8,276 matches
-
se îndreptă spre nord-est, și în câteva minute aparatul nu mai era decât un punct în zare. Abia atunci familia Sayah se apropie de sac, Aisha îl deschise și rămase câteva clipe năucită, cu gura căscată și cu ochii cât cepele. — Este posibil să existe atâția bani? exclamă în cele din urmă. Există sau nu, n-o să-i păstrăm - îi spuse fratele său. Nu sunt ai noștri. Și ce ai de gând să faci cu ei? vru să știe Suleiman. Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
care doar vîntul, ploaia și vrăbiile par a Încerca s-o descifreze. Aparatul de filmat coboară ușor și peisajul Începe să se umanizeze. Se văd balcoanele Înțesate de rufe colorate, halate de lucru, scutece, treninguri, borcane cu gogoșari, funii de ceapă și glastre stivuite una Într-alta așteptînd să reintre În funcțiune cam pe la jumătatea lui martie. Aduse În prim plan, zidurile clădirilor Își arată uzura. Fețe Îmbătrînite Înainte de vreme pe care fardul aruncat neglijent și cu nepricepere le compromite definitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
calitate caută bibelouri chinezești și stampe japoneze „ce să fac, sînt o estetă, zice, vreau să fie neapărat foarte vechi și autentice“. În altă situație: „...Dacă Îmi scade contul la bancă sub 300 000 sînt un om pierdut!“. Eu caut ceapă. Între noi nu este decît o singură diferență: ea spune că versurile „din codru rupi o rămurea / ce-i pasă codrului de ea“ au fost scrise de Octavian Goga, eu spun că le-a scris Coșbuc. Deunăzi, la Înmormîntarea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cum miros prospătura cum le ia Dumnezeu mințile, da auzi dumneata să facă el parastas de șase ani răposatei și să nu-și cheme vecinii. Măcar pă mine, de, că dacă n-a găsit pîine la complex sau sare sau ceapă, numa ce-l vezi că-mi sună la ușă. N-ai vecină, să-mi dai și mie un strop de... n-ar mai avea, că i-a mîncat țiganca urechile. — Da’ de ce o faceți țigancă? Doar n-oi vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu-ți promite nimic. PÎnă cînd te hotărăști. Îți pui paltonul mov cu cei douăzeci și șase de nasturi care acum zece ani stîrnea senzație și o pornești la piață. Te oprești la aprozarul din colț și constați dezolată că ceapa s-a terminat. Parcă-l vezi pe George Călinescu cu coama lui leonină, cu burta umflată de ciroză, clătinîndu-se pe picioarele subțiri, cu ochii lui mici, apropiați, de o mobilitate iscoditoare, auzi vocea lui sonoră, teatrală, trasînd acolade prin aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
leonină, cu burta umflată de ciroză, clătinîndu-se pe picioarele subțiri, cu ochii lui mici, apropiați, de o mobilitate iscoditoare, auzi vocea lui sonoră, teatrală, trasînd acolade prin aerul amfiteatrului Odobescu: „Observați că Bălcescu folosea expresia, nu face nici cît o ceapă degerată, ceea ce Înseamnă că În vremurile acelea ceapa avea o valoare, dacă pentru a sublinia derizoriul unei situații, al unui obiect sau al unei persoane, el se vedea obligat să accentueze pe atributul degerată“. Fără Îndoială că valoarea cepei a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
picioarele subțiri, cu ochii lui mici, apropiați, de o mobilitate iscoditoare, auzi vocea lui sonoră, teatrală, trasînd acolade prin aerul amfiteatrului Odobescu: „Observați că Bălcescu folosea expresia, nu face nici cît o ceapă degerată, ceea ce Înseamnă că În vremurile acelea ceapa avea o valoare, dacă pentru a sublinia derizoriul unei situații, al unui obiect sau al unei persoane, el se vedea obligat să accentueze pe atributul degerată“. Fără Îndoială că valoarea cepei a cunoscut de-a lungul istoriei perioade de flux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o ceapă degerată, ceea ce Înseamnă că În vremurile acelea ceapa avea o valoare, dacă pentru a sublinia derizoriul unei situații, al unui obiect sau al unei persoane, el se vedea obligat să accentueze pe atributul degerată“. Fără Îndoială că valoarea cepei a cunoscut de-a lungul istoriei perioade de flux și reflux. Oricum, astăzi cuvintele lui Bălcescu... Mă pomenesc În fața tarabei, Încărcată de mere, de praz, de ridichi negre și de gulii. „Tare ghinionistă mai sînt, de cîte ori trec pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lungul istoriei perioade de flux și reflux. Oricum, astăzi cuvintele lui Bălcescu... Mă pomenesc În fața tarabei, Încărcată de mere, de praz, de ridichi negre și de gulii. „Tare ghinionistă mai sînt, de cîte ori trec pe aici, Îmi spuneți că ceapa s-a terminat.“ — Eh, cucoană, dacă dumneata lenevești În pat și te boiești pînă la zece În fața oglinzii, cum vrei să găsești ceapă? Amuțesc. Omul Își vede mai departe de treaba lui, stivuiește lăzile goale În hăulitul cîntecelor oltenești care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
negre și de gulii. „Tare ghinionistă mai sînt, de cîte ori trec pe aici, Îmi spuneți că ceapa s-a terminat.“ — Eh, cucoană, dacă dumneata lenevești În pat și te boiești pînă la zece În fața oglinzii, cum vrei să găsești ceapă? Amuțesc. Omul Își vede mai departe de treaba lui, stivuiește lăzile goale În hăulitul cîntecelor oltenești care țîșnesc dintr-un tranzistor ascuns după borcanele de roșii În bulion. Pe grămada de morcovi se Întinde somnoros un motan tărcat. Ăstuia nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ar ști, cum să Înțeleagă individul ăsta de ce mă culc eu În fiecare noapte cu puțin Înainte de ora la care el se trezește? Și a doua zi iată că mă opresc iar, ca un făcut, În fața tarabei și Întreb: Aveți ceapă? Am o șansă că locuiesc la capătul liniei. CÎnd mă urc În autobuz găsesc un scaun liber. PÎnă la Casa Scînteii, unde Îmi Îndeplinesc cu conștiinciozitate sarcinile de servici În calitate de ziaristă la revista „Volk und Kultur“, trec cincizeci de minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
e pregătit să primească în brațele sale noile oi. Acum, în timp ce cântăm Piatră epocală, vreau ca fiecare dintre voi care a simțit că se naște din nou în sufletul său să vină aici, sus pe scenă. Iisus nu dă nici o ceapă degerată pe ceea ce a fost vechea voastră viață. El este tot timpul dispus să ierte și să uite. El vă va întâmpina cu brațele deschise. El vă vrea. Încercați să trăiți cu Iisus și să vedeți cât de glorioasă poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mama se schimba, așa credeam. Nu mai arăta ca înainte. Era din ce în ce mai slabă, iar obrajii îi căzuseră. Pielea de pe nas îi era atât de întinsă încât ajunsese să arate ca și cum osul i-ar fi fost acoperit de o pieliță de ceapă. Ăsta era motivul pentru care îmi părea bine că tanti Mae e acasă, fiindcă puteam să mă duc sus. Nu-mi plăcea să stau în semiîntuneric cu ea și să ascult radioul. Mă speria să mă uit la mama și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
aceste adevărate cătune, au rămas locuri de folosință în comun pe care le-au numit imașuri pentru porci, pentru gâște. După puterea lor și după cât erau de vrednici, oamenii și-au împrejmuit locuri pentru ogrăzi și pentru grădini. Cultivau cartofi, ceapă, fasole, verdețuri; au plantat pomi. Cu timpul, cei mai lacomi mutau gardul și acaparau teren din imașul porcilor și așa își lărgeau grădinile. Așa, unii dintre ei au ajuns mai cu stare decât alții, cu vite și animale mai multe
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
jug, furcă, secere, arat (în locul plugului), toate sunt de origine latină. De asemenea, în viticultură și grădinărit folosim, în principal, tot denumiri latinești: vie, viță, poamă, must, vin, vinaț, poașcă, oțet, coardă, lăuruscă, călcătorul și cada, beat, bețiv, a îmbăta, ceapa, aiul, varza, curechi, ridichea, napul, pepenele, lăptuca, lintea și leguma. O parte dintre arborii fructiferi - mărul, părul, cireșul, nucul, gutuiul, pomăt (în în sensul de grădină cu pomi, livadă), dar și operațiunea de a transforma grâul în pâine o realizăm
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de fier. Se folosea atât plugul greu pentru desțelenire, trasă de patru boi, cât și un plug ușor pentru terenuri afânate, tot din lemn, cu ramă de fier. Se cultiva grâul, secara, orzul, ovăzul, hrișca, meiul, bobul, lintea, mazărea, varza, ceapa, usturoiul, vița de vie și pomii fructiferi. Dintre cereale, grâul se cultiva, până târziu, la deschiderea piețelor externe, în cantități mici, pentru nevoile proprii, predomina meiul, o cereală „plodoasă”, foarte productivă, din care se făcea o fiertură, fie ca boabe
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cauzată de baba rea „de la răchita răsădită” cu „ochiul ei de foc”, este necesar să se folosească „un leac”, „un medicament”; din această cauză se zice că acest descântecă se face în turtă. Turta se face din: săpun de casă, ceapă, praz, untdelemn sau grăsime, cimbru și se îngroa cu făină de grâu. Turta se pune pe locul dureros! O variantă de descântecă „de beșică” este descântecul „de păr”, tot o bub rea, o infecție dureroasă care se trece greu: „Păr
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
șștia să descânte Anghelina Cucu, dar, cu deosebire, ea se specializase în „tras”mâini și picioare, oase rupte. Ea ne spune că la scrânteală, se „trăgea” mâna, piciorul (se așezau oasele la loc, cap în cap) și se lega cu ceapă pisată, pentru a se muia vâna sărită și pentru a trece durerea. Dacă nu se punea legătura de ceap peste scrântitură, fractură, locul se umfla și vâna se zbârcea dând dureri mari. Dar meșterul-meșter în trasul oaselor era fratele Drițulesei
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mare (rădăcina) pentru 325 reumatism, floarea de tei pentru vindecarea bolilor de plămâni, floarea de socă contra răcelilor, floarea de mușețel (romaniță) pentru dezinfecție intestinală și pentru răni, floarea și frunza de sunătoare (pojarnița) pentru dureri de stomac, sirop de ceapă pentru tuse, sovârf contra durerilor de cap etc. în tratarea reumatismului se mai foloseau băile cu frunze de nuc, fân, vâzdei (ghizdei), boz și tot felul de ierburi. Pentru durerile de ficat se folosea ceaiul de pelin, fără zahăr. Pentru
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
părinților, a fraților mai mari, buni de muncă. Lipsa obișnuinței de a cultiva în grădina casei plantele folositoare: rădăcinoasele, păstăioasele, varza, ridichile, castraveții, roșiile, ardeii, lipsea familia de un aport substanțial în vitamine. Consumul exagerat și exclusiv de mămăligă cu ceapă, castraveți murați, usturoi, oțet, cu aport calorică scăzut, favoriza bolile de nutriție și boala periculoasă numită pelagră, provocată de consumul de porumb stricat, aprins. Am arătat un caz [vezi: supra] de pelagră în satul Slobozia, după anii 1950 și vă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
obișnuit și, în loc de borșul acrit, se adaugă zer scursă de la caș, nu de la urdă. Se adaugă la fiert, cartofi. Mâncare rece. Este de fapt o friptură de pasăre sau de vânat (iepure) în care se adaugă un sosă cu multă ceapă, cu mult ulei, în care se adaugă măsline, foi de dafin, piper. Se mănâncă rece, de unde și numele. Nu este o mâncare specifică, probabil că este cunoscută în multe zone ale țării, însă eu o știu de la Mama Boghioia și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
evite pe soldații ăia beți care se înghesuiau la două sute de metri mai încolo... N-ai ceva de băut? Mi s-a uscat gura de cât am vorbit. Am scos două pahare și o sticlă, brânză, un cârnat și o ceapă. Am băut și am mâncat în tăcere, fără să ne mai spunem nimic. Am privit-o pe Josăphine ca pentru a vedea prin ea descrierea pe care mi-o făcuse. Ronțăia ca un șoricel și lua înghițituri mari de vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
niciodată, aproape atingându-ne fețele, privindu-mă în ochi și-mi vorbi cu voce scăzută, în timp ce eu vedeam toate venele plesnite de pe chipul său, pliurile pielii, neregularitățile, negii minusculi și primeam în față respirația lui mirosind a grăsime și a ceapă, izurile de vinuri scumpe, aromele de carne și cafea amară. — Nu s-a întâmplat nimic, mă auziți? Nebuna asta a visat... Fantezii, povești, delir de bețiv, vedenii! Nimic, înțelegeți? Și vă interzic să-l deranjați pe domnul procuror, vă interzic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Îi simt răsuflarea încă tânără pe țeasta mea acoperită de păr grizonat. — Să bei atâta de dimineață, e rușine... Până la prânz, o să fiți deja beat. E Berthe. O reped. Îi spun să mă lase în pace. Să-și vadă de ceapa ei. Ea ridică din umeri. Mă lasă singur. Respir adânc. Apuc iarăși pana. Când am zărit casa, inima a început să-mi bată cu putere. Era în întregime acoperită de zăpadă, strălucind în soarele care privea fudul de pe cer. Țurțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
găină, ficat de vită, brânză de vacă și de capră. Chipul judecătorului se lumină: — Bine, foarte bine... spuse el salivând. Și dădu comanda: preparate din carne de porc în deschidere, un platou cu carne de găină și cu varză, morcovi, cepe, cârnați, apoi picioarele de porc înăbușite, brânzeturile și o prăjitură cu mere. Și vin, desigur. Din cel mai bun. Alb la primul fel și apoi roșu. Și, cu un gest al mâinii, o trimise în bucătărie. De-a lungul întregii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]