33,474 matches
-
chip, ai să vezi ce ideal o/ să fie în viitor, pe aici, unde steagul (semn de carte) e/ acum rupt, făcut ferfeniță, de ce n-am urcat/ pînă în vîrf cu el?" (Nervi Ești ca o carte, predestinatăț). Dovadă că cercul neîmplinirii se închide pe deasupra accidentelor istorice considerate în parte. Dacă iubirea e impersonalizată, supusă "corecțiilor" relativității, înfățișîndu-se perfidă în ispita pe care o include (,O legătură de amor - vine, din cînd în cînd, zgîriind cu ghearele/tencuiala apartamentului, la etajul
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
o ediție de noapte Iese goală-goluță Pe strada cu platani înfloriți Și vagabonzi de conștiință. În vitrina, În planul secund, Vântul răcește șampania scumpă În cupă de scrum. Genunchiul a prins rădăcini Mă gândesc la Cum ar trebui să fie cercul Din care, eu Să fac un singur pas înafara durerii. Locul meu este tot mai nesigur în regn Și-mi sprijin tâmpla Și genunchiul Ce au prins rădăcini în cerneală mov. Am vocația libertății de-a vorbi Despre Cocoșii de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
dialog ceresc, reprezintă pentru poet o reală provocare chiar din partea lui Eminescu. Fiindcă este un poem, mai ales, pentru inițiați, eseul analizat devenind un ghid util și necesar pentru toți cei care vor să-și depășească condiția primară. „Trăind în cercul vostru strâmt Norocul va petrece, Ci eu în lumea mea mă simt Nemuritor și rece”. E „ceva amar, un fel de obida” afirmă Ibrăileanu, considerând sfârșitul Luceafărului de prisos din punct de vedere al logicii afective, dar și a celei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
toți oamenii de atunci nu mai spuneau „Coborâm la Cișmigiu”, ci „Te dai jos la Zavaidoc?”, „Coborî la Zavaidoc?”, „Hai nenicule, fă-mi loc!... eu cobor la Zavaidoc”, fiindcă vatmanul Bimbirel, care era prieten cu rapsodul, cam de prin dreptul Cercului Militar (cum cobora pe bulevardul Elisabeta), strigă la călători cât îl țineau plămânii (bojocii): „Stația Zavaidoc!!!...” (informațiile aparțin scriitorului-muzicolog Marin Voican Ghioroiu, București). Ca recunoștința față de marele artist, nu ar fi prea mult ca o stradă, un bulevard să-i
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
niciun om nu va ajunge-n sine pe drepte căi, de pietre și metale. Kratofanii sublime! Și voi pleca! Și-i voi iubi pe cei ce m-au urât cu setea cuvântului pe buze, iarna - prizonier fără voie, într-un cerc magic, nedesenat, bântuit de moroi, de strigoi, de pricolici, de iazme și iele! Sufletul meu, rătăcit de iubire va răsări odată cu soarele. Voi lua prânzul mic cu zorelele, prânzul mare cu anemonele, la amiază voi sta cu gladiolele, la cină
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
zidurilor detenției. Arheologul Vasile Boroneant, tânăr deținut pe-atunci, își amintește despre bunătatea doctorului-poet: „Se hrănea parcă din Duh Sfânt și era un creștin desăvârșit. Nu-l interesa prea mult hrană, împărțind-o cu ceilalți. Se crease în jurul lui un cerc de profitori, care uneori îi luau mâncarea fără ca măcar să-l întrebe. Într-o zi, un bolnav, desi operat, s-a repezit să-i ia mâncarea pe care i-o aduseseră deținuții de drept comun. Răspunsul lui la riposta colegilor a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
era ca Adam să se pocăiască, spune că dacă acesta și-ar fi recunoscut păcatul și ar fi cerut iertarea de la Dumnezeu atunci ar fi rămas în rai și ar fi fost scutit atunci printr-un singur cuvânt de tot cercul acela de zeci de mii de lucruri rele cărora li s-a supus fiind surghiunit și zăcând în iad atâtea veacuri<footnote Ibidem, p. 80 footnote>. Lipsa pocăinței sincere, împreunată cu neascultarea poruncii, au dus la izgonirea lui Adam din
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
Diac. Asist. Cerc. Drd. Liviu PETCU Introducere Omiliile Sfântului Grigorie de Nyssa la Cântarea Cântărilor permit cititorului să perceapă mai clar decât în oricare dintre lucrările sale modul în care înțelege autorul unirea cu Dumnezeu. Sfântul Grigorie susține că unirea cu Dumnezeu reprezintă
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
Ghoerghe Dima. După câtva timp eu încep să-mi pregătesc primele concerte în străinătate, primul pus în lumea largă după războiul lung și dăunător, mai ales pentru artiștii forțați de a-și îngrădi în acel timp greu, activitatea într-un cerc strâmt de tot, cum mi-a fost dat mie, din cauza împrejurărilor vitrege. Ținta mea era Germania, Polonia și Austria. Mă pun în legătură cu impresarul Hugo Knepler din Viena, care imediat îmi răspunse favorabil, așa că concertul meu se fixează pentru începutul lunii
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
și solid ancorată de cabluri și de ștăngi, acest fragment de lume văzut și în secțiune este o ipostază, concretă, a haosului. Îmi pare că Winnie apare de sub pămînt, din caldarîmul unei străzi vechi cu pietre cubice care desenează un cerc ce se strînge în jurul taliei sale. Acolo, dedesubt, sînt măruntaiele trecutului ființei sale, care se amestecă cu cele ale ființei mele, ale celuilalt, obiecte reziduale, memorie reziduală, straturi care ne alcătuiesc, pe care le purtăm cu noi, pe care, cineva
Șoaptele măștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10023_a_11348]
-
ideologiei lui Schnittke de ideologia lui Berio și, implicit, a modului diferit în care aceștia își formulează criteriile valorice, o reprezintă atitudinea lui Schnittke față de Dmitri Șostakovici (1906-1975), iar modul în care acesta din urmă este prezentat în textul intitulat „Cercurile influenței”, poate fi re-proiectat asupra lui Schnittke însuși și asupra esteticii polistilicice care îi aparține: „Creația lui Șostakovici reprezintă un caz impresionant al înnoirii neîntrerupte, a îmbibării constante a tot ceea ce este proaspăt, a unei noi înfloriri în fiecare primăvară
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
în colaje cu imagini din istoria muzicii, apare un efect uimitor al obiectivării, a convertirii individualului la universal, și în acest fel este soluționată cea mai mare problemă existențială a artistului - înrâurirea lumii prin contopire cu aceasta.”<footnote Alfred Schnittke, „Cercurile influenței” („Krugi vliianiia”), în D. Șostakovici. Articole și materiale, Moscova, 1976, p. 225 footnote> Este paradoxal, însă, faptul asocierii, în creația lui Schnittke, a acestui „salt înspre polistilistică” cu organicitatea procedurii simfonice, dar și asumarea profundă a simfonismului drept criteriu
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
femei, copii-n culori pestrițe, mai aparte; și-o casă ici, un câine mai departe, și spaima-ncet cu-ncrederea se-mparte: o, plânset fără sens, o, vis, fior de moarte, abis fără temei. Și să te joci: inel și cerc și mingi, în parcul ce molatic se-ofilește, și pe cei mari în treacăt să-i atingi, de-a prinselea când joci fugind orbește, seara, tăcut, spre casă să te-mpingi cu mâna apucată părintește: o, înțelegere, ușor te stingi
POEME - de RAINER MARIA RILKE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/10030_a_11355]
-
către slăvi țâșnește... Precum un crescător de păsări izbutește să-și cheme porumbelul nevăzut. (din Poezii 1922-1926) Îngerul Cu o-nclinarea-a frunții izgonește tot ce înlănțuie și ce reține, căci inima-i înalt adăpostește un viitor ce-n veșnic cerc revine. Profunde ceruri de făpturi sunt pline și fiecare-l strigă: vii la noi? Nu-i da să-ți poarte-n mâinile lui fine poverile. Ele-ar veni-napoi, la tine, noaptea, și te-ar bântui, ca furii-n casă
POEME - de RAINER MARIA RILKE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/10030_a_11355]
-
degrabă ofițeri ai poliției politice decât politicieni. Îmi aduc perfect aminte cuvintele lui Emil Hurezeanu, cel care a fost vreme de câteva luni consilier al lui Adrian Năstase. La plecarea din post, binecunoscutul comentator vorbea de "singurătatea premierului", de adevăratul "cerc de cretă caucazian" din jurul celui care deținea funcția administrativă numărul unu din țară. Invocarea singurătății premierului mi s-a părut, atunci, metaforică. Astăzi, ea se confirmă la milimetru: Adrian Năstase a fost și a rămas lupul singuratic al unei formațiuni
Locul 501 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10059_a_11384]
-
ale creștinismului; în: Raze de lumină, București, An VI, nr. 5, noiembrie - decembrie 1934, pp. 411 - 445; Republicată în: Pagini din istoria muzicii românești, vol. VI..., pp. 279 - 312; footnote> . Muzica în timpul Renașterii a constituit obiectul unei conferințe susținute la Cercul Analelor Române, din 10 ianuarie 1932<footnote Breazul, George - Muzica în timpul Renașterii; în: Pagini din istoria muzicii românești, vol. IV..., pp. 365 - 375; footnote> și urmată de Începuturile operei<footnote Idem, pp. 376 - 385; footnote> , pornind de la Camerata fiorentina, reprezentată
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
să fie prețuit și de cei care nu au avut șansa să îl audă vorbind. Cartea prietenilor mei este o suită de evocări - în care zâmbetul se unește cu lacrima - ale colegilor săi de generație, împreună cu care a fondat faimosul Cerc literar de la Sibiu. Deliu Petroiu s-a aflat chiar în nucleul Cercului, făcând parte din grupul care l-a vizitat pe Eugen Lovinescu în anul 1943. Alături de el, din acel grup au mai făcut parte I. Negoițescu, Radu Stanca, Ștefan
Ultimul cerchist de la Sibiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10060_a_11385]
-
îl audă vorbind. Cartea prietenilor mei este o suită de evocări - în care zâmbetul se unește cu lacrima - ale colegilor săi de generație, împreună cu care a fondat faimosul Cerc literar de la Sibiu. Deliu Petroiu s-a aflat chiar în nucleul Cercului, făcând parte din grupul care l-a vizitat pe Eugen Lovinescu în anul 1943. Alături de el, din acel grup au mai făcut parte I. Negoițescu, Radu Stanca, Ștefan Augustin Doinaș, Cornel Regman, Eugen Todoran și I.D. Sîrbu. Citind această listă
Ultimul cerchist de la Sibiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10060_a_11385]
-
în anul 1943. Alături de el, din acel grup au mai făcut parte I. Negoițescu, Radu Stanca, Ștefan Augustin Doinaș, Cornel Regman, Eugen Todoran și I.D. Sîrbu. Citind această listă de nume și judecând din perspectiva istoriei literare ne putem imagina Cercul literar de la Sibiu ca pe un teritoriu abstract în care câteva figuri emblematice din cărțile de istorie a literaturii române poartă bătălii grele pentru a impune o nouă viziune estetică. Din punctul de vedere al lui Deliu Petroiu lucrurile stau
Ultimul cerchist de la Sibiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10060_a_11385]
-
pe un teritoriu abstract în care câteva figuri emblematice din cărțile de istorie a literaturii române poartă bătălii grele pentru a impune o nouă viziune estetică. Din punctul de vedere al lui Deliu Petroiu lucrurile stau puțin altfel. Pentru el Cercul este un grup de tineri legați printr-o strânsă prietenie generată de viziuni foarte apropiate despre literatură, cultură, politică, viață în general, care se amuzau copios sau se indignau, cu frenezia specifică vârstei, de tot ce nu rima cu sistemul
Ultimul cerchist de la Sibiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10060_a_11385]
-
de tineri legați printr-o strânsă prietenie generată de viziuni foarte apropiate despre literatură, cultură, politică, viață în general, care se amuzau copios sau se indignau, cu frenezia specifică vârstei, de tot ce nu rima cu sistemul lor de valori. Cercul literar de la Sibiu înseamnă pentru el în primul rând o stare de spirit legată de o vârstă, tinerețea, la care totul pare posibil, viitorul se întrezărește optimist, disputele literare, glumele, farsele, meciurile de fotbal, iubirile par date pentru totdeauna. Atmosfera
Ultimul cerchist de la Sibiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10060_a_11385]
-
el, doar că nimeni în afară de el nu știa asta. Și, să nu uităm: nu s-a pomenit până acum mâță căreia să-i lase gura apă după computer! Computerele nu sunt însă și ele tot muritoare? După trei ani, în cercurile poliției secrete s-a răspândit zvonul că hard-discul computerului central ar fi depășit, nemaiputând cuprinde mulțimea de date în continuă creștere. Plângerile s-au întețit, strecurate presei; opoziția își exprimă îngrijorarea în legătură cu securitatea publică, se ajunse la dezbateri aprinse în
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
scriitorul așezat doar la masa de scris și în fața standurilor din librării sau ale celora de la târgurile de carte prin plata unor lecturi publice care, pe parcursul anului, nu și-au demonstrat eficiența, or prin faptul că lecturile au fost de cerc închis și mai puțin de impact de massă, or prin alegerea scriitorilor de către anumite grupuri care au mizat mai mult pe cei 200 euro decât pe atingerea grupului țintă, cum se spune în noul limbaj al "proiectelor culturale". Nu putem
Scriitorii, între anatemî și vip by Gelu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/10086_a_11411]
-
poezia lui Șerban Foarță, glosă de respiro filologic, improvizație de calitate între două studii la vioară e prefața unei apariții. Minunea care nu are loc, Finics-ul renăscînd la nouă ani odată, se confundă cu un Finis, sfîrșit și început de cerc, într-o lume în care "sfînt trup și hrană sieși, Hagi rupea din el". Iar toți ceilalți, uimiți de presimțirea marilor miracole, înghițeau, răbdători, la povești.
Legende despre șerpi și pîsîri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10109_a_11434]
-
și petele roșii ca niște guri" (Ei au zis la șase...). Poemele sunt excesive, nu ca la Dan Sociu, dar ca la Teodor Dună: un exces tematist, o abundență aparentă, reductibilă la o aceeași schemă. Viziunile nu reușesc să rupă cercul poeziei, nu o fac să se deschidă în lateral și pe verticală; ori să-și descopere anumite adâncimi. Dimpotrivă, limitează textul, închizându-l într-o semnificație univocă. În loc să spargă tiparele, versurile se înscriu, cuminți, în ele, chiar dacă violența unor imagini
O rochie strâmtă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10100_a_11425]