KorAP: Find »[drukola/base=celt & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...27 28 29 >

720 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

Celti e dei Balto-Slavi nell Europa precristiana, Milano. Pisani, V. (1950b), „Russo «potolok»”, În Ricerche Linguistiche, nr. 1, pp. 271 sqq. Puhvel, J. (1987), „Baltic and Slavic Myth”, În Comparative Mythology, Baltimore, Londra, pp. 222 sqq. tc "" RELIGIA CELȚILORTC "RELIGIA CELȚILOR" Enrico Campaniletc "Enrico Campanile" 1. PROBLEMA IZVOARELORTC "1. PROBLEMA IZVOARELOR" Reconstrucția religiei celtice prezintă astăzi dificultăți de ordin istoric și documentar destul de serioase. Vechii celți, deși cunoșteau scrierea (de exemplu, galii cunoșteau atât alfabetul grec, cât și pe cel latin

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
and Slavic Myth”, În Comparative Mythology, Baltimore, Londra, pp. 222 sqq. tc "" RELIGIA CELȚILORTC "RELIGIA CELȚILOR" Enrico Campaniletc "Enrico Campanile" 1. PROBLEMA IZVOARELORTC "1. PROBLEMA IZVOARELOR" Reconstrucția religiei celtice prezintă astăzi dificultăți de ordin istoric și documentar destul de serioase. Vechii celți, deși cunoșteau scrierea (de exemplu, galii cunoșteau atât alfabetul grec, cât și pe cel latin; leponții foloseau alfabetul etrusc, celtiberii Își concepuseră unul propriu), o foloseau doar În scopuri practice, pentru a Îndrepta invocații către divinități, În inscripții funerare, ca

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
rost și nu mai acordă atenție memoriei 1. Dacă astăzi nu avem texte indigene care să ne lămurească asupra religiei celtice vechi, aceasta nu ține de distrugeri sau pierderi, ci este consecința imediată a faptului că toată teologia și liturgia celților era transmisă exclusiv prin tradiție orală, de la o generație de druizi la alta. Dar Însăși existența acestor personaje, ca administratori și protectori ai specificității culturii celte, nu era compatibilă cu inserarea lumii celte În mediul imperiului roman, druizii ajungând obiectul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
religiei celte, aceștia pun În relief tot ceea ce pare a fi barbar și necivilizat sau, pur și simplu, tot ceea ce era diferit de religia greacă și romană. Nu ne sunt de mare ajutor nici autorii antici care Îi descriu pe celți ca fiind oameni pioși, respectuoși cu oaspeții, iubitori de artă și Întemeietori ai filozofiei. Este evident că un cadru atât de Îndepărtat de realitatea istorică aparține unui mediu imaginar care nu poate fi folosit În reconstituirea religiei celților. Totuși, un

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
descriu pe celți ca fiind oameni pioși, respectuoși cu oaspeții, iubitori de artă și Întemeietori ai filozofiei. Este evident că un cadru atât de Îndepărtat de realitatea istorică aparține unui mediu imaginar care nu poate fi folosit În reconstituirea religiei celților. Totuși, un discurs despre religia celtică veche ar fi imposibil fără izvoarele greco-latine, indiferent de orientarea lor culturală. Ceea ce am spus până acum În legătură cu religia galilor și a altor populații celtice vechi din Europa continentală este esențialmente valabil și pentru

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
sunt posterioare creștinării. Însă o direcție corectă pentru cercetare este dată de faptul că multe familii princiare irlandeze se lăudau că descind dintr-un suveran mitic și glorios, pe nume Nuaduxe "Nuadu": acest Nuadu irlandez este, de fapt, chiar zeul celt bine atestat În inscripțiile latine din Britania, cu numele de Nodensxe "Nodens" (sau Nodonsxe "Nodons"); așadar, principii irlandezi, chiar și după convertirea la creștinism, nu au renunțat definitiv la strămoșul lor divin, dar s-au limitat la a face din

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
autorilor greci și romani; b) materiale figurative indigene; c) mărturii epigrafice indigene și romane; d) materiale de origine precreștină În texte din perioada creștină. 2. PANTEONUL GALIC ANTICTC "2. PANTEONUL GALIC ANTIC" Atunci când scriitorii latini și greci scriu despre divinitățile celților continentali, nu le păstrează aproape niciodată numele indigen, ci operează așa-numita interpretatio latina (sau graeca), dând fiecăreia numele divinității romane sau grecești cu care credeau ei că se identifica. Presupoziția ideologică a acestei interpretatio constă, fără Îndoială, În convingerea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
frecvente. Spre deosebire de religia germanică medievală, În cazul căreia datorită bogăției izvoarelor putem examina fiecare divinitate În parte, Încadrând-o În schema trifuncțională, aici trebuie să ne ocupăm de tratarea unor teme foarte generale, legate organic una de alta. 4. IMAGINEA CELȚILOR ÎN LUMEA CLASICĂTC "4. IMAGINEA CELȚILOR ÎN LUMEA CLASICĂ" Pentru a evalua corect mărturiile autorilor greci și latini despre religia celților, este bine să luăm În considerare imaginea globală dominantă a acestora În cultura clasică. Desele confruntări militare cu triburile

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cazul căreia datorită bogăției izvoarelor putem examina fiecare divinitate În parte, Încadrând-o În schema trifuncțională, aici trebuie să ne ocupăm de tratarea unor teme foarte generale, legate organic una de alta. 4. IMAGINEA CELȚILOR ÎN LUMEA CLASICĂTC "4. IMAGINEA CELȚILOR ÎN LUMEA CLASICĂ" Pentru a evalua corect mărturiile autorilor greci și latini despre religia celților, este bine să luăm În considerare imaginea globală dominantă a acestora În cultura clasică. Desele confruntări militare cu triburile celtice justifică, fără Îndoială, atitudinea de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
trifuncțională, aici trebuie să ne ocupăm de tratarea unor teme foarte generale, legate organic una de alta. 4. IMAGINEA CELȚILOR ÎN LUMEA CLASICĂTC "4. IMAGINEA CELȚILOR ÎN LUMEA CLASICĂ" Pentru a evalua corect mărturiile autorilor greci și latini despre religia celților, este bine să luăm În considerare imaginea globală dominantă a acestora În cultura clasică. Desele confruntări militare cu triburile celtice justifică, fără Îndoială, atitudinea de ostilitate și teamă. Celții jefuiseră Roma și Delfi, Își creaseră un stat autonom În Galatia

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Pentru a evalua corect mărturiile autorilor greci și latini despre religia celților, este bine să luăm În considerare imaginea globală dominantă a acestora În cultura clasică. Desele confruntări militare cu triburile celtice justifică, fără Îndoială, atitudinea de ostilitate și teamă. Celții jefuiseră Roma și Delfi, Își creaseră un stat autonom În Galatia, Învingând de mai multe ori armatele grecești; repurtaseră victorii memorabile Împotriva lui Ptolemeu Keraunos În 281 Î.Hr., Împotriva consulului Attilius În bătălia de la Talamone și Împotriva consulului Postumius

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Împotriva consulului Postumius În Selva Litana, rezistând ani la rând În Galia Împotriva regiunilor romane. Aceste capacități militare clare au oferit justificarea pentru impresia generală de barbarie, după cum măcelurile pline de cruzime care le Însoțeau inevitabil au dus la acuzarea celților de comportament nereligios și inuman. În general, opinia publică vedea În celți expresia a tot ceea ce era negativ, crud, barbar, necivilizat, chiar neghiob, irațional, animalic adesea, aceste judecăți se reduceau la prezentarea anumitor obiceiuri analizate Într-un mod complet scos

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Împotriva regiunilor romane. Aceste capacități militare clare au oferit justificarea pentru impresia generală de barbarie, după cum măcelurile pline de cruzime care le Însoțeau inevitabil au dus la acuzarea celților de comportament nereligios și inuman. În general, opinia publică vedea În celți expresia a tot ceea ce era negativ, crud, barbar, necivilizat, chiar neghiob, irațional, animalic adesea, aceste judecăți se reduceau la prezentarea anumitor obiceiuri analizate Într-un mod complet scos din contextul lor cultural sau interpretate arbitrar și incorect. Să analizăm mai

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
irațional, animalic adesea, aceste judecăți se reduceau la prezentarea anumitor obiceiuri analizate Într-un mod complet scos din contextul lor cultural sau interpretate arbitrar și incorect. Să analizăm mai ales câtva dintre mărturiile legate de acest fapt. Se spunea că celții nu se tem de nimic; Însă curajul lor imens era Înțeles În mod constant ca expresie a iraționalității. Deja Aristotel, În Etica Nicomahică vedea În celți un exemplu tipic de curaj provenit din prostie: „Ar fi un lucru nebunesc sau

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Să analizăm mai ales câtva dintre mărturiile legate de acest fapt. Se spunea că celții nu se tem de nimic; Însă curajul lor imens era Înțeles În mod constant ca expresie a iraționalității. Deja Aristotel, În Etica Nicomahică vedea În celți un exemplu tipic de curaj provenit din prostie: „Ar fi un lucru nebunesc sau irațional ca cineva să nu se teamă de nimic, nici măcar de un cutremur sau de o furtună, așa cum se spune că fac celții: neînfricat este cel

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Nicomahică vedea În celți un exemplu tipic de curaj provenit din prostie: „Ar fi un lucru nebunesc sau irațional ca cineva să nu se teamă de nimic, nici măcar de un cutremur sau de o furtună, așa cum se spune că fac celții: neînfricat este cel care Își depășește temerile, făcându-și curaj” (III, 7, 7). Într-adevăr, singurul lucru de care se temeau celții era să nu le cadă cerul În cap; despre aceasta vorbește Ptolemeu Lagidul În Strabon (VII, 3, 8

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
nu se teamă de nimic, nici măcar de un cutremur sau de o furtună, așa cum se spune că fac celții: neînfricat este cel care Își depășește temerile, făcându-și curaj” (III, 7, 7). Într-adevăr, singurul lucru de care se temeau celții era să nu le cadă cerul În cap; despre aceasta vorbește Ptolemeu Lagidul În Strabon (VII, 3, 8): Ptolemeus, fiul lui Lagos, spune că, În timpul acestei expediții, unii celți din preajma Adriaticei s-au Întâlnit cu Alexandru pentru a Încheia cu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
III, 7, 7). Într-adevăr, singurul lucru de care se temeau celții era să nu le cadă cerul În cap; despre aceasta vorbește Ptolemeu Lagidul În Strabon (VII, 3, 8): Ptolemeus, fiul lui Lagos, spune că, În timpul acestei expediții, unii celți din preajma Adriaticei s-au Întâlnit cu Alexandru pentru a Încheia cu el legături de prietenie și asistență, iar regele Alexandru, primindu-i cu bunăvoință, i-a Întrebat la ospăț de ce se tem ei cel mai mult, socotind, de bună seamă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
numi pe el; dar aceștia i-au răspuns că nu se tem de nimic altceva decât ca nu cumva să cadă cerul peste ei1. Această temere, pe care grecii trebuie să o fi considerat irațională, se potrivea bine cu Îndrăzneala celților, la fel de irațională În ochii lor. Însă lucrurile stăteau destul de diferit. În cultura indo-europeană se credea că cerul este făcut din piatră, iar urme lexicale ale acestei concepții ajung până În plină epocă istorică: În avestică, asmanînseamnă și „piatră” și „cer”, iar

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
plină epocă istorică: În avestică, asmanînseamnă și „piatră” și „cer”, iar același lucru este valabil și pentru vedicul așman-; În greacă, termenul ³km½n („nicovală”, care, la Început, era o piatră mare) este glosat de Hesychius din Alexandria Împreună cu ouranòs. Așadar, celții păstraseră pur și simplu o veche credință indo-europeană, ale cărei urme se găsesc și În Grecia; de aici, teama că această boltă foarte grea ar putea cădea peste umanitate: nu există deci nici o formă de iraționalitate, ci numai o anumită

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
deci nici o formă de iraționalitate, ci numai o anumită rămânere În urmă În privința unor elemente culturale, care odinioară fuseseră comune tuturor popoarelor indo-europene. Acesta este un element căruia trebuie să i se acorde cea mai mare atenție: polemica clasicocentrică Împotriva celților folosește elemente culturale de origine indo-europeană sigură, care au fost păstrate de celți, dar pe care le-au cunoscut și criticii lor și pe care, În unele cazuri, le respectau Încă. Vom porni de la documentele acuzatoare din antichitatea clasică pentru

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
unor elemente culturale, care odinioară fuseseră comune tuturor popoarelor indo-europene. Acesta este un element căruia trebuie să i se acorde cea mai mare atenție: polemica clasicocentrică Împotriva celților folosește elemente culturale de origine indo-europeană sigură, care au fost păstrate de celți, dar pe care le-au cunoscut și criticii lor și pe care, În unele cazuri, le respectau Încă. Vom porni de la documentele acuzatoare din antichitatea clasică pentru a reconstitui, În istoricitatea lor, unele elemente ale religiei și religiozității celte. 5

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cazuri, le respectau Încă. Vom porni de la documentele acuzatoare din antichitatea clasică pentru a reconstitui, În istoricitatea lor, unele elemente ale religiei și religiozității celte. 5. TĂIEREA CAPETELORTC "5. TĂIEREA CAPETELOR" Posidonis din Apamea, care a locuit mult timp printre celți și le-a studiat obiceiurile cu obiectivitatea și detașarea unui etnolog modern, a avut de mai multe ori ocazia să observe capetele dușmanilor, depozitate de războinicii galezi În arhitravele caselor lor; este interesant de observat contrastul dintre filozofica toleranță a

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
multe ori ocazia să observe capetele dușmanilor, depozitate de războinicii galezi În arhitravele caselor lor; este interesant de observat contrastul dintre filozofica toleranță a lui Posidonius și tonul acuzator al lui Strabon car i-a păstrat mărturia: La nechibzuința lor celții mai adaugă și o trăsătură barbară și stranie, care se Întâlnește Îndeosebi la populațiile nordice, ca de pildă, atârnarea capetelor dușmanilor de gâturile cailor, la Întoarcerea din luptă, și Înfigerea lor În parii din fața porților, după ce le-au adus acasă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
socoteau cu cale să le Înapoieze nici dacă erau răscumpărate cu greutatea lor În aur. Acestor datini, cât și practicilor legate de jertfe și de divinație, potrivnice obiceiurilor noastre, le-au pus capăt romanii (Strabon, Geografia, IV,4,5). Obiceiul celților de a tăia și păstra capetele dușmanilor este printre cele mai atestate de autorii antici, deoarece părea să constituie, din cauza caracterului său inuman ușor perceptibil, dovada clară a barbariei celor două popoare. Ne va fi de folos, În schimb, să

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]