2,847 matches
-
șase-douăzeci și șapte de ani. „Se pare că nu prea sunt oameni trecuți de treizeci de ani care să facă parte dintr-o formație.“ Trupa sa preferată este Rainbow. Câteodată mai cântă în cluburi cu muzică live. Nu joacă la cazinouri. Nu fumează. Nu prea bea. În mare, îi place ceea ce face. „Dimineața plec de acasă la 07.15. Iau metroul de la stația Nishi-kawaguchi, linia Keihin-tōhoku până la Ueno, apoi trec la lnia Hibiya și merg până la Hiro-o. Îmi ia cam o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
i-a avut până acum Republica portugheză, patru au fost profesori și doi au fost scriitori. Intervenția artiștilor și cărturarilor în viața publică portugheză are loc prin așa numita "generație de la Coimbra". Semnalul îl dă seria de conferințe organizate la Cazinoul din Lisabona, în 1871, de către un grup de intelectuali democrato-revoluționari, în fruntea căruia se aflau patru tineri scriitori: poetul Antero de Quental, romancierul Eça de Queiroz, istoricul și economistul Oliveira Martins și poligraful Teofilo Braga. Patru nume care, douăzeci de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lojilor străine și lusitane în istoria modernă a Portugaliei. Despre teroarea liberală: Oliveira Martins, op. cit. vol. I, p. 373 sq.; Erratas, p. 327, sq.; Don Miguel Sotto-Mayor, op. cit. p. 171 sq. CAPITOLUL II Despre "generația de la Coimbra" și Conferințele la Cazinoul din Lisabona: Antonio Cabral, Eça de Queiroz (ed. II, Lisboa 1920), p, 101 sq.; Camara Reys, As questoes morais e sociais na literatura (Lisboa, 1941) p. 72 sq.; Alfredo Pimenta, Mestres do pensamento (Braga, 1941); Manuel da Silva Gaio, Os
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
moartea mamei. Nu vrea să-mi dea Încă o sumă Întreagă. E pusă Într-un cont cu scadență, și trebuie să trăiesc din venit. Când am avut ocazia, am aruncat cincizeci de mii pe buticul ăla. — Am crezut că la cazinou, În Las Vegas. — Nu, nu, era un complex de moteluri În Vegas și noi aveam magazinul de haine, buticul pentru bărbați. Purtător furios de haine și decorator furios de corpuri de bărbați, ar fi fost Wallace. — Unchiule Artur, aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
minte asta. Nu o voi spune decât o singură dată. Acum trei ani, când am început să fac cu adevărat bani, în comparație cu toate celelalte afaceri pe care le încercasem până atunci, tatăl meu dăduse de dracu din cauza banilor pierduți prin cazinouri și la cursele de cai... Știi ce a făcut fricosul ăla? A întocmit o factură cu toți banii pe care îi cheltuise cu mine ca să mă crească. Exact - cu alte cuvinte, mă facturase, fir-ar al dracului să fie. Copilăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mea. L-am bătut amical pe umăr. Nu prea eram eu bun la chestii din astea. — Două săptămâni, am spus, două săptămâni și ai scăpat de aici. Două săptămâni, după care tu și cu mine vom zace beți în vreun cazinou cu două gagicuțe pe lângă noi. — Ba nu, eu nu. Eu voi fi cu Ella și cu copiii. Numai pentru asta trăiesc acum. Îmi oferi un rânjet disprețuitor. Beat într-un cazinou cu tine și cu două curve. Ce mișto. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tu și cu mine vom zace beți în vreun cazinou cu două gagicuțe pe lângă noi. — Ba nu, eu nu. Eu voi fi cu Ella și cu copiii. Numai pentru asta trăiesc acum. Îmi oferi un rânjet disprețuitor. Beat într-un cazinou cu tine și cu două curve. Ce mișto. Chiar crezi că nu m-am săturat de așa ceva? M-am dus să-i aduc cafea și ciocolată. De zece ani se tăvălea Alec pe la periferia societății. I-au trebuit zece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în sus, pe Bulevard, cârciumile „Tomis“ și „Tic-Tac“, lactobarul unde servea Tanti Rozi, cinematograful „Victoria“, magazinul Beldiman, fosta librărie a Academiei, C.E.C.-ul de odinioară, transformat în „Havana Club“, iar acum în Cazino, cofetăria de pe colț, fostele consignații de pe Academiei, cazinoul „Trocadero“, a fost și acolo un restaurant, și uite-așa, în pas leneș, într-o dimineață ca aceasta, aș putea să-mi descriu aproape patruzeci de ani din viață. De la primul film văzut la cinema „Victoria“, Ocolul Pământului în 80
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o fi fost restaurantul „Tomis“? Dar lacto-vegetarianul, unde servea Tanti Rozi? Ce-a fost lângă aceste obloane mari, metalice care astupă vitrinele unor foste prăvălioare de lângă fostul hotel „Cișmigiu“? Cum se numea cinematograful de lângă „Timpuri noi“? „Festival“? A fost un cazinou o vreme acolo, acum e părăsit. Pe treptele lui doarme, din când în când, o nenorocită cu un morman de sacoșe după ea, cu manta de pompier și cu un teanc de ziare. Într-o după-amiază, pe înserat, stătea tolănită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
America. Printre alte atracții, acest Tenebrarium (căci așa Își rebotezase Deulofeu creația) oferea sesiuni de spiritism, necromanție, lupte de cocoși, guzgani, cîini, femei, schilozi sau lupte mixte, fără a uita de pariuri, un lupanar specializat În damblagii și monștri, un cazinou, un birou de consultanță juridică și financiară, un atelier pentru filtre de amor, o scenă pentru spectacole de folclor regional, teatru de marionete și defilări de dansatoare exotice. De Crăciun, se punea În scenă o reprezentație a Păstorilor cu participarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de mai multă fervoare pentru misiunea asta”. Mal se gândi la zvonul pe care îl auzise: că Mickey Cohen cumpărase parte din Teamsters, sindicatul camionagiilor, de la reprezentantul lor de pe Coasta de Est - un tip care urmărea să investească banii în cazinourile din Havana. „Mickey C. ar putea fi muls pentru câțiva dolari dacă fondurile orașului se subțiază prea mult. Pun pariu că nu l-ar deranja dacă i-ar vedea pe cei de la AUFT fără contracte, înlocuiți de oamenii lui”. Loew
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Lucruri frumoase. Ar fi păcat ca Jack D. să le găurească cu niște gloanțe. Vocea lui Audrey tremura. — Mickey și Jack încearcă să îngroape securea războiului. Jack vrea să intre în niște combinații cu el. Poate ceva droguri, poate un cazinou în Vegas. Meeks, mi-e drag Mickey și eu îi sunt dragă lui. Buzz auzi ultimele cuvinte ca pe un bang, bang, bang, bang. Luă fișicul de bani, îl îndesă în buzunar și spuse: Mda, îi e drag să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
un pahar de whisky cu sifon într-o mână și o țigară aprinsă în cealaltă. Văzusem toate astea în filme și știam cum trebuie să arate. Obișnuiții locului la parter, în barul cu pian, sorbind din paharele cu martini sec. Cazinoul de la etaj, cu masa pentru ruletă și zarurile rostogolindu-se înăbușit pe plușul verde, crupierul de la masa de bacara vorbind în șoaptă, cu un accent străin, uleios. Sala de bal de la parter, cu separeuri de piele lucioasă și cântăreața scăldată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
iarba ceasuri în șir. Când vine iarna, stă în casă și se uită la televizor. Iar când nu mai suportă televizorul, se urcă în mașină și se duce la Atlantic City. Își ia o cameră la unul din hotelurile cu cazinou și joacă blackjack zece zile fără să se întrerupă. Uneori câștigă, alteori pierde, dar lui Stanley nu-i pasă. Are destui bani ca să trăiască și nu contează dacă, din când în când, aruncă o parte din ei pe fereastră. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
spălătoreasă, l-a crescut din greu, cu mâinile ei, cu acul... — A plecat ca să scape de influența familiei, tatăl moșier bogat. — Negustor. — Dentist. — Tatăl i-a dat de mic banii pe mână, frații lui se lansaseră În jocuri de cărți, cazinouri, bursă, curve, viață de noapte, pe el nu l-a interesat decât cartea... -- Și-a părăsit aici frații sugari, tatăl bătrân, infirm și nu s-a mai Întors niciodată să-i vadă! Un adevărat cult a avut pentru mama lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
avea parte de el câte zile o avea! Amin!” PAGINĂ NOUĂ 32 Ziua își făcea cu greu loc prin ceața deasă a nopții. Doar copacii din parc luminau fantomatic cu șiruri de coroane aurii. Trăsura trăsese deja la scară în fața cazinoului. Prințul respiră adânc și cu plăcere aerul tare al toamnei. Cu atât mai mult cu cât aflase despre îngrozitorul sfârșit al marelui dragoman Dimitrie. Premoniția se împlinise, devenise act criminal. Doar sabia ridicată deasupra capului său nu lovise încă. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
strada Verneuil, Manuc se întrebă dacă ceea ce trăia acum făcea parte într-adevăr din viața lui reală sau dacă nu cumva murise deja, trăind doar un fel de vis prelungit până dincolo de moartea lui... Din cauza insomniilor își petrecea nopțile în cazinouri. Norocul tocmai îl copleșise și de astă dată cu încă o sumă importantă. Se bucura, desigur, dar nu avea de gând să păstreze grămada aceea de bani. Niciodată nu păstra pentru el banii câștigați la noroc. Avea un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
jumătatea după-amiezei deschideau marile ferestre ce dădeau spre piscină, La Croisette și plajă, și făceau amor până se însera, ca să se ducă apoi să cineze la Le Moulin de Mougens, El Oasis sau Chez Félix și să sfârșească noaptea la Cazinou, riscând totul pe numărul opt. Plătea un preț mare pentru acele zile; prea mare, după părerea lui, și partea cea mai proastă nu era deșertul în sine, căldura și monotonia, ci amintirile și certitudinea că, dacă vreodată va reuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
bord, dar asta naște discuții. Da’ și Eddy a avut noroc cu caru’. Chiar c-a avut. După aia am ieșit din curent și am ajuns la marginea golfului, unde apa nu mai era albastră, ci verzuie; se vedeau deja cazinourile de pe Long Reef și cele de pe Western Dry Rocks, catargele vaselor ancorate la Key West și hotelul La Concha, Înălțîndu-se dintre toate casele mici, și o grămadă de fum ridicîndu-se din locurile unde se ardea gunoiul. Farul de la Sand Key
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
feroce -noi, cei din jur, care îi priveam cu admirație și sadism, ne simțeam umiliți. Mai puțin Sabina: ea nu reuși să se concentreze mult asupra lor. Nerăbdătoare, o luă înainte și se pierdu pe sub copacii din parcul care înconjura Cazinoul. Ca s-o smulg din gânduri, am întrebat-o dacă nu i se păruse și ei că ursulețul avea exact privirea aceea a Zuzei, dementă și caraghioasă totodată. A întors spre mine un chip șmecher: care Zuza? Era clar, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cazarma din apropierea Peleșului. Vorbeam într-una și o priveam cu coada ochiului. Chiar dacă zâmbea și părea să absoarbă razele soarelui prin toți porii ființei, o simțeam rece, pierdută. Când soarele s-a rostogolit peste culmi, am început să coborâm. În dreptul Cazinoului s-a oprit și m-a somat să-i dau toți banii pe care-i aveam la mine. Bineînțeles că i-am dat doar niște mărunțiș. L-a luat și, fără un cuvânt în plus, a demarat pe aleea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a luat și, fără un cuvânt în plus, a demarat pe aleea care ducea la intrare. Hei, unde ai tăiat-o așa? Nu mergem și noi la hotel să mâncăm ceva? Ieșim mai târziu la plimbare. Degeaba! Intrase deja în Cazinou. Îngrijorat, m-am ținut după ea. Am pătruns într-o sală imensă, plină de jocuri mecanice. Spre surprinderea mea, pe scaunele înalte erau cocoțați mai ales puștani în jur de paisprezece ani. Parcă ne găseam într-un cazinou de mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
deja în Cazinou. Îngrijorat, m-am ținut după ea. Am pătruns într-o sală imensă, plină de jocuri mecanice. Spre surprinderea mea, pe scaunele înalte erau cocoțați mai ales puștani în jur de paisprezece ani. Parcă ne găseam într-un cazinou de mâna a doua din vreun cartier bucureștean, iar nu în inima munților care te provocau să-i încaleci, să te bați cu ei. Doar ornamentele regale din tavan aminteau că ne aflăm în cea mai fashionable stațiune montană a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
plămânii cu fum de Kim mentolat, m-am întrebat dacă nu cumva prietena mea se întorsese mintal la fericita vârstă a adolescenței. N-am apucat să sorb Pink Beach-ul de sub umbreluța portocalie înfiptă în pahar. Sabina a țâșnit afară din Cazinou la fel de brusc precum intrase. Am alergat după ea. În spatele meu, vocea grohăită din difuzoare mă sfidă încă odată: „când tu mâncai iaurt și sana/eu vindeam marijuana!” Ajunși cu bine la hotel, Sabina s-a dus să se schimbe pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și depărtările dintre ele, într’unul singur. Delta a crescut deodată în însemnătate și își are oaspeții pătimași și nelipsiți. Constanța cu stațiunile dimprejur, împreună cu Mangalia, s’a schimbat într’o regiune turistică maritimă de mare capacitate, prin ridicări de cazinouri, prin construcții de hoteluri și vile (...). Urmează apoi drumurile „României Mari”, de la Poiana Brașov la mănăstirile Bucovinei și din Oaș în Maramureș. Toate descrise cu grijă și puse în ordine în urmă cu șaptezeci de ani de către Emanoil Bucuța în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]