910 matches
-
clujean fin și delicat care n-ar omorî nici măcar o muscă. (Cu muștele nici eu nu am nimic!...) Eram amândoi în cimitirul marin al lui Valéry, iar eu călcam ca de obicei în străchini, punând mai presus Săpânța și deplângând cenușiul auster și grandoman al cimitirelor catolice. E drept că se vedea marea... Dar mie nu-mi place marea. Nici marea, nici catolicismul, nici Sanda Stolojan, care pretinde că a fondat Les Cahiers de l’Est (am scris deja despre asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
jos de la gară, cu pisica în rucsac. Am intrat într-un bar din Piața Mică, am comandat o vodcă. Am rămas în jur de o oră și am hotărât să mă mai plimb un pic, deși afară era frig și cenușiu. Nu mai aveam țigări de ceva timp, nici bani și trebuia să înnoptez undeva. Mi-am luat ceva de mâncare de la un chioșc, am împărțit fără cuvinte o țigară cu un vagabond în parc. Am găsit niște oase mici de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
parte, nu văd nimic din cauza lor“, zise Ileana Roman, cufundată în fotoliul moale și imens, cu brațele ca niște coapse de elefant îmbrăcate în pluș cenușiu, sprijinindu-și ceafa și părul negru strâns într-un coc dezordonat de plușul tot cenușiu al spetezei și ghemuindu-se mai bine sub pledul tras până peste umeri, în dreptul gâtului. Încă dârdâia, dar nu se atinsese de ceaiul fierbinte pus pe o măsuță alăturată. Era trasă la față, cu cearcăne și ochii negri scufundați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe care acum am fi fost nevoiți să le recunoaștem - și mă uitam la el cum își legăna capul sau umerii după cum nuanța un cuvânt sau o idee, nuanțele astea sunt totul la el, plimbându-și roată peste noi ochii cenușiu metalic în care nu se putea distinge ce crede sau ce gândește cu adevărat, rostogolindu-și vorbele moi, moi chiar și atunci când ne amintea Îs-ar fi putut fără așa ceva?) câtă răspundere stă pe umerii lui firavi, câte probleme are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
până au dispărut toate urmele de arsuri și a atârnat-o într-un cui din perete. A trecut în camerele celelalte. S-a sprijinit cu fruntea de geamul uneia dintre ușile-fereastră ale balconului. Casa era cuprinsă încet de întuneric. În cenușiul de afară se învârtejeau frunze umede. Dintre acoperișuri împungea scheletul urât și pe jumătate ars al fostului țugui, învelit în grabă în carton smolit și prăfuit. „Vasăzică acuma totul s-a terminat?“, se gândi din nou. O vedea stând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu e cum trebuie, ca un ghimpe, ca o îngrăditură plină de ciulini care zgârie dacă te miști într-o parte ori în cealaltă. „Vasăzică acuma totul s-a terminat“, se gândea, uitându-se prin geamul prăfuit al ușii-fereastră spre cenușiul de afară în care se învârtejeau frunze moarte. „A reușit să mă prindă cum a vrut și s-a terminat cu libertatea mea.“ Nici măcar nu era vorba de libertate, se mai gândea, ci de altceva. „Acuma uite c-ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Jim Îi plăcuse Întotdeauna domnul Guerevici, deși rusul acela În vîrstă nu era prea impresionat de el. Un fel de artist amator, cînd era bine dispus Îi desena lui Jim, În albumul de autografe, complicate vase cu pînze. Bufetul lui cenușiu din bucătărie era plin de gulere și piepți de cămașă scrobiti, iar lui Jim Îi părea rău că domnul Guerevici nu-și putea permite o cămașă adevărată. Poate că va veni să locuiască Împreună cu el În Amherst Avenue? Jim cugetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
căldură surprinzătoare. După ce aprinse soba, Jim suflă peste flăcările leneșe. Puse bucățelele de cocs În gura tubului de aeraj unde, după cum Îi explicase doctorul Ransome, aerul se mișca mai repede. De Îndată ce apa de băut Începu să fiarbă, turnă puțin lichid cenușiu În gamela pe care o duse sus și o lăsă să se răcească pe marginea ferestrei lui Basie. Adună hainele lui Basie și spălă cămășile murdare În apa rămasă. Acestea puteau fi lăsate o oră, timp În care se ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
din vina ei, deoarece a cugetat cu matricea. Atunci am resimțit durerea violentă din creștet. Omul cu capul de păstârnac îmi implantă în creier ciocul de aramă, clătinându-și zarzavatul țestei și gesticulând cu hulubele mâinilor întinse în spațiul negru cenușiu fixat ca un hotar în jurul tristeții mele, peste care nimeni nu va trece niciodată. Deși înotam în întuneric, un lampagiu trecu pe lângă mine în trap, să stingă singurul și cel din urmă bec îngălbenit de beznă. După el trecu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
care mi-am sprijinit prea de timpuriu ciolanele obosite, a înspăimântat vrăbiile și câinii, iar femeile bune pentru un ceas, acele care au fost născute cu adevărat pentru mine, m-au uitat chiar din primele momente de după fiecare despărțire. În cenușiul București, lipit cu tălpile de el ca sticletele sălbatic prins în cleiul pus lângă momeală, m-am smuncit, fluturând o aripă oloagă, scuipând în mâna plină de iubire a omului milos, care cu vorba blajină a încercat să desferece poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
la pian faimosul menuet de Paderewsky. Eva îl fredona cu buzele strânse, în timp ce doamna Pipersberg juca în cărți cu bărbații, îmbrăcată decent și învăluită într-o demnitate de veritabilă marchiză. Singură Nora nu ceda insistențelor. Se așeza retrasă, cuminte, îmbrăcată cenușiu sau în culori apropiate de această nuanță, alături de Mariana, o studentă felină, cu părul ca de cânepă, cu toate trăsăturile feței compromise, mlădioasă ca un bici de lux și albă ca o franzelă nerumenită. Din cauza sufletelor noastre care se întâlniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dat în judecată și i se cer cinci sute de mii de dolari despăgubire. Ai făcut-o de oaie, Ignatius. Ai dat serios de bucluc. Te rog, spuse slab Ignatius. Fața lui palidă devenise de un alb care bătea în cenușiu. Se simțea într-adevăr rău. Valva sa execută mai multe manevre care întreceau în originalitate și violență tot ce simțise până atunci. Când m-ai trimis să lucrez, ți-am atras atenția că se va întâmpla așa. Domnul Levy alese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
parcheze la câteva sute de metri de casă, fiind nevoiți să se Întoarcă prin ploaie Înghesuiți sub umbrela ei. Celor de la BBC Scotland li se alăturaseră corespondenți de la Grampian, ITN și Sky News. Luminile albe și supărătoare ale televiziunilor estompau cenușiul clădirilor din granit din jur. Nimănui nu părea să Îi pese cu adevărat de ploaia de iarnă, deși cădea cu repeziciune, formând o adevărată perdea de apă Înghețată. Blonda cu țâțele mari de la Channel Four News Înregistra un material, fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
birou, rânjind ca un maniac. Nu va trece prea mult până să-i pice fisa. Agentul Steve, arătând din cale afară de Îngrijorat, aștepta pe coridor. Chipul lui Își mai recăpătase puțin din culoare și era acum mai degrabă vânăt decât cenușiu; dar arăta oricum groaznic. Ochii lui erau de culoare roz, injectați, iar respirația Îi duhnea a dropsuri de mentă extra, dar nu era de ajuns ca să mascheze vaporii de alcool care ieșeau din el. — Domnule, spuse el cu un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fapt pe Matthew Oswald să fugă urlând afară În zăpadă și să-și vomite porția de Weetabix. Capul unui copil se distingea din masa de cadavre de animale. Nu mai erau trăsături În adevăratul sens al cuvântului, osul Împingând prin cenușiul slinos. — O, Cristoase! Stomacul lui Logan se strânse. — Nici măcar nu știu dacă-i băiat sau fată. N-avem cum să știm până nu scoatem cadavrul și-l examinăm ca lumea. Logan privi capul respingător, orbitele goale, gura care atârna deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
punea Întrebări. Care-i ținea departe de mașina lor de patrulă drăguță și caldă. Aleea era plină de mașini și dube. BBC, Sky News, ITN, CNN - erau cu toții aici, luminile de televiziune făcând zăpada să contrasteze puternic cu cerul gri cenușiu. Camerele se opriră din filmat de Îndată ce mașina lui Logan apăru; apoi se năpustiră ca niște pirahna. Logan, prins În mijlocul acelei nebunii, făcu exact ceea ce Îi spusese inspectorul Insch: Își ținu naibii gura Închisă În vreme ce microfoanele și camerele erau Împinse prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
muncă direct acasă. Vremea Îngrozitoare Îi ținuse acolo. Doar cei mai nechibzuiți umblau de colo-colo, din bar În bar, sub luminile de Crăciun. Pe măsură ce traficul se rărea, zăpada punea stăpânire pe drumuri. Asfaltul negru sclipitor, din centrul orașului, lăsa loc cenușiului și, În cele din urmă, albului În vreme ce Logan Își croia drum dinspre cartierul general al Poliției. Nu avea o destinație precisă În minte: conducea de dragul de a face ceva. Încă o pereche de ochi În căutarea mașinii lui Martin Strichen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de fixare ale zăvorului cedară. Înăuntru era ger și Întuneric, iar mirosul de șoareci și șobolani pălea sub praful de ani Întregi. Rânjind nervos, lăsă femeia să-i alunece de pe umăr pe podeaua de ciment. Pielea ei palidă lucea pe cenușiul Întunecat și el tremură, Încercând să simuleze că era din cauza frigului. Dar știa că e din cauza ei. Valiza cea mare fu pusă lângă ea. După aceea, știa bine, Îi va fi rău la stomac. Îi va fi rău până nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
tu cu mine, ultima și cea mai puțin importantă imagine. Noaptea era liniștită. Drumul drept, urmat de ei până sus, pe muchia stâncii, n-a răsunat de pași decât de câteva ori. Numai câte o baracă de negri, de un cenușiu argintat În clarul de lună vârstat de stânci, mai spărgea linia lungă a terenului gol. Dincolo se Întindea liziera neagră a pădurii, o glazură Închisă la culoare pe un tort de frișcă, iar drept În față - orizontul Înalt și clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
parte din suprafața județului este drenată de râul Elanului care este afluent al Prutului. Solul este diferit, datorită formei de relief: în văi și lunca Prutului sunt mai multe feluri de cernozomuri, iar pe podiș, soluri cu diferite culori de la cenușiu la brun. Locurile acestui județ au fost locuite din vremuri străvechi, dovada de necontestat sunt descoperirile arheologice de la Poenești, de unde s-au scos la lumină materiale ce ilustrează existența omului pe aceste meleaguri din perioada neoliticului până la migrațiunea popoarelor. Aici
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
parte din suprafața județului este drenată de râul Elanului care este afluent al Prutului. Solul este diferit, datorită formei de relief: în văi și lunca Prutului sunt mai multe feluri de cernozomuri, iar pe podiș, soluri cu diferite culori de la cenușiu la brun. Locurile acestui județ au fost locuite din vremuri străvechi, dovada de necontestat sunt descoperirile arheologice de la Poenești, de unde s-au scos la lumină materiale ce ilustrează existența omului pe aceste meleaguri din perioada neoliticului până la migrațiunea popoarelor. Aici
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
pentru mine "modele", inclusiv morale. G. Călinescu? M-a entuziasmat cu toate cedările sale, oglindite, în ultima sa perioadă de activitate, în coloanele "Cronicii optimistului", care apărea săptămânal în "Contemporanul", deoarece și acolo se vădea un limbaj mult diferit de cenușiul cotropitor al publicisticii propagandistice. O nespusă bucurie mi-a produs-o faptul că, la plecarea de la Școala de literatură, de unde fusesem exmatriculat din pricini politice, în ultimele zile ale anului 1954, dobândisem de la faimosul anticar Sterescu, la care mă introdusese
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pe ele cuvântul „Sion“, firmele prăvăliilor și ale atelierelor, elevii de la școlile religioase, agențiile imobiliare, casele de caritate, șirul lăzilor de gunoi din fața clădirilor, dealurile care se vedeau În depărtare printre curțile neîngrijite - totul era Învăluit În diferite nuanțe de cenușiu. Din când În când răzbăteau prin larma obișnuită a străzii sunete străine: dangătele clopotelor din biserici, Înalte și rare, Întretăiate, joase, subțiri, grave sau triste, un difuzor Îndepărtat, ciocane pneumatice și sunetul slab al vreunei sirene. Toate aceste zgomote nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
timp fără să-și facă un plan pentru cazul în care avea să rămână singură. Știi ce e înfricoșător ? a zis Irene. Ar fi putut să continue cu multe lucruri - cu felul în care lumina aurie se stingea brusc în cenușiul apusului, cu faptul că frumusețea durează așa de puțin, cu ideea că devotamentul și prietenii sunt lucruri rare. Faima și banii n-or să te facă fericită. Crede-mă când îți spun că omul se obișnuiește cu orice și curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
din fața ei ar fi putut să-i garanteze c-avea să aibă parte de alinare și de liniște sufletească, așa cum garanta, prin forța și hotărârea ei, viața liniștită a băiețelului. Pearl și-a tras mâna. Avea niște ochi de-un cenușiu profund, aproape de culoarea plumbului - cel mai robust dintre metale. Eu o să fiu înăuntru, i-a spus femeia. Pearl s-a întors la cabană, și-a luat fiul de mână, dar nu i-a zis nimic bărbatului care stătea în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]