9,103 matches
-
a salvat. Întoarece-te, suflete al meu, la odihna ta, pentru că Domnul ți-a făcut bine!,, -Am să plec pregătit Antoniu. Nu mă mai sperie moartea. Toate păcatele mele se vor Îngropa odată cu mine. Să mă arzi și să-mi arunci cenușa la gunoi,,. -Cum la gunoi? se sperie Antoniu. Nu mai creier? Poate fi ăsta un gest creștinesc? După ce că vrei să mă lași singur, mai vrei să te arunc și la gunoi?,,. -Știi cât sunt de păcătos, mai știi și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
judecată e a unui babuin și de-aceea s-a Întâmplat tragedia care ți-a Închis toată viața. În fine, e târziu pentru regrete și alte asemenea farafastâcuri. Tu crezi că moartea te va elibera, și-ți dau dreptate. Dar cenușa tot n-am să ți-o arunc la gunoi, am s-o țin Într-o cutie și o să-ți citesc mai departe din ,,Psalmi,,. -Privește cerul Kawabata, uite, s-a umplut de cocori !. O muzică țigănească, și țipetele unor copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
acest tratament constant pe care mama mi l-a aplicat cu consecvență ani de zile, boala misterioasă ar fi avansat agresiv. Draga mea, acum sunt asemeni unui copil care Învață să meargă . Sufletul meu e cenușiu. Te las să transformi cenușa În aur. Ai un fel brutal de a mă Îndepărta de suferință, care mă sperie uneori,,. Nu-mi mai vorbi te rog, de strămoșii tăi, nici de suferințele tale fizice. Să nu gândești că sunt lașă, dar am trecut prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe un ger cumplit, fereastra bucătăriei prin care a privit prima oară doi câini Împerechindu-se, vecina cu gât de găină golașă care-și plângea nenumăratele boli: reumatism, Început de glaucom, monturi, sughițuri, flatulență, cistită, răgușeală, distonie neurovegetativă... ,,Soare și cenușă,, , titlu de carte care se potrivește zilei de luni. Marți se potrivește ,,Sânge și zori,,. Îmi șterg fața cu ghemotocuri de iarbă pe care le smulg din peluza de vizavi. Când l-au târât În celulă, era o zi ploioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
am pictat Într-o zi, o floarea soarelui de care am râs amândoi cu poftă. -Ce mai poți picta? Îl Întrebam, dornică să văd cât mai multe forme. Mi-a răspuns cu seriozitate: Luna, murdăria, somnul, vântul, zăpada, vocile, caracterul, cenușa, boala, zgomotul, blândețea, jocul copiilor, iubirea, noaptea, jertfa și....pe tine. -Pe mine? De ce? -Ai un chip cum n-am mai Întâlnit. -Cum arată un chip pe care nu l-ai Întâlnit? -Se schimbă foarte mult În funcție de vibrațiile aerului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cal. Cele două taburete fuseseră reduse la lemne de foc. Rămășițele pernei pluteau În aer, ca o versiune de vară a unei ninsori. Grilajul de metal al sobei cu faianță fusese smuls și el; pe podea se vedeau movilițe de cenușă. Niște tălpi negre tropăiseră În jur, Încercând să caute o legătură Între lucruri, dar pierzându-se apoi printre mărunțișuri. Fiind prea greu de dărâmat, biroul fusese pur și simplu Întors, sertarele trase, conținutul lor răvășit pe jos. În mod ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
scoase ghidul Baedeker. Apoi aprinse un chibrit și Îl apropie de colțul hărții. Hârtia lucioasă ardea Încet. Calea ferată se ridică și se descompuse sub limba mică a unei flăcări, iar el văzu turnul pătrat al poștei transformându-se În cenușă neagră. Apoi verdele parcului, Kalimagdan, deveni cafeniu. Străzile cartierului săracilor au fost ultimele care s-au aprins și el suflă În flacără ca s-o ațâțe. Când harta arse aproape complet, aruncă cenușa sub banchetă, Își puse o pastilă amăruie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
turnul pătrat al poștei transformându-se În cenușă neagră. Apoi verdele parcului, Kalimagdan, deveni cafeniu. Străzile cartierului săracilor au fost ultimele care s-au aprins și el suflă În flacără ca s-o ațâțe. Când harta arse aproape complet, aruncă cenușa sub banchetă, Își puse o pastilă amăruie pe limbă și Încercă să adoarmă. Dar somnul nu se lipea de el. Era un om fără umor, altminteri ar fi zâmbit la ideea că-și simte brusc inima ușoară, recunoscând, la șaptesprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să fiu acum În mașină. Probabil că e pe moarte și nu Înțelege un cuvânt din ce-i spun. Coral era Îngrozită la ideea de a rămâne singură În depozit cu un om mort. Flacăra se stinse, murind În propria cenușă. Ea pipăi iarăși după ziar, târându-se pe mâini și pe genunchi, rupse o pagină, o răsuci și făcu altă făclie. Apoi constată că rătăcise chibriturile și, tot de-a bușilea, pipăi toată podeaua din jurul ei. Doctorul Czinner Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
este roșie. Nu roșul acela al rubinului de Birmania. Mai degrabă roșul sângelui care-i șiroiește din genunchi. Stridie în genunchi. Helen în picioare, deasupra lui. Mona cu amândouă mâinile apăsate pe urechi, cu ochii strâns închiși. Stridie răscolește prin cenușă. Helen sângerează. Eu, unul, continui să privesc din cabina de telefon, și un stol de sturzi își ia zborul de pe acoperișul bibliotecii. Stridie, fiul cel rău, resentimentar, violent pe care l-ar fi putut avea Helen. Aceeași luptă pentru putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
grijulie a actorului îi așază mai bine haina de blană pe picioare; cuneori, ochii lor se întîlnesc și-și surîd cu drag, prietenește. Lazăr aduce un braț din crengile stejarului doborît și aprinde focul cu cei cîțiva cărbuni aflați sub cenușă. La scurt timp, țăranul aduce un braț cu bucăți din trunchi, îndesîndu-le în sobă. Dogoarea focului încins adună pasagerii, ce-și întind tăcuți palmele vinete de frig, ca într-un ritual. Letiția a venit și ea de s-a încălzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
semne de folosire a focului. Această descoperire a avansat istoria folosirii focului de către om cu câteva sute de mii de ani în urmă. Au fost identificate urme de folosire a focului în cinci straturi de săpături, plus trei depozite de cenușă și o mare cantitate de oase arse. Stratul cel mai gros de cenușă atinge șase metri. Toate acestea arată că "Omul de la Beijing'' cunoștea utilitatea focului. La Zhoukoudian au fost descoperite numeroase fosile: 16 cranii, 15 oase de maxilar, 157
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
om cu câteva sute de mii de ani în urmă. Au fost identificate urme de folosire a focului în cinci straturi de săpături, plus trei depozite de cenușă și o mare cantitate de oase arse. Stratul cel mai gros de cenușă atinge șase metri. Toate acestea arată că "Omul de la Beijing'' cunoștea utilitatea focului. La Zhoukoudian au fost descoperite numeroase fosile: 16 cranii, 15 oase de maxilar, 157 dinți, precum și o mare cantitate de fragmente de oase, aparținând unui număr de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cochilie căptușită de întuneric luminată de neoane coboram serpentinele spre înserarea întoarsă (nu știu de ce mi se părea ca o) membrană (în fine) prin care pulsa respirația unei ființe uriașe și ascunse de dincolo de marginile prăpastiei de unde mai fumega încă cenușa unui foc Ioan (Ioan era un fel de sfânt căruia îi scriam eu poeziile) de unde limbile dracilor încolăciți continuau să lumineze. Aveți tot dreptul să nu vă placă, în definitiv nici mie nu prea îmi mai place, dar eram mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
un foc de tabără, cu vâlvătăi, scăpărător, ci, tocmai, unul mititel, ca-n preerie, să nu mă încolțească fețele palide ori triburile dușmane după dâra de fum. Resturile covorașului le-am înghesuit la sfârșit în coșul cu rufe murdare, iar cenușa și scrumul le-am împins cu mătura sub patul meu din camera mică. Mama n-a vorbit cu mine cinci zile, nici un cuvințel, cinci zile! b’. în duminica aia am descoperit ce greșeală uriașă este ca, locuind în H 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
am terminat-o. Sirenele s-au tînguit apropiindu-se sau Îndepărtîndu-se toată după masa și, cînd am trecut pe acolo În noaptea aceea, pereții exteriori Încă erau În picioare, o ruină fumegîndă, și strada era plină de noroi amestecat cu cenușă. CÎțiva oameni patrulau În susul și-n josul străzii noroioase cu pancarde pe care scria SALVAȚI TEATRUL HOWARD și SĂ AVEM GRIJĂ DE MOȘTENIREA NOASTRĂ CULTURALĂ. Din punctul meu de vedere, nu fusese niciodată o clădire care merita păstrată și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
dărîme cu macaraua. Așa că au trimis după geniști, care au pus dinamită sub ziduri și i-au dat foc. Au făcut asta de trei ori și de fiecare dată s-a prăbușit cîte un zid, stîrnind un val uriaș de cenușă și praf ce a Înghițit toată strada și a murdărit și mai tare clădirile din jur, și așa destul de jegoase. A doua zi dimineață, generalul Logue a dat semnalul, și armata de mașini grele a Început asaltul final asupra pieței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cumpără o vilă la Burgas, orașul de pe litoralul Mării Negre în care s-a născut Radostin Kishishev, apărătorul de la Charlton Athletic. Trăi în Burgas până la bătrâneți și mai adânci decât cele în care se afla la începutul poveștii, așteptând ca din cenușa României să se nască ceva. Dar, evident, nu se născu nimic. 11 noiembrie 2004 CALLING ALL CARS Muzica: Iggy Pop - Chem toate mașinile, am șoptit în microfonul stației de emisie-recepție. Răspunsul fu un fâșâit murdar, urmat de tăcere. - Chem toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
acum), a suferit apoi în timpul campaniei de rectificare ideologică și a fost retras din circulație și chiar din biblioteci. Noi credem că, dimpotrivă, conținutul său revoluționar este dintre cele mai avansate... Sunteți nerăbdători, tu și Ludmila, să vedeți renăscând din cenușă această carte pierdută, dar trebuie să așteptați ca fetele și băieții din grup să distribuie sarcinile: în timpul lecturii, unul va trebui să urmărească reflectarea modului de producție, altul procesele de reificare, sublimarea refulării, codurile semantice ale sexului, metalimbajele trupului, nerespectarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a mirosit ceva, pentru că mi-a dat una: - Aschimodie, leagă bine portițele! Dacă mai dispare vreunul, pe tine te snopesc. - Când m-oi curăța, zicea ăl bătrân, n-aveți nici o obligație, chiar nici una, puteți să mă băgați în cuptor și cenușa tot în Bahlui sau mai bine pe gheață, să nu cadă lumea să-și rupă, Doamne ferește, noada. *** Pășesc peste arătarea costelivă întinsă de-a curmezișul, bănuiesc că e un câine, deși după scheunat nu prea poți să-ți dai seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
grosu’ sunt ăia din afară, mulți regaliști. Doar câteva luni a funcționat crematoriul uman. Nu respecta legislația, se zice, n-avea un coș destul de înalt și nici nu știu ce filtre, când bătea vântul, se-ngrețoșau toți, „miroase-a hoit ars, e cenușă pe salcâmi, pe toate buruienile, înghiți mămăliga cu oasele alora făcute scrum...”, își acopereau nările. Alții spun că, din cauza datoriilor, l-au tăiat de la rețeaua de gaze sau pentru c-a rămas unu’ ars numai pe jumătate, au adunat ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
lui Pârvulescu e Izabela Sandu, realizatoarea de emisiuni culturale. N-am vreme să-mi manifest nici o reacție față de această veste postumă, dispare de lângă mine, urcă scările câte două, îndoit de spate, să-și ajungă din urmă protectoarea, să-și toarne cenușă-n cap pentru păcatul de a fi vorbit c-un ins atât de declasat. Parcă-l și aud, „m-a oprit el, așa face, îmi pare rău, nu aveam cum să-l evit, regret...”, „domnule” - o pauză de dispreț superior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
teanc de foi în față, în postură gânditoare. Nu știu dacă începuse să scrie sau aștepta inspirația. Îmi place prespapierul greu, îmi place și călimara veche, din bronz, cu locul unde altădată ar fi stat penele ascuțite și despărțitura pentru cenușa ce-ar fi trebuit presărată la sfârșit peste litere. Nu-mi dau seama dacă tabloul din spate, de pe peretele biroului, e reproducere sau original. Discipolii, așezați în ordinea înălțimii, cu fruntea în jos. Un grup cvasi-statuar destul de interesant. - Sper să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cele din urmă, marea Îi mai dăruia În zori roua bogată care Îi acoperea ogoarele. Din prima lui ședere În Insulele Canare, pe vremea cînd era copil, Învățase să lucreze pămîntul ca mulți dintre cei născuți acolo, care-și acopereau cu cenușă vulcanică teritoriile, iar aceasta absorbea umezeala, o transmitea solului și slujea totodată drept izolator Între pămîntul de-acum umed și arșița zilei. Obținea astfel, aproape fără apă, recolte acceptabile de roșii, lubenițe, ceapă și pepeni galbeni, care Împreună cu plantațiile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
reprezentau și nici nu aveau să reprezinte vreodată nimic În fața unei asemenea demonstrații de forță. În zori, pămîntul se odihni, liniștit după nebuna noapte de orgie, dar soarele nu reuși să-și deschidă drum prin perdeaua deasă de fum și cenușă, iar zgomotului asurzitor și feeriei de culori le urmă o liniște plumburie, care duhnea a sulf și amoniac, făcînd aerul, care acolo era de obicei limpede și transparent, de nerespirat. O oră mai tîrziu Începură să cadă din cer păsări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]