1,146 matches
-
Apropiat", în "Sburătorul", din noiembrie 1926», se constituie într-o barbiană artă poetică hermetic-parnasiană, „în două părți“: Cu privire la „prima parte“ de ars poetica, "Din ceas, dedus"..., George Călinescu evidențiază că «hermetismul lui Ion Barbu e adesea numai filologic», cele două catrene din „deschiderea“ "Jocului secund" fiind «o cugetare clară, în limbaj dificil, arta poetică a liricului: Poezia ("adâncul acestei calme creste)" este o ieșire "(dedus)" din contingent "(din ceas)" în pură gratuitate "(mântuit azur)", joc secund, ca imaginea cirezii resfrântă în
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
dimensiuni lirico-semantice se evidențiază: cea concretă, descrierea Iubitei / Poeziei, palpabilă, corporală, și cea abstractă, a ideii, a umbrei ideii. Desigur, ca și la nou-născut, ființarea poeziei se certifică prin strigăt, dintr-o „limbă moartă“, în numele unei dialectici a viului. În catrenul al doilea suntem atenționați asupra dimensiunilor imponderabile: „ea nu avea greutate“, fiind ca aerul respirat; dar are gust ca sarea atât de „slăvită la ospețe de barbari“; e vorba de un „ospăț al spiritului“, la care se consumă "Poezia", „sarea
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
intitulată Steaua: Multe stele ard pe cer Seara cînd se-aciuă, Dar se sting pe rînd și pier Toate pîn-la ziuă! Peste timp de slavă plin Luminînd departe, Numai steaua de rubin Arde fără moarte". Spre înveselire vom cita binecunoscutul catren al lui A. E. Baconsky, ușor amendat de coraportor: "Trece-o noapte, trece înc-o zi, / Se ascute lupta între clase, / Iar chiaburii se arată-a fi/ Elemente tot mai dușmănoase". După cum ne învață necontenit partidul, atenționează Dan Deșliu, menirea noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lipsite de consistență, arareori atrăgând atenția prin vreo metaforă sau vreo imagine mai reușită. Unele poezii sunt pur descriptive, intenționând să surprindă specificul anotimpurilor sau al unor peisaje. Titlul comun de Carte poștală, sub care se înscriau diferite grupaje de catrene în multe dintre periodicele vremii, i-a adus autorului o mică faimă. Treptat el se axează pe versificarea unor aspecte privind realitățile basarabene, în strofe sugerând o atmosferă apăsătoare, care vor alcătui ciclul Icoane din Covor basarabean (1943). Ponderea în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287611_a_288940]
-
apropiată prin epitetele și comparațiile ei vii cu un bun roman bulevardier. în consecință, de Evtușenko n-a mai avut nevoie nimeni, nici sutele negre, nici democrații, nici Estul, nici Vestul. El s-a răzbunat pe toți sub forma unui catren de o neputincioasă răutate: Multe mi-au fost date pe lume/ Dar nu mi s-a dat pe deplin/ Dreptul de a alege liber/ între rahat și căcat." Cu toate că, după calitatea lor, o mare cantitate din versurile lui Evtușenko se
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
finală nu comportă nici o diferență în cele două variante. Dar în prima terțină există o diferență majoră care, ea, se cuvine cercetată mai îndeaproape. Mai exact e vorba de o schimbare de topică. Ca să o evidențiez, trebuie să citez și catrenul anterior. Iată varianta Perpessicius: "Dar prin fereastra ta eu stau privind/ Cum tu te uiți cu ochii în lumină./ Ai obosit, cu mîna ta cea fină/ În val de aur părul despletind.// L-ai aruncat pe umeri de ninsoare,/ Desfaci
Editarea lui Eminescu: un exemplu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14367_a_15692]
-
seamă; în schimb, punctele (și cele de suspensie) nu sînt la Eminescu. Judecînd după facsimil, ordinea versurilor din terțină este cea de la Creția. Nu există nici un element care s-o facă admisibilă pe cea de la Perpessicius. (Așa cum exista unul, în catrenul inițial, unde poetul ștersese noaptea din primul vers și o trecuse în cel de al doilea). Nu pot controla acum dacă nu cumva în manuscrise apare și o altă variantă. Dacă nu, e clar că Perpessicius a făcut modificarea cu
Editarea lui Eminescu: un exemplu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14367_a_15692]
-
fost descrisă în mai multe filme (în mod eronat până în prezent), în plus viața și profețiile sale continuă să fie un subiect de mare interes în mass-media. În epoca internetului, au existat, de asemenea, mai multe farse notabile în care catrene scrise în stilul lui Nostradamus au fost difuzate prin e-mail. Cel mai cunoscut exemplu se referă la atacurile din 11 septembrie 2001 din New York de la World Trade Center. Entuziaști ai scrierilor lui Nostradamus cred că acesta a profețit numeroase evenimente
Nostradamus în cultura populară () [Corola-website/Science/329703_a_331032]
-
Alias" apare personajul Milo Rambaldi, un profet fictiv, care pare a fi o combinație între Nostradamus și inventatorul non-profetic dar vizionar, artistul și geniul Leonardo Da Vinci. În serialul de televiziune științifico-fantastic "Prima invazie", protagoniștii folosesc o carte necunoscută de catrene scrise de Nostradamus pentru a lupta împotriva unei invazii extraterestre. Nostradamus a fost, de asemenea, un personaj principal în serialul BBC "This Morning With Richard Not Judy", unde a fost interpretat de Emma Kennedy. În 1993, "Face" produce jocul arcade
Nostradamus în cultura populară () [Corola-website/Science/329703_a_331032]
-
nevoie de pămătuf. Reclamele Burma Shave, apărute În anii ’20 și populare pînă prin anii ’60, au fost precursoarele actualelor panouri publicitare și au Împînzit America, fiind plasate pe marginea drumurilor. Reclamele erau de cele mai multe ori concepute sub forma unor catrene umoristice, fiecare vers fiind Înscris pe un panou, iar panourile fiind dispuse la intervale regulate. Catrenele se Încheiau invariabil cu „Burma Shave”. (n. trad.) Curs de apă În deșert (n. trad.). * cum - prepoziție avînd sensul de „combinat cu“, „utilizat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
au fost precursoarele actualelor panouri publicitare și au Împînzit America, fiind plasate pe marginea drumurilor. Reclamele erau de cele mai multe ori concepute sub forma unor catrene umoristice, fiecare vers fiind Înscris pe un panou, iar panourile fiind dispuse la intervale regulate. Catrenele se Încheiau invariabil cu „Burma Shave”. (n. trad.) Curs de apă În deșert (n. trad.). * cum - prepoziție avînd sensul de „combinat cu“, „utilizat În combinație cu pentru a indica dubla funcționalitate, natură“. (n. trad.) Supă făcută cu zeamă de pasăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lui Milles, așezat discret într-un colț retras al grădinii, poți citi, încrustat pe o placă de marmură, poemul-testament al artistului, din care Gertrud, însoțitoarea și ocrotitoarea noastră, ne-a tradus și ne-a pus să reținem măcar acest mirific catren, care poate fi un adevărat imn și, totodată, un îndemn închinat tuturor creatorilor: "Cântecul meu închin În memoria fiorului creator, A bucuriei de a face viața Mai frumoasă decât s-a născut!" * Într-o seară, în ziua de 12 august
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
regăsit calea suferinței creștine, asumându-și drumul crucii..." Antiteza e evidentă! Nu lipsesc ipotezele spectaculare și afirmațiile provocatoare, cum este aceea conținută în comentariul poeziei Plumb, în care Th. Codreanu vede un Luceafăr de "semn întors", concentrat în doar două catrene. Altfel spus, este "istoria hiperconcentrată a incompatibilității iubirii în raportul dintre Eros și Thanatos. Drama hyperionică provine din faptul că unul dintre parteneri este mort în raport cu celălalt sau viu în același raport" (pag. 188). De altfel, mai tot timpul autorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
unde punctele noastre de vedere erau diferite. Aduc doar un exemplu. Zice Codreanu: "Oricât de paradoxal ar fi, mă văd nevoit să constat că Plumb este Luceafărul lui Bacovia, cu atât mai extraordinar cu cât e concentrat doar în două catrene (...). Astfel a atins el (Bacovia I. I.) extraordinara performanță ca 98 de catrene eminesciene să fie concentrate în două!". Ei, bine. Chiar și ca metaforă critică (vorba lui Th. Codreanu), această constatare este, firește, o exagerare. Dar paradoxal! (de la Codreanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Oricât de paradoxal ar fi, mă văd nevoit să constat că Plumb este Luceafărul lui Bacovia, cu atât mai extraordinar cu cât e concentrat doar în două catrene (...). Astfel a atins el (Bacovia I. I.) extraordinara performanță ca 98 de catrene eminesciene să fie concentrate în două!". Ei, bine. Chiar și ca metaforă critică (vorba lui Th. Codreanu), această constatare este, firește, o exagerare. Dar paradoxal! (de la Codreanu cetire) care nu supără. Lui Theodor Codreanu îi plac hiperbolele, abundența, megalos-ul... Dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
iese din canon, numai atunci el devine de necitit" (p. 61). N. Manolescu însă e convins că poemul eminescian Luceafărul este o operă mediocră, deși nu se poate să nu fi citit reflecțiile profesoarei din Elveția Svetlana Paleologu-Matta care, în catrenul "Nu e nimic și totuși e/ O sete care-l soarbe,/ E un adânc asemene/ Uitării cele oarbe, a văzut punctul cel mai adânc al poemului, ca un centru al lui virtual (...), o adevărată variantă românească a Ființei." Distinsa Doamnă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Memento mori, criticul identifică o serie de apropieri izbitoare între cele două producții lirice, ajungând la concluzia că "performanța unică a lui Ion Barbu este că a concentrat vasta panoramă a deșertăciunilor din Memento mori doar în pătratul zilei unui catren, transformând o epopee într-o teoremă lirică". Dar, așa cum argumentează autorul acestui volum, poetul nu s-a lăsat sedus doar de perfecțiunea și bogăția sensurilor versului eminescian, ci și de romanul lui Mateiu Caragiale, Craii de Curtea-Veche, ale cărui ecouri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
4 mai 2011 La iarbă verde, cu Nostradamus pe urme era o zi obișnuită nu avea nimic special discuțiile interminabile (despre sfârșitul tuturor lucrurilor) se încheiaseră în coadă de pește toată părțile ieșiseră la iarbă verde încinseseră și un grătar catrenele lui nostradamus dormitau împrăștiate pe fața de masă albă pătată de scrum cineva a strigat chiar și apocalipsa trebuie să aștepte măcar până la desert au râs cu toții priveau către cer cu o oarecare teamă era o zi obișnuită nu avea
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
pe fața de masă albă pătată de scrum cineva a strigat chiar și apocalipsa trebuie să aștepte măcar până la desert au râs cu toții priveau către cer cu o oarecare teamă era o zi obișnuită nu avea nimic special în afara unor catrene dar nostradamus conform ultimelor concluzii (publicate în tabloidele de a doua zi) a fost declarat impostor imediat după consumarea antreurilor 4 mai 2011 Călătorie Ca un ultim chin, către tine vin, Plouă obsedant cu amănunte, Mi se face rău fără
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
însușire, ci preocuparea vădită pentru perfecțiunea formală. Este o poezie de notație, de consemnare a unei stări, de meditație subtilă, ferită de retorism. Eleganța versificației atestă îndelunga șlefuire. Sunt utilizate cu grație formele poetice fixe, O. fiind un virtuoz al catrenului și un meșteșugar al terținei; el cultivă puritatea formală și tradiția madrigalescă. Pe rând și cu egală participare poetul dă glas melancoliei nocturn-autumnale într-un peisaj urban sumbru și ostil; se poate recunoaște o melancolie bacoviană (fără tragismul lui Bacovia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288516_a_289845]
-
dizgrație, a fost ridicat la rang de virtute chiulul, îmbrățișat deopotrivă de elevi și de unii profesori. Interesul lor pentru școală a scăzut dramatic, preocuparea dominantă fiind descoperirea unor căi facile de emigrare sau de pătrundere în lumea afacerilor. Un catren intitulat „La remorcă" exprimă, cu amărăciune, această stare de lucruri din învățământ: De când economia țării e-n derivă, Dăscălia nu mai este atractivă. Mulți din cei ce, totuși, o îmbrățișează, La discotecă, politică sau bar o remorchează. Tot mai puține
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
de mulțumire pentru munca prestată în cei peste 40 de ani de activitate didactică. La rândul meu aduc mulțumiri inspectorului general Mihai Dumitriu. Și, pentru că distincția a venit cu multă întârziere, în cartea mea intitulată „Flori târzii" am dedicat un catren acestui eveniment: Mi s-a conferit Diploma de onoare Pentru merite deosebite-n trebi școlare. E, de fapt, o recunoaștere tardivă, Un aconto bun pentru ... colivă. Acum, ca și în anii ’90, normaliștii au tendința de-a prelua în comportamentul
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
inspirație tradițional, prezintă particularități diferite: concentrarea expresiei, formularea (uneori) eliptică, versul liber, imaginea șocantă. Circumscrise în formula miniaturalului și grațiosului sau revărsate fără îngrădiri, poemele cuprind când viniete cu motive câmpenești, stilizate subtil, când reprezentări ale unei naturi frenetice, explozive. Catrene abil articulate propun spre contemplație desene delicate: un copac, un râu, o fântână, o stea, soarele, luna, un nor, un porumbel, un miel, evocă amiaza, amurgul, dimineața, surprinse în diverse anotimpuri, cu sugestii adeseori erotice, în virtutea cărora alunecarea în parnasianism
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
patetică a existenței. E adevărat că a făcut și el o mulțime de caricaturi de tip epigramatic, așa cum, la un colț de masă, pe o listă de bucate sau o cutie de țigări, a scris și Al. O. Teodoreanu nenumărate catrene. (E adevărat, de asemenea, că în expoziția recentă au fost în număr prea mare, în raport cu restul, caricaturile de acest fel.) Dar caricatura însemna pentru Ion Sava o metaforă absolută, o viziune dantescă asupra lumii, cu aceeași semnificație etică și existențială
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
cronică traducerii la Șah-namé de Firdousi realizată de George Dan. Nu lipsesc contribuțiile de folclor și folcloristică, printre care o cercetare asupra preluării motivului Mioriței în spiritualitatea populară maghiară. Compartimentul forte al publicației îl reprezintă însă traducerile din Omar Khayyam (catrene în tălmăcirea lui George Dan), lirica hindusă (versiuni de Iv. Martinovici), poetul tibetan Milarepa, Shakespeare (sonetele XIX și XXVI), versuri ale lui Clemens Bretano (traduse de Dan Constantinescu), Hölderlin (în interpretarea Veronei Brateș), Ana Ahmatova ș.a. Adrian Hamzea transpune în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286016_a_287345]