2,977 matches
-
până la sacrificiul suprem! Toate astea nu le vom putea îndeplini dacă nu ne vom reaminti ceea ce am învățat cu ani în urmă, când am făcut armata de drept. Și, dacă nu greșesc, unii dintre voi au mai zăbovit în această cazarmă... Așa că, din această clipă, vă aflați în slujba patriei! De mâine, vom trece la instruire sistematică... După terminarea cuvântului comandantului, trupa s-a retras în cazarmă... ― Sergent Dinsus, aranjează-ți ținuta, ca să ne prezentăm la domnul locotenent colonel - l-a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de drept. Și, dacă nu greșesc, unii dintre voi au mai zăbovit în această cazarmă... Așa că, din această clipă, vă aflați în slujba patriei! De mâine, vom trece la instruire sistematică... După terminarea cuvântului comandantului, trupa s-a retras în cazarmă... ― Sergent Dinsus, aranjează-ți ținuta, ca să ne prezentăm la domnul locotenent colonel - l-a luat pe sus locotenentul Coasă. ― Am înțeles, domnule locotenent - a răspuns Dumitru, cercetându-și echipamentul. ― Știi cumva de ce a pus comandantul ochii pe tine? ― Nu știu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
locotenentului așa o întâmplare, când nu i-am spus nici tatii sau nevestei vreun cuvânt despre asta? Am să văd dacă ofițerul mă întreabă și vrea să-i povestesc... Dacă nu, atâta pagubă să am...” Când au ajuns pe culoarul cazărmii, locotenentul și-a scos chipiul și l-a scuturat de zloată. Apoi, cu gest obișnuit, și l-a așezat pe cap, dar l-a tras mult pe frunte, încât abia i se ghiceau ochii. S-a întors spre sergent: ― Mâine
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
câteva minute pentru ca rachiul să-și facă treaba... Umplând din nou paharele, l-a îndemnat: ― Hai! Povestește! ― Nu știu de unde să încep povestea... Păi, eu cred că e cel mai bine să pornești din momentul când ați ieșit pe poarta cazărmii. ― Apoi, după câtă instrucție am făcut cu tunurile, a venit vremea să facem și aplicații. Întâi aplicații de zi și apoi una de noapte, pentru care ne-am pregătit multă vreme... În ziua de dinaintea acestei aplicații, a fost o forfotă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și când totul a fost gata am îndemnat: „Hai, băieților, că sunteți de ispravă. Ați tras la plug, ați tras la car, v-ați opintit la sanie, dar acuma o să urniți din loc dihania asta de tun. Hai, că la cazarmă am să vă dau tot ovăzul cailor de la acest tun”... Dacă ați fi fost acolo, v-ați fi minunat cât de frumos și lin au pornit plăvanii. Nu știu cum ar fi scos tunul din locaș caii, dar boii ne-au arătat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
fi minunat cât de frumos și lin au pornit plăvanii. Nu știu cum ar fi scos tunul din locaș caii, dar boii ne-au arătat că se poate ieși ușor. Chiar și pe o ploaie ca aceea. ― Cum ați fost primiți în cazarmă? ― Aici lucrurile se încurcă. Mijeau zorile deja când în poarta cazărmii s-a oprit un tun tras de o pereche de boi mânați de un căprar care mergea ca și cum ar fi venit de la arat din țarină. Santinela a făcut ochii
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ar fi scos tunul din locaș caii, dar boii ne-au arătat că se poate ieși ușor. Chiar și pe o ploaie ca aceea. ― Cum ați fost primiți în cazarmă? ― Aici lucrurile se încurcă. Mijeau zorile deja când în poarta cazărmii s-a oprit un tun tras de o pereche de boi mânați de un căprar care mergea ca și cum ar fi venit de la arat din țarină. Santinela a făcut ochii mari. Văzuse el înhămați la tun tot felul de cai: suri
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
că și-a închipuit vreodată. Îndată a fluierat prelung - a alarmă - după sergentul de serviciu. Acesta s-a prezentat în pas alergător, agitat. Ce și-o fi închipuit el? „Să știi că a fost atacat postul de santinelă de la poarta cazărmii!” Când a dat cu ochii de frumusețea de boi înjugați la tun și de mine, stând țanțoș cu biciușca în mână, s-a oprit și, încrucișându-și brațele - a admirație - a început să râdă. Printre hohotele de râs a reușit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
m-a lăsat să termin. M a întrebat ce știu de cai și omul care trebuia să aibă grijă de ei. Am răspuns scurt: „Să trăiți, domnule căpitan! Nu știu”. „Dacă în această noapte omul și caii nu apar în cazarmă, mâine dimineață, împreună cu camaradul de lângă tine, duceți boii gospodarului, împreună cu doi saci plini cu ovăz și mulțumirile noastre pentru bunătatea lui. Apoi îl căutați pe dezertor... Acum băgați tunul la adăpost, dați boii în primire omului de la grajduri cu ordin
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și apoi cine știe ce șoc suferise ostașul și îi făceai mai rău. Și până la urmă ați aflat ce s-a întâmplat? ― Când l-am simțit pe Traistă că prinde putere, l-am luat pe departe: „Știi, mâine dimineață, când ajungem la cazarmă, trebuie să prezint un raport asupra celor întâmplate și motivul pentru care nu ai venit cu caii la timp, ca să putem pleca după terminarea aplicației. Ia să auzim. Ce s-a întâmplat?” ― Eu zic să luăm și noi câte un
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mers ca un lunatic, scotocind fiecare viroagă. Simțeam că pic din picioare de oboseală și de foame, dar poate cel mai tare de frică. <Ce am să pățesc, fiindcă nu m-am prezentat cu caii pentru a duce tunul la cazarmă și acum uite că nu-i mai găsesc?!> Când am ajuns pe creasta dealului, am văzut că drumul duce spre un sat hăt departe. Peste o vale lungă. Abia se zăreau casele. Trecuse de amiază. Ce mi-am zis? <Fie
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cum au obiceiul. M-am dus la ei și, mângâindu-i pe greabăn, îi cercetam să văd ce au pățit... Bătrânul m-a poftit în casă, să mă omenească. Deși eram mort de foame, nu am intrat. <Mă duc la cazarmă să duc caii, că altfel Curtea Marțială știe de mine. Nu știu cum să-ți mulțumesc, moș Gheorghe, că ai avut grijă de cai. Rămâi sănătos și să trăiești> - am mai apucat a spune. Am luat caii de dârlogii făcuți ferfeniță și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a spune. Am luat caii de dârlogii făcuți ferfeniță și am ieșit pe poartă. Și iacătă-i îs aici!” - a sfârșit povestea Traistă... ― Strașnică întâmplare! Acum, după ce îi mai goli paharul cela, să-mi spui cum v-au primit la cazarmă. Dumitru nu s-a lăsat rugat și îndată a început să depene povestea mai departe. ― Când l-am văzut pe Traistă revenit printre cei vii, am pornit către cazarmă. Pe drum îmi făceam planul raportului pe care să-l prezint
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
goli paharul cela, să-mi spui cum v-au primit la cazarmă. Dumitru nu s-a lăsat rugat și îndată a început să depene povestea mai departe. ― Când l-am văzut pe Traistă revenit printre cei vii, am pornit către cazarmă. Pe drum îmi făceam planul raportului pe care să-l prezint în fața domnului căpitan. Mă gândeam că n-a avea răbdare să-mi asculte toată tărășenia și, dacă raportul nu e limpede, să n-o pățească săracul Traistă. Când am
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
îmi făceam planul raportului pe care să-l prezint în fața domnului căpitan. Mă gândeam că n-a avea răbdare să-mi asculte toată tărășenia și, dacă raportul nu e limpede, să n-o pățească săracul Traistă. Când am ajuns la cazarmă, am dus caii la grajduri, cu rugămintea să-i aducă la o înfățișare cât mai normală și să-i hrănească cum trebuie. Apoi ne-am dus la domnul căpitan. Furierul ne-a spus că trebuie să așteptăm puțin, până ce iese
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și mai mult faptul că în acele condiții soldatul Traistă nu s-a gândit nici un minut măcar să se întoarcă fără cai! Și chiar dacă nu mergeam noi să-l căutăm, el - cu ultimele puteri - s-ar fi prezentat cu caii la cazarmă... ― Îmi place cum gândești. Dar pe tine de ce te-au făcut sergent ― Mă puneți să mă împăunez cu meritele mele. De fapt, nu a fost decât o hotărâre de moment, pentru a ieși din necaz. Ce mi-am zis atunci
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
fi. Chiar și doi măgari de-ar fi să-i înham la tun, dar de ieșit de aici trebuie să ies!” Așa s-a făcut de am legat tânjala boilor de tun și cu cei doi plăvani am ajuns la cazarmă... ― Nu e împăunare, sergent. E o relatare a gândirii tale din acele momente deosebite și soluția pe care ai găsit-o pentru a ieși din impas... Ce vom face în zilele următoare, va fi reluarea aceluiași drum pe care l-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
în făgașul ei și din când în când tresaltă peste câte o piatră... E pace, dar ce ar fi ca toate acestea să fie adevărate? Să ne ferească Dumnezeu de așa pacoste” - gândea Dumitru... În fiecare zi, la retragerea în cazarmă, simțeau că oboseala le-a intrat în oase și orice mișcare este o luptă pentru a învinge un val de mâl prin care sunt nevoiți să înainteze... Într-una din seri, Dumitru l-a întrebat pe Todiriță; ― Cum ți se
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
străduit să vă reamintiți cele învățate atunci când ați făcut armata de drept, încât la această dată sunteți luptători adevărați! Așa v-a cerut țara, iar voi ați răspuns: „prezent!” După cum v-am spus în momentul când ați pășit pragul acestei cazărmi, situația în lume este destul de tulbure. Voi v-ați pregătit pentru cea mai nedorită situație; un război de apărare a țării. Acum veți merge acasă la familiile voastre, care vă așteaptă cu nerăbdare. Aș dori ca viața să ne aducă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
unul dintre camarazi. ― V-ați mișcat ca „ochii mortului” în fața dragilor noștri comandanți. Rugați-vă să nu mai ajungeți cumva pe mâna lor, căăă.. ― Că ce? - a întrebat același glas. ― Nu vă mai aduceți voi aminte ce scria la poarta cazărmii când ați intrat de „răcute”? - a întrebat Dumitru. ― Ce scria, fratele meu, că eu nu știu? - a întrebat învățătorul. ― „Bine ați venit!” ― Așa se și cade să fii întâmpinat. Nu? - a apreciat țârcovnicul. ― Da, dar n-ai băgat de seamă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
gând. Undeva, în creier, se făcuse un gol care să lase loc gândurilor către cei de acasă... Și acestea, picătură cu picătură, au început să ude câmpul uscat lăsat de „seceta” concentrării... În tot timpul scurs de la intrarea pe poarta cazărmii și până în momentul acesta, nu au trăit pentru ei aproape nici o clipă. Mereu se auzea un ordin sau era nevoie să facă ceva cu mare grijă, ca să nu greșească. Cel mai greu i-a fost lui Todiriță. El a fost
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
rachiu? Beau și păgânii. Așa că țoiul de rachiu am să-l dau ca orice om de treabă, fiindcă și mie mi-i dor de o gură de harașpincă. N-am pus pe limbă o picătură de când am intrat pe poarta cazărmii... După un mers răzbit, au zărit gara. ― Uite și tu cât îi de pustiu pe aici. Parcă nu mai pleacă și nu mai sosește nimeni cu trenul - a apreciat Todiriță când au intrat în gară. ― Vezi tu ce înseamnă obișnuința
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
gara. ― Uite și tu cât îi de pustiu pe aici. Parcă nu mai pleacă și nu mai sosește nimeni cu trenul - a apreciat Todiriță când au intrat în gară. ― Vezi tu ce înseamnă obișnuința? ― Adică? ― Tu te-ai învățat cu cazarma. Acolo erai mereu la grămadă. Aici ești în lume, omule, unde nu se umblă cu plutonul... Fiecare cu treburile lui. ― Ce-i drept și lui Dumnezeu îi place. Da’ până una-alta, hai să vedem la ce oră ar fi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
care i-a zis că Petey nu era soiul de om care să fure din bani și că n-ar fi protejat niciodată fratele unei iubite, pentru că lui Petey îi plăceau băieții, din ăia tineri și tuciurii - obicei deprins în cazarmă, în Alabama. Aici Mickey și-a ieșit din pepeni, s-a pornit să împroaște cu scuipat ca un câine turbat și a turuit obscenități în idiș, făcându-i pe bodyguarzii lui evrei să freamăte neliniștiți. Johnny știa în mod evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Midhat, alege patru oameni și trimite-i În solie la palatul Topkapî. Să-i ceară sultanului o Întrevedere unde va voi și când va voi el, dar nu mai târziu de o săptămână. Până atunci, Cuceritorii rămași să reintre În cazarmă. Cei care au ceva să-mi spună sunt liberi să vină oricând. Să mă aștepte, În formație completă, mâine, la revărsatul zorilor. Și Îți mulțumesc pentru gânduri. - Pentru... gânduri, stăpâne?! - Da. Știu că pot avea un ajutor În tine. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]