901 matches
-
facultate, așa cum peste teleencefal s-a suprapus mezencefalul (talamus și hipotalamus, sistemul limbic), iar apoi neocortexul, să acopăr și Bucureștiul din adolescență cu altul, mult mai vast, peste care homunculul meu să se poată lăfăi ca într-un pat cu cearceafurile boțite. Căci așa cum sub țeastă am trei creiere suprapuse, de reptilă, de mamifer primitiv și de om, spațiul imaginarului meu este ocupat de trei Bucureștiuri: al mamei, al primei femei și al poeziei. Și dacă, vreodată, peste creierul de om
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
poți să le mai separi. Echilibrul, adică moartea. După câțiva ani de fericire imagistică, poezia mea a murit din lipsa putinței de a mai progresa. Aproape că am murit și eu o dată cu ea, atunci. Am zăcut zilnic, ore-ntregi, între cearceafuri umede, terorizat 22 și disperat la gândul că nu mai pot să scriu, chinuindu-mă, făcând exerciții de înnebunire, bând cincisprezece cafele pe zi. Dacă aș fi fost în stare să ingerez alcool, mi-aș fi distrus mintea prin băutură
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
poarta și am înaintat spre ușa întredeschisă. Am urcat o răsucită scară-n spirală, la capătul căreia o ușă stacojie, enormă, mă aștepta. Am deschis-o și m-am oprit în prag, năucit de strălucirea din cameră: pe patul cu cearceafuri de o albeață ireală stătea mama, tânără și goală, cu pata roșie de lupus pe șold, cu părul răsfirat pe sâni și pe umeri, cu ochii strălucind ca briliantele, zîmbindu-mi de bun-sosit. Arhitectura lui pește Mintea mea de azi, oarbă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în chiloți cu intim spray, alta se lingea cu un tip (acum băiatul ăsta e mort), iar Mira și Al-tamira (credeați că nu există în realitate? uite că există, și trăiesc și azi împreună) se țineau strâns în brațe sub cearceaful aceluiași pat. D. era întinsă în patul de deasupra. M-am suit pe marginea celui de jos ca s-o văd mai bine: era dreaptă ca o statuie de pe-un sarcofag etrusc și mă privea drept în față. Trebuie
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
În saci de gunoi, atac suprafețele cu o cârpă umedă apoi dau puțin lustru și târăsc aspiratorul pe podea. Sunt transpirat când aud soneria. Închid aspiratorul și respir adânc. Bunty intră și o conduc direct În dormitor, unde am schimbat cearceaful de pe pat și de plapumă și o așez deasupra. E excitată tare, pizda ei curge aidoma cascadei Niagara și e mai largă ca șoseaua de centură. Am pus casetofonul și urlă „You Ain’t Seen Nothing Yet“ al lui Bachman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
semnificativă a temperaturii corpului (până la 40șС) corpului, cu semne ale tulburării activității cardiace și modificări de respirație, cu apariția cianozei (Învinețirea buzelor), dilatarea pupilelor și iminența stării de comă. Pacientul trebuie transportat la un loc răcoros și Înfășurat cu un cearceaf umed. Se aplică pe cap un prosop umezit În apă rece și se administrează băuturi răcoritoare abundente și apoi se cheamă medicul. V.1.3. Factorii de igienă Factorii de igienă se referă la măsurile de igienă personală, mod de
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
vis strecurat. Sunt mari contradicții în lumile terne, Durerea din mine pe tine se cerne, Îmi vine să caut prin lună răspuns Și scârție cerul, de-o eră neuns. Mă mângâie toamna prin zilele sale, Femeile-și urlă tristeți abisale, Cearceafuri muncite de trupuri și chin, Un gust de cocleală, un gust de pelin. În stradă se strigă, se cere, se minte, Ne facem un scut din păreri și cuvinte, Mințim simultan, ne iubim contra cost, Petrecem impudici în zile de
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
deschide fereastra! Îmi spune el și-n timp ce se dezbracă, rămânând aproape gol eu împing în întunericul de afară geamul, Îl lași toată noaptea deschis?! îl întreb eu, el s-a vârât deja în pat, se-acoperă numai cu cearceaful, eu pe marginea patului neputincios a-i spune noapte bună, neîndrăznind să rămân singur cu acea imagine a femeii desenată de creionul lui Theo, mintea mea vrând să-mi aducă înainte puținele chipuri de femei cunoscute pentru a compara și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
la culcare, Tu, Daniel, vino cu mine! Dar în noaptea aceea n-am putut dormi, nu-mi mai găseam somnul tot încercând să înlătur din așternutul meu poza aceea ce părea că s-a prins cu un lipici puternic de cearceaful meu și n-aveam putere s-o dezlipesc, Pe marginea patului arunc ochii spre caietul de pe noptieră și cu lăcomie îl apuc în mâini, îl deschid, desenele lui Theo, Aida! e numele femeii dăruindu-se pe toate colile de desen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-se pe toate colile de desen, Aida acoperind cu părul ei obrajii lui Theo și ochii mei sorb cu nesaț fiecare linie a desenului, vrând să uit, să șterg definitiv din mintea mea cealaltă imagine, cea a femeii lipite de cearceaful patului meu, dar poza aceea tăiată cine știe din ce revistă dubioasă, puternic colorată, brutalizându-mi simțurile prin atitudinea vulgară a femeii îmi stăruie încă în minte și, pe lângă realitatea violentă a acestei imagini, desenele lui Theo îmi par, Las caietul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe pat, neștiind ce să facă cu mâinile, ba și le strecoară sub cap, neliniștit apoi se-ntoarce pe-o parte spre perete, își schimbă nemulțumit din nou poziția, lăsându-se să alunece pe spate, aproape gol, învelit cu un cearceaf alb în jurul coapselor, își ridică dreapta deasupra capului cu degetele răsfirate pe perete, undeva mai sus, agățată, Eclipsa de lună, pictată de el printre primele tablouri, după cum mi-a mărturisit de nenumărate ori, și mă înfior de fiecare dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și cu Aida, și cu Ana, abia acum îmi dau seama de asta, când tu îmi citești despre mine și parcă nu mă recunosc în acele purtări, pe zi ce trece ne înstrăinăm de noi înșine, aproape a dat jos cearceaful de sub el de atâta răscolitură, nu-ți dai seama de la bun început că iubești, e un moment apoi în care înțelegi că ai știut din prima clipă totul, numai să sufletul tău n-a vrut să recunoască, de Aida nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
brusc cu pieptul plin de aer la cinci pentru că în minte îmi vine izbăvitorul gând, izvorul, voi ieși în razele albe ale lunii pline să aștept apa, smulg de sub schița arhanghelului din stânga Mariei, din patul nefăcut, răvășindu-l, smulg grăbit cearceaful alb și ies în noaptea clară, 8 septembrie, nașterea Maicii Domnului, meșterul Luca și Janos au plecat cu mașina la casele lor pentru acest sfârșit de săptămână, și potrivindu-se nașterea Maicii Domnului vinerea, au profitat de sărbătoare și, Daniel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Aici a dormit Theo în iarna aceea, camera cu treisprezece palmieri, Am zugrăvit anul trecut, Nu mai există palmierii despre care a scris Theo în caietul lui, Câtă lumină în tabloul ăsta, o ușoară umbră doar, silueta nevăzută din spatele uriașului cearceaf alb, cântă badea-i om de omenie, trei sferturi din tablou îl ocupă așternutul alb strălucitor, fluturând și-n colțul din dreapta sus mâna delicată ce pune clama de lemn, o bucată de cer alburiu, o creangă de prun înflorit, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
umblă grăbită pe coala albă, desenul începe să prindă contur și în momentul acela soarele trecut de amiază se lasă brusc în florile de prun, printre crengi în ușoara adiere a vântului câte-o rază vine spre mine răsfrântă prin cearceaful ud, mireasmă de flori și detergent în aer, întinde un cearceaf acum, strălucitor de alb, cu dantelă pe la margini, poate are și monogramă, degetele ei ude punând în grabă clama de lemn, cântecul oprit pentru câteva clipe cât se-aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în momentul acela soarele trecut de amiază se lasă brusc în florile de prun, printre crengi în ușoara adiere a vântului câte-o rază vine spre mine răsfrântă prin cearceaful ud, mireasmă de flori și detergent în aer, întinde un cearceaf acum, strălucitor de alb, cu dantelă pe la margini, poate are și monogramă, degetele ei ude punând în grabă clama de lemn, cântecul oprit pentru câteva clipe cât se-aude o altă rufă scuturată în aer, apoi reîncepe cu aceeași plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu aceeași plăcere, bade pălărie nouă, șiadiradirara, tu mi-ai rupt inima-n două, șiadiradirara, tu mi-ai rupt-o tu mi-o coase cu fir roșu de mătase, Ochii mei atrași magnetic de colțul acela, umbra feminină văzută prin cearceaful ud, creanga de prun înflorit, soarele bătând în albul cearceafului și ochii mei se apropie tot mai mult, ca un aparat de fotografiat care își reglează distanța, decupez din realitate doar colțul acela pe care-l măresc la adevărata lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
rupt inima-n două, șiadiradirara, tu mi-ai rupt-o tu mi-o coase cu fir roșu de mătase, Ochii mei atrași magnetic de colțul acela, umbra feminină văzută prin cearceaful ud, creanga de prun înflorit, soarele bătând în albul cearceafului și ochii mei se apropie tot mai mult, ca un aparat de fotografiat care își reglează distanța, decupez din realitate doar colțul acela pe care-l măresc la adevărata lui dimensiune în raport cu privitorul, o hiper-realitate, cu mult mai misterioasă decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
care-l măresc la adevărata lui dimensiune în raport cu privitorul, o hiper-realitate, cu mult mai misterioasă decât suprarealitatea imaginată, lucrurile reale cărora le modificăm perspectiva și dimensiunile, ne sperie nu ceea ce nu se poate percepe în nici un fel, țesătura deasă a cearceafului, umbra discretă în spatele lui, soarele abia ghicit în albul florilor de prun și-n albul din cearceaf, clama de lemn fixând pe frânghie cearceaful și totul într-o tehnică realistă, am deja în minte tabloul, Cu cât mai mult te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
imaginată, lucrurile reale cărora le modificăm perspectiva și dimensiunile, ne sperie nu ceea ce nu se poate percepe în nici un fel, țesătura deasă a cearceafului, umbra discretă în spatele lui, soarele abia ghicit în albul florilor de prun și-n albul din cearceaf, clama de lemn fixând pe frânghie cearceaful și totul într-o tehnică realistă, am deja în minte tabloul, Cu cât mai mult te apropii de lucruri cu atât devin mai misterioase, badea-i om de omenie, supradimensionarea detaliului până la adevărata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și dimensiunile, ne sperie nu ceea ce nu se poate percepe în nici un fel, țesătura deasă a cearceafului, umbra discretă în spatele lui, soarele abia ghicit în albul florilor de prun și-n albul din cearceaf, clama de lemn fixând pe frânghie cearceaful și totul într-o tehnică realistă, am deja în minte tabloul, Cu cât mai mult te apropii de lucruri cu atât devin mai misterioase, badea-i om de omenie, supradimensionarea detaliului până la adevărata lui viziune, o privire de albină, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
poarte ca pe un neputincios până la izvor, așteptăm apa să vină, stropii reci în cascadă, ce cad cu forță pe umerii mei, restabilesc realitatea lumii, pun biserica cea veche pe vârful dealului, lavița de lemn unde mă așteaptă Daniel cu cearceaful o lasă la locul ei sub ulmul bătrân, cerul îl readuc stropii de apă la locul lui pe cer și nu pe bolta bisericii și, abia atunci ochii mei încep să vadă, Cina pregătită de fratele Rafael, îngrijorarea părintelui Ioan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
luat Thom unele noi. - Începuse să le pună, dar făcea prea mult caz. Măsura și așa mai departe. L-am dat afară și i-am spus să facă asta mai târziu. Sachs se strecură jos din pat și găsi un cearceaf în plus, pe care îl drapă peste fereastră, eliminând o mare parte din lumină. Se întoarse apoi în pat, se încolăci în jurul lui și adormi în scurt timp. Dar nu și Lincoln Rhyme. Pe când stătea întins, ascultând vocea criptică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
încet sub pilotă, hotărâtă să nu-l trezească. El nu se mișcă. Stinse lumina și reuși să se așeze pe partea ei fără să-l deranjeze, dar chiar când mintea începea să se relaxeze și membrele să se destindă în cearceafurile răcoroase, simți cum corpul lui se lipește de al ei. Corpul lui stârnit de dorință. O cuprinse în brațe și-și împinse pelvisul în partea de jos a spatelui ei. Hei, îi șopti el în ureche, respirația lui mirosind încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
acum — când începea să se simtă lipsa somnului, iar autorespectul atârna de un fir de ață — înțelese ce rău e să stai cu pasărea tot timpul. Cotrobăi prin dulapul cu lenjerii după un prosop mai mare, dar înșfăcă repede un cearceaf Frette, primul lucru care îi căzu în mână. După ce îl aruncă peste colivie și îi vârâ dedesubt marginile cu elastic, Adriana se gândi o clipă îngrijoră că s-ar putea sufoca. Se decise că va suporta acestă eventuală consecință, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]