2,183 matches
-
naționalistă, care respingea idealurile Revoluției Franceze. Avându-l ca ideolog principal pe Charles Maurras, gruparea și-a stabilit un program concret de revigorare a spiritului național, vizând trei dimensiuni importante recuperarea clasicismului în literatură, a monarhiei în politică și a catolicismului în plan religios. Așezarea clasicismului în prim plan nu este întâmplătoare, în măsura în care pare a fi fost sursa principală a dezvoltării celorlalte idei, după cum sugera însuși Maurras: "analizând erorile literare ale romantismului, am fost forțați să recunoaștem greșelile politice și morale
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
În ceea ce privește raportarea la Charles Maurras, s-a afirmat în nenumărate rânduri că triada clasicism-monarhism-catolicism a fost preluată de la acesta, Eliot purtându-i un mare respect eseistului francez. Cu toate acestea, există diferențieri ce țin mai ales de două aspecte importante catolicismul lui Eliot este, se pare, mult mai profund, nu doar o unealtă socială, așa cum se consideră că a fost pentru Maurras după cum o sugerează și condamnarea papală , iar viziunea sa clasică nu are accentele naționaliste pe care le-a preluat
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
surprinde rădăcinile democrației creștine trebuie să începem orice demers cu Europa secolului al XIX-lea. Dacă încă din timpul revoluției franceze apare formula de "democrație creștină" ce preciza o Biserică apropiată de popor, opusă celei de dinainte de 1789, abia în catolicismul din prima parte a secolului al XIX-lea, traversat de curente diferite, apar primele semne ale viitoarelor organizații politice democrate de origine creștină. Aceste curente și-au pus amprenta asupra temelor de bază care vor fi cristalizate în secolul al
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
catolic liberal, care cerea respectarea drepturilor Bisericii de către stat prin recunoașterea libertăților din Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului. Francezul Lamennais era unul din reprezentanții săi principali, cerând descentralizare, libertăți locale și individuale, sprijinirea grupurilor intermediare și votul universal. Bastionul catolicismului liberal a fost revista L'Avenir. Însă Vaticanul l-a dezaprobat pe Lamennais în 1832 și apoi încă o dată în 1834. Ideile sale s-au răspândit mai ales în Belgia și Italia, dar și reprezentanții de aici ai catolicismului liberal
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Bastionul catolicismului liberal a fost revista L'Avenir. Însă Vaticanul l-a dezaprobat pe Lamennais în 1832 și apoi încă o dată în 1834. Ideile sale s-au răspândit mai ales în Belgia și Italia, dar și reprezentanții de aici ai catolicismului liberal au fost puși la Index. Totuși, curentul a existat și după 1850, mai ales în Franța, dar nu numai, prin discipoli cum ar fi Montalembert. Acești preoți sunt considerați precursorii democrației creștine prin faptul că au deschis calea prin
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Monseniorului Ketteler în Germania, ale cardinalului Manning în Anglia, ale "Școlii din Liège" în Belgia, ale Uniunii catolice de studii sociale din Fribourg în Elveția sau ale lui de Mun și René de la Tour du Pin în Franța indică un catolicism social prezent în ultimul sfert al secolului al XIX-lea și începutul celui următor, chiar dacă se ajunge la o critică severă a capitalismului liberal. Perioada interbelică a impus partidele creștin-democrate pe scena politică din Europa ca reprezentante ale democrației. J-D
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Emmanuel Mounier. Pentru Maritain se putea face o diferență între acțiunea făcută în spiritul unui creștin pe plan temporal și cea realizată "în calitate de creștin" pe plan spiritual, prima având întâietatea. El sublinia prioritatea moralei asupra politicii și a muncii conform catolicismului social. Marile sale teme sale apar și azi în programele partidelor creștin-democrate. Mounier vedea omul în mijlocul comunității, susținând realizarea a trei principii: instituții comunitare, o economie în slujba omului și chiar un internaționalism personalist. Deși el a refuzat ideea unui
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
instituții comunitare, o economie în slujba omului și chiar un internaționalism personalist. Deși el a refuzat ideea unui partid care să pretindă că se trage din creștinism, totuși creștin-democrații îl consideră unul dintre inspiratorii doctrinei lor, ca un continuator al catolicismului social din secolul al XIX-lea. Cel mai mare gânditor al democrației creștine a fost Luigi Sturzo, întemeietorul Partidului Popular Italian în 1919 și al popularismului. A fost preot în Sicilia, fiind exilat din Italia de fasciști. Dacă ar fi
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
putând fi selectate unele idei ale unui program social ce susține proprietatea privată cu o importantă funcție socială, intervenția statului în corectarea nedreptăților, ca și sprijinirea grupurilor intermediare, între care primul loc îl are familia. Diferența între creștin-democrați și reprezentanții catolicismului social se află însă în democrație. Vaticanul a acceptat-o târziu. Abia în timpul lui Leon al XIII-lea, Biserica susține drepturile omului, suveranitatea poporului, statul laic, libertatea conștiinței și a presei, existând o pauză apoi până la mesajele radiodifuzate de Crăciun
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
poseda un bun duce la sprijinirea proprietății private. Economia nu trebuie să devină un scop în sine, ci să urmărească o dreptate socială realizată prin intervenția statului doar când piața este dereglată. Este acceptat sistemul capitalist, ceea ce o diferențiază de catolicismul social, fiind criticate elementele paternaliste și sprijinite reformele de structură. Un al patrulea principiu este justiția socială internațională, putând fi dat ca exemplu Convenția de la Lomé din 1975 între CEE și circa 50 de țări în curs de dezvoltare. Principiile
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
practică. Creștin-democrații au vrut să-și afirme identitatea creștină declarîndu-se deschiși ideilor democratice. Ei încearcă să dezmintă ceea ce spusese Victor Hugo în Histoire d'un crime (1877, capitolul VII, "L'archevêque"): "Evanghelia este de acord cu revoluția, dar nu și catolicismul. Ca și cum papalitatea n-ar fi de acord cu Evanghelia. Îl înțelegem de minune pe republicanul creștin, dar nu-l înțelegem pe democratul catolic. Este un compus a două contrarii. Este un spirit în care negația barează drumul spre afirmație. Este
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în acțiune publică, și să apere Biserica (mai ales Biserica Catolică) împotriva curentelor laiciste și anticlericale manifestate în cadrul Statelor moderne. Sînt imposibil de evitat, cel puțin în ceea ce privește originile democrației creștine, referințele la ceea ce Emile Poulat numea "matricea"9 adică la catolicismul intransigent al lui Jean-Marie Mayeur 10. Mișcarea "Intransigeantisme", după expresia istoricilor italieni, care stabilesc astfel puntea de legătură între credință, angajamentul religios și acțiunea politică, înțelegea să apere, în secolul al XIX-lea, societatea creștină, avînd la bază condamnările proferate
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
adevărat că creștin-democrații datorează mult tradiției intransigente și filosofiei contrarevoluționare, aceștia au acționat în secolul XX mai ales asupra joncțiunii cu principiile democrației moderne, afirmînd dorința de a făuri o adevărată democrație politică, întîlnind astfel o altă tradiție, aceea a catolicismului liberal, ceea ce presupunea o anumită complexitate. Odată cu trecerea de la tradiția liberală, atașată formelor reprezentative ale democrației, la tradiția intransigentă, se trece de la noțiunea de mișcare (adică ansamblul de activități și organizații plasate sub autoritatea și sub controlul ierarhiei ecleziastice, formînd
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
o filosofie foarte diferite. Situarea între fidelitatea față de o identitate și definirea unei strategii, iată problema care se pune astăzi în mod imperativ în legătură cu aceste partide care au luat naștere acum mai bine de un secol ca partide ce apărau catolicismul și care au devenit, după primul război mondial, partide laice, animate de spiritul apărării valorilor creștine împotriva exceselor capitalismului și împotriva regimurilor totalitare, reușind să domine viața politică de după 1945 în numeroase țări cu tradiție catolică, latine sau germanice, dar
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
însămînțînd germenii războiului civil. Istoricul american Timothy Tackett 2 a arătat foarte bine modul în care Franța s-a divizat în fața unui jurămînt impus de preoți (decretul din 26 noiembrie 1790), deschizînd calea confruntării ideologice și politice între Revoluție și catolicism. De acum înainte, Revoluția și, odată cu ea, democrația și libertatea vor fi identificate de majoritatea catolicilor cu lipsa de credință militantă, iar fidelitatea catolică cu contrarevoluția "Libertatea absolută" era definită de papa Pius al VI-lea în scurtul Quod aliquantum
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
sociale și stipula dreptul Bisericii de a interveni chiar în momentul cînd, în Franța, drama din Fourmies de la 1 mai 1891 scotea în evidență pericolul unui război social. Pentru creștini-democrați, aceasta a devenit o adevărată cartă socială. În mod cert, catolicismul social nu se identifica numai cu aceștia, departe de așa ceva: intransigenți, tradiționaliști, liberali, paternaliști, progresiști mai tîrziu, toți aveau în comun această enciclică pe care fiecare și-o revendica. Ea mergea în mod deosebit în direcția curentului creștin-democrat, amorsînd o
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
das Katholische Deutschland (1838). Fiind foarte preocupat de problemele sociale, el este de părere că Biserica trebuie să se sprijine pe popor pentru a face să triumfe regatul social al lui Cristos. Acest curent tradiționalist care străbate întreaga istorie a catolicismului pînă astăzi a fost mai întîi contra: contra Revoluției bineînțeles, dar și contra a tot ceea ce putea să o favorizeze: filosofia Luminilor, protestantismul, liberalismul economic. El propune revenirea la o societate a regulilor, anti-individualistă, la corporații, la monarhia de drept
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
aici observațiile pe baza unei gîndiri politice bazate pe credință (Metternich nu vorbea chiar el, apropo de Lamennais, despre o "religie politică?"8), și experiența angajării laicilor în societate, mărturie fiind Congregația din Franța sau confederații din Eichstätt în Bavaria. Catolicism și libertate În genealogia democrației creștine opoziția față de liberalism este fundamentală, "o eroare fundamentală", după cum spunea abatele Paul al VI-lea, fondatorul, în 1894, a revistei lunare La Démocratie chrétienne. Liberalismul era declarat responsabil nu numai de suferințele muncitorilor, ci
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
declarat responsabil nu numai de suferințele muncitorilor, ci și de secularizarea societății. Totuși, în prima jumătate a secolului al XIX-lea a existat un curent catolic liberal pe care-l vom regăsi și în democrația creștină a secolului XX. Odată cu catolicismul liberal au loc primele experiențe politice ale catolicilor într-o perioadă cînd în Europa dominau regimurile cenzitare, unde viața politică se limita, în general, la o "țară legală" restrînsă, unde noțiunea de partid se reducea la a desemna un curent
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
omului și ale cetățeanului. El lua act de dispariția ireversibilă a monarhiei de drept divin și de nașterea noilor state care se bazau pe suveranitatea poporului, indiferente față de religie. Din acest punct de vedere, Belgia oferă cel mai bun exemplu. Catolicismul a fost fluturat ca un stindard contra Olandei opresive și calviniste. Spre finele anului 1825 se profila o alianță între catolici și liberali la îndemnul deputatului catolic Eugène de Gerlache, care cerea nu numai libertate pentru școlile catolice, ci toate
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
întruchipate de Daniel O'Connell, mare orator, fondatorul în 1823 al unei organizații, Asociația Catolică din Irlanda. Popularitatea sa în Europa a fost remarcabilă. Ca și în Belgia, și în Irlanda întîlnim aceeași îmbinare între protestul de ordin național și catolicism (pe care îl întîlnim de asemenea în Polonia, iar mai tîrziu și în Alsacia-Lorena anexată). Dar, poate mai mult decît în altă parte, aici exista o legătură foarte strînsă între popor și biserică. În observațiile făcute cu prilejul unei călătorii
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
ne lămuresc cu privire la formula lui Charles de Montalembert din L'Avenir (1831): "Irlanda, noul pămînt sfînt pentru noi, ceilalți catolici", cît și referitor la importanța experienței irlandeze marcate de atașamentul față de democrație și de libertatea Bisericilor. În Franța, Lamennais ilustra catolicismul liberal fondat pe acceptarea principiilor din 1789, rezumat prin deviza "Dumnezeu și libertate" apărută în cotidianul L'Avenir, al cărui prim număr a fost publicat la 16 octombrie 1830. Experiența belgiană a venit în sprijinul ideilor sale, pe care le-
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
dezamăgit de Restaurație, recuzînd atît indiferența Statului în ceea ce privește religia, cît și galicanismul, el a cunoscut o evoluție pe care o cunoscuse anterior baronul Ferdinand d'Eckstein: acest israelit de origine daneză dar de naționalitate prusacă, convertit la luteranism apoi la catolicism, legitimist și tradiționalist, prieten cu Lamennais, apăra tezele ultramontane în revista sa Le Catholique (1826/1829), sfîrșind prin a revendica cu fermitate libertățile. Lamennais s-a raliat ideii de guvern format din reprezentanții poporului, fidel, prin aceasta, propriei sale filosofii
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
format din reprezentanții poporului, fidel, prin aceasta, propriei sale filosofii a bunului simț, conform căreia consimțămîntul universal este criteriul adevărului. În 1830 el a fondat săptămînalul L'Avenir, făcînd din acesta, împreună cu părintele Henri Lacordaire și Charles de Montalembert, bastionul catolicismului liberal. Se urmărea reconcilierea Bisericii cu societatea rezultată în urma Revoluției, recunoașterea inspirației creștine a principiilor de la 1789, inoportunitatea supunerii Bisericii în fața Statului și chiar revendicarea unei separări eliberatoare pentru Biserică. El chema la descentralizare, garantînd libertățile locale, grupurile intermediare, votul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
societatea rezultată în urma Revoluției, recunoașterea inspirației creștine a principiilor de la 1789, inoportunitatea supunerii Bisericii în fața Statului și chiar revendicarea unei separări eliberatoare pentru Biserică. El chema la descentralizare, garantînd libertățile locale, grupurile intermediare, votul universal, libertățile individuale. Libertatea este consecința catolicismului, spunea cu mîndrie Lamennais, definind-o astfel: "Puterea care împiedică omul de a fi prada unuia singur, care face ca o sabie să nu însemne adevărul, care spune că omul nu este Dumnezeu". Însă se opunea categoric la ceea ce numea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]