocrităților, ariviștilor de toate soiurile, constructorilor de sîrmă ghimpată, ca viitor al omenirii, au și denumit toată zona noastră, prin reflex, altfel nu-mi Închipui, „lagăr socialist”, - lumea imaginată În „lagăre”, vă dați seama? Asta e, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]